Programul FreeEX

Description: Description: E:\amp\2013\Liana harta politica\GOARNA FREEX.jpg

Acest raport a fost redactat în cadrul programului FreeEx al ActiveWatch –

HARTA POLITICĂ

A TELEVIZIUNILOR

LOCALE

Description: Description: coperta%20jpg%20doar%20harta.jpg

 

 

 

Description: Description: Image13140.JPG

- Membră a Reţelei Reporteri fără Frontiere -

București

Ianuarie 2014

 

Agenția de Monitorizare a Presei.

Programul FreeEx își propune să contribuie la protejarea și promovarea dreptului la libera exprimare și a libertății presei.

 

Acest raport este finanțat de Open Society Institute (OSI).

Conținutul acestui raport nu reflectă în mod necesar opinia OSI.

 

Coordonator de proiect:

Răzvan Martin

 

Editor:

Liana Ganea

 

Autori:

Maria Popa

Adrian Mogoș

Mihai Pavelescu

Ștefan Cândea

 

Sociolog:

Oana Ganea

 

Mulțumiri:

Consiliul Național al Audiovizualului

Paraschiv Ciobănescu, Alex Chivu, Bogdan Voșloban

Codrina Maria Ilie, Vasile Crăciunescu

 

Tehnoredactare şi design:

Dan Ichimescu

 

Voluntari corectură:

Cosmin Dumbravă, Sorina Untu, Alina Calistru

 

Finanţator:

Open Society Institute

 

CC BY 3.0

ActiveWatch

Membră a Reţelei Reporteri fără Frontiere

Calea Plevnei nr. 98, bl. 10C, sector 1, București; CP 2 OP 67

021 313 40 47 021 637 37 67

office@activewatch.ro www.activewatch.ro

 

Cont IBAN: RO 83 BTRL 0450 1205 A793 02XX

Banca Transilvania Sucursala Știrbei Vodă

C.I.F. 18912239

 

 

Cuprins: Metodologie
Metodologie
Metodologie
Metodologie
Metodologie
Metodologie
Metodologie

 

Metodologie

Obiectiv: Realizarea unei radiografii a situaţiei actuale a televiziunilor locale în ceea ce privește starea economică, presiunile politice și economice la care sunt supuse acestea, nivelul de profesionalizare și de autoreglementare. De asemenea, s-a urmărit identificarea celor mai bune soluţii pentru îmbunătăţirea mediului economic în care funcţionează presa și pentru asigurarea independenţei presei la nivel local.

Pentru colectarea datelor au fost folosite următoarele metode:

·        1) desk research – analiza documentelor oficiale (statistici, date de la Registrul Comerțului, date de la Consiliul Național al Audiovizualului – CNA etc.)

·        2) metoda interviurilor în profunzime cu factori relevanți (reprezentanți ai managmentului și acționariatului instituțiilor de media, jurnaliști, analiști media locali, politicieni, oficiali locali, activiști din ONG -uri locale cu expertiză relevantă etc.)

 

1. Desk research

Activități urmărite:

·        Crearea unei baze de date cu televiziunile locale din cele șapte zone de acțiune;

·        Crearea unei baze de date cu persoanele cu care se vor realiza interviurile;

·        Colectarea de informații privind sursele de finanțare a televiziunilor;

·        Colectarea de informații privind proprietarii și coproprietarii televiziunilor;

·        Colectarea de informații privind contractele de publicitate cu autoritățile locale;

·        Colectarea de informații privind bilanțurile contabile, date de la Registrul Comerțului, Ministerul Finanțelor;

·        Colectarea de informații privind sancțiunile CNA primite de televiziunile cercetate.

 

2. Interviuri în profunzime

Interviurile au tratat o serie de aspecte care au privit toate grupurile țintă, dar au fost analizate și probleme care au ținut de particularitățile fiecărui grup-țintă în parte.

Grup-țintă: Manageri și proprietari media

S-a urmărit colectarea de informații privind:

·        Problemele de management (fluctuația de personal, probleme financiare, profesionalizarea jurnaliștilor etc.);

·        Presiunile politice și economice care pot apărea la nivelul instituțiilor media;

·        Relația cu celelalte instituții media (locale și centrale);

·        Relația cu autoritățile locale;

·        Cazuri de agresiune îndreptate împotriva jurnaliștilor;

·        Mecanismele de aflare a audienței, market share;

·        Mecanismele de construire a grilei de programe;

·        Atitudinea față de legislația care privește mass-media;

·        Atitudinea față de un sistem de autoreglementare în mass-media. Existența unui cod              etic al redacției, dacă este cunoscut, asumat și aplicat de către ziariști;

·        Soluții pentru îmbunătățirea situației economice a presei locale;

·        Soluții pentru îmbunătățirea independenței presei locale;

·        Soluții pentru creșterea calității presei locale.

 

Grup-țintă: Jurnaliști cu experiență de cel puțin un an

S-a urmărit colectarea de informații privind:

·        Problemele economice ale jurnaliștilor;

·        Problemele profesionale ale jurnaliștilor;

·        Presiunile politice și economice care pot apărea la nivelul instituțiilor media;

·        Relația cu managementul;

·        Relațiile profesionale din interiorul instituției;

·        Nevoia unui sindicat al jurnaliștilor;

·        Nivelul de expertiză actual, nevoia unor cursuri de specializare;

·        Cazuri de agresiune îndreptate împotriva jurnaliștilor;

·        Atitudinea față de legislația care privește mass-media;

·        Atitudinea față de un sistem de autoreglementare în mass-media. Existența unui cod etic al redacției, dacă este cunoscut, asumat și aplicat de către ziariști;

·        Soluții pentru îmbunătățirea situației economice a presei locale;

·        Soluții pentru îmbunătățirea independenței presei locale;

·        Soluții pentru creșterea calității presei locale.

 

Grup-țintă: Alți factori interesați (politicieni locali, administrație locală, ONG-uri, inspectori CNA, analiști media etc.)

S-a urmărit colectarea de informații privind:

·        Imaginea televiziunilor locale;

·        Nivelul de încredere în televiziunile locale;

·        Cazurile de abuzuri la adresa jurnaliștilor;

·        Presiunile politice și economice;

·        Contractele de achiții publice care implică presa;

·        Atitudinea față de legislația mass-media, nevoi de schimbări;

·        Soluții pentru îmbunătățirea situației economice a presei locale;

·        Soluții pentru îmbunătățirea independenței presei locale;

·        Soluții pentru creșterea calității presei locale.

 

S-a urmărit întelegerea amănunțită a atitudinilor, opiniilor și valorilor respondenţilor legate de starea televiziunilor locale. Rezultatele acestei cercetări, la fel ca toate cercetările de tip calitativ, au în primul rând relevanță la nivelul grupului cercetat. Rezultatele trebuie înțelese ca atare și numai în scopul explicării anumitor comportamente și atitudini care apar la nivelul acestui grup. Rezultatele pot defini pattern-uri de comportament pentru întreaga breaslă.

Au fost realizate aproximativ 200 de interviuri și discuții, în 15 județe. Durata medie a unui interviu a fost de o oră.

 

Date despre respondenți:

Rigorile unei cercetari de tip sociologic cer protejarea identității respondenților. De aceea, am optat pentru a face publică numai identitatea acelor intervievați care au dorit acest lucru.

Lista respondenților poate fi găsită în Anexa la prezentul raport.

 

Televiziunea locală - aspirator al banului public

trambulină pentru cariera politică și lăutar pentru politicieni

 

1. Televiziunea locală este o armă de luptă politică. În multe cazuri este sponsorizată din bani publici

ActiveWatch publică un studiu despre influența politică asupra televiziunilor locale din România. Este rezultatul colaborării dintre jurnaliști și activiști cu asistența unui sociolog. Timp de un an au fost realizate interviuri în redacții ale celor mai importante televiziuni locale din 15 județe. ActiveWatch a procesat aproape 200 de interviuri și întâlniri, desfășurate în aproximativ 300 de ore de discuții cu ziariști, manageri și patroni de presă, politicieni locali și reprezentanți ai CNA. La aceasta s-au adăugat sute de ore de desk research, în care am colectat date despre situația televiziunilor locale incluse în cercetare.

Intenția noastră inițială a fost să prezentăm o hartă a culorilor politice pentru fiecare televiziune locală. Speram să identificăm grade diferite de implicare politică și chiar televiziuni neutre. Am ajuns să regândim ipoteza de la care am plecat. Încrengăturile politice sau economice în managementul și acționariatul televiziunilor locale sunt de multe ori atât de complexe încât nu întotdeauna poți să definești clar culoarea politică a unei televiziuni. În plus, în multe cazuri datele lipsesc. Însă, conform datelor pe care le-am putut colecta, există îngrijorător de multe cazuri în care televiziunea locală este o armă de luptă politică și economică sponsorizată din bani publici, direct sau indirect. Astfel, aproape jumătate din cele 56 de televiziuni incluse în cercetare sunt influențate direct sau indirect de politicieni. Mai mult, aproape jumătate dintre aceste televiziuni au putut fi documentate ca fiind beneficiare directe ale sponsorizărilor din bani publici, dar, cel mai probabil, numărul acestora este mult mai mare.

De aceea, de multe ori orientarea sprijinului politic pe care îl acordă televiziunile se poate schimba de la an la an, în funcție de partidele care ajung să controleze bugetele administrației locale sau de „barca” politică în care sare patronul.

Studiul sintetizează mecanismele prin care televiziunile locale ajung să deservească politicieni. Și detaliază peisajul media județ cu județ.

Este un studiu fără precedent. Generează portretul televiziunii locale, al lucrătorului angajat într-o astfel de întreprindere, al felului în care se desfășoară o afacere media și al modului în care gândesc patronii sau managerii. Și, desigur, al gradului de implicare al politicului în afacerile presei.

De ce sunt importante detaliile acestui studiu? Pentru că televizorul este principala sursă de informare pentru 97% dintre români, potrivit Eurobarometrului Standard 78, „Opinia publică în Uniunea Europeană” publicat în februarie 2013.

Radiografia este șocantă. Judecând după tipul de conținut pe care televiziunile locale îl diseminează, rezultă că românii trăiesc într-un deșert informațional fără să-și dea seama. Teoretic, presa locală stă la baza unui ecosistem al informației, pentru că cele mai importante informații pe care le transmite sunt preluate de presa națională. La rândul ei, presa națională informează decidenți politici, intermediază presiune asupra politicienilor locali sau este sursă pentru presa internațională. Astfel, cu o presă locală inexistentă sau care își neglijează funcția de bază de a informa și de a da o voce cetățeanului, baza ecosistemului informației este viciată.

Pe cât de gravă este situația televiziunilor locale, pe atât de mare este oportunitatea pentru jurnaliști onești, cu inițiativă, care au răbdare să identifice nevoi ale comunităților în materie de informație. Este un domeniu fără nicio concurență. Comunitatea locală poate să fie un partener în crearea de conținut. Iar nevoia de conținut a media naționale și internaționale poate să fie o sursă de venit pentru grupuri de jurnaliști independenți. Este nevoie însă de o construcție atentă, care să aibă continuitate și să fie axată pe crearea unui brand de credibilitate și integritate, cu valori jurnalistice clare, în jurul unor persoane și nu al unor companii.

Pe parcursul interviurilor nu am întâlnit o preocupare pentru urmărirea, testarea și adaptarea diverselor modele de afaceri care încearcă să iasă din cercul vicios al subvenției politice sau al dependenței de reclamă, care poate corupe.

De la un județ la altul problemele televiziunilor locale sunt aproape identice. Toate etapele importante ale procesului jurnalistic sunt de multe ori viciate: de la alegerea unui subiect până la publicarea lui, de la tipul de patronat la organizarea redacției, de la sursa finanțării la monetizarea operațiunilor de media.

În plus, televiziunile locale sunt înființate nu numai de către oameni politici, ci, în câteva cazuri, și de instituții ca primării sau consilii județene. Există întreprinderi media care au chiar spații de lucru în astfel de instituții.

Rapoartele pe fiecare județ în parte pot fi citite în capitolele care urmează. Din aceste rapoarte și din interviurile pe care le conțin ies în evidență două aspecte importante ale întreprinderii care poartă numele de televiziune locală.

Antagonismul dintre teorie și practică. Fie că este vorba de politicieni, patroni sau lucrători media, de multe ori aceștia intuiesc unde este răspunsul corect la întrebări mai delicate, dar se contrazic în practică. Unul dintre multele exemple pe care le-am detaliat în raport: Cornelia Dunăreanu de la Banat TV din Reșița este patroană de presă și redactor-șef, deci îndeplinește atât rolul de administrator cât și pe cel de coordonator editorial. Și totuși declară: „Partea administrativă nu se suprapune peste partea editorială”. (Cornelia Dunăreanu a candidat pentru Camera Deputaților pe listele ARD, la alegerile din 2012).

În al doilea rând, reiese magnitudinea fenomenului de sponsorizare a televiziunilor locale direct din banii publici ai administrației locale, sau indirect, din afaceri ale patronatului cu instituții ale statului. Televiziunea locală este cu ochii pe portofelul puterii, dar de multe ori nu ca un watchdog. „Televiziunile locale sunt mai degrabă factori de PR pentru politicieni atunci când sunt la putere.” (Marcel Tolcea, profesor universitar, șef catedră la Secția Jurnalistică, Timișoara).

Mulți dintre cei angajați în redacții nu au priorități jurnalistice în munca lor de strângere de informație, procesare și diseminare, nu respectă norme deontologice, potrivit interviurilor realizate. Mai degrabă ei îndeplinesc un rol de înregistrare și amplificare a unor mesaje concepute de alții. Din acest motiv am decis să folosim aici termenul de lucrător media în loc de jurnalist.

Mai jos sintetizăm temele care au apărut recurent de la județ la județ și adăugăm o analiză proprie.

 

2. TEME

2.1. Criterii de alegere a subiectului

Încă de la momentul alegerii subiectului, multe redacții locale pornesc de la criterii non-jurnalistice.

”În mass-media locale contactul dintre jurnalist/ manager/ patron de media și politician este direct, uneori foarte personal, ceea ce duce la o presiune asupra mass-media, la o încercare de imixtiune în politica editorială, de impunere a unei anumite modalități de abordare a subiectelor delicate, de impunere a unui embargo asupra unor subiecte sau personaje care pot sau nu pot apărea în media controlată de către mediul politic.” (Andrei Ando, director general West TV, Arad)

”Am blocat materiale de la difuzare din motive economice. Dacă se face o știre despre o firmă care are o campanie de nu-știu-ce vânzări, îi spun reporterului să nu facă știrea, pentru că acea firmă nu a vrut să încheie un contract de publicitate cu noi.” (Manager TV Galați)

Din interviurile realizate a reieșit că un criteriu important pentru unele redacții este ca subiectul ales să nu deranjeze în vreun fel prietenii de afaceri sau susținătorii politici ai patronului: „Dacă un reporter are o informație pe care vrea să o dea pe post despre un candidat care are campania foarte bine plătită la postul tv, trebuie să întrebe conducerea postului, pentru că poate provoca un conflict.” (Gheorghe Ilaș, jurnalist județul Timiș).

De multe ori, atunci când există un dubiu asupra intereselor proprietarilor, documentarea începe cu cererea permisiunii conducerii: Noi știm ce înseamnă o încălcare a unor principii și foarte rar apelăm la conducere dacă un material poate sau nu să fie demarat. (…) Să nu muncim și pe urmă să fie prea târziu, pentru că din anumite puncte de vedere nu am respectat anumite principii, întrebăm înainte să mergem la muncă.” (Realizator emisiuni TVS Brașov).

În alegerea subiectului se ține cont și de faptul că redacția locală trăiește în mijlocul unei comunități destul de mici: „Știu cât de mult e bine să fii liber și când să mă opresc. Și eu trăiesc în orașul ăsta, dar nu mi-l pun în cap.” (Jurnalist freelance, colaborator Etalon TV, Vâlcea).

 

2.2. Metode de colectare a informației p>

Presa locală trăiește din conferințe de presă, comunicări oficiale și se expune abuzurilor funcționarilor publici.

”Jurnaliștii nu mai trebuie văzuți ca niște milogi care cerșesc la ușa ministerelor, primăriilor.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV, Dolj).

Simbioza dintre mediul politic, cel de afaceri și presă, angrenate într-un sistem de putere feudal, anihilează abilitatea lucrătorilor media de culegere a informației.

Una dintre principalele surse de informație pentru lucrătorii din media locală este administrația publică, conform multora dintre respondenți. „Mergem la absolut toate conferințele de presă susținute de partide și doar dacă nu suntem invitați nu ajungem.” (Producător Știi TV, Mureș).

Rezultatul este lipsa competiției pe diversitatea și contextul informației: „În presa locală nu este o bătaie pe informație. În presa locală suntem prieteni și chiar ne ajutăm.” (Simona Mara, jurnalist Banat TV, Caraș-Severin); „Am văzut că televiziunile Muntenia și Valahia au o relație foarte bună. Am văzut că, dacă nu participă unii la un eveniment și participă ceilalți, își dau înregistrările, se ajută cu imagini.” (Reprezentant PNL Giurgiu).

De multe ori, pentru o redacție locală tipică, care are în jur de zece angajați, uneltele de lucru esențiale sunt comunicatele și conferințele de presă. „Nu avem resurse să ne ducem pe teren, bani de combustibil. Noi mergem la toate conferințele de presă (...).” (Manager Valahia TV, Giurgiu).

Șefii de redacție susțin că nu dau prea multă atenție politicii, dar în același timp ei par să perceapă administrația locală diferit de politică: „Evenimentul politic este pe ultimul loc în buletinele noastre de știri, jurnaliștii fiind trimiși rar la conferințele de presă ale partidelor. (...) Mergem la conferințe de presă din zona administrativă, sănătate, sport.” (Gelu Gheorghe Chetraruc, producător general TVT 89, Timiș).

Concentrarea pe conferințe de presă și comunicate oficiale acaparează resursele redacționale: „Ar trebui ceva mai multă independență financiară și să renunțăm la conferințele de presă. S-a neglijat teritoriul, jurnalistul s-a cantonat în municipiu.” (Jurnalist Valahia TV, Giurgiu).

În consecință, din interviuri rezultă că metoda preferată de colectat date se rezumă deseori la informația pe care o comunică autoritățile locale și la cereri oficiale de informații: „Problema e lipsa de documentare, tendința de a nu te documenta dincolo de comunicatele de presă și de informația brută pe care ți-o oferă cineva, comoditatea.” (Realizatoare emisiuni TV Vâlcea 1).

Funcționarii publici abuzează de poziția de putere în care se află. „În primul rând, ne lovim de purtătorii de cuvânt de la instituții. Sunt purtători de tăcere, nu de cuvânt.” (Reporter Valahia TV, Giurgiu).

Frecvent, cererile primesc răspuns doar dacă televiziunea care le adresează este apropiată de gașca” politică la putere: „Ne lovim de o lipsă de transparență în majoritatea instituțiilor publice. Nu ni se dau informații nici măcar atunci când facem cerere scrisă în baza Legii 544.” (Jurnalistă Focus TV, Vrancea).

O altă condiție pentru a primi un răspuns de la oficiali este să nu critici sistemul: „Nimeni nu vrea să atace corupția din justiție, pentru că toți au nevoie de surse în justiție, nu de dușmani.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV, Caraș-Severin).

Există chiar și situații în care legea este folosită împotriva celor care cer informații: „Ceream informații pe Legea 544, iar răspunsul apărea publicat de concurență înainte să ajungă la noi.” (Jurnalistă „Ziarul de Vrancea”).

Din aceste cauze, lucrătorii media care sunt plătiți să producă o anumită cantitate de conținut ajung la compromisuri în procesul de documentare. Preluarea discursului politicienilor în întregime este menționată frecvent: „Există personaje politice care s-au învățat să le dicteze jurnaliștilor articolele, care sunt exact cuvintele politicianului.” (Nadia Iucu, jurnalist Tele Europa Nova, Timiș).

Reacția în fața abuzurilor funcționarilor publici este aproape inexistentă. Nu există multe mențiuni legate de plângeri în instanță sau procese duse la capăt pentru nerespectarea Legii 544/ 2001 privind accesul la informațiile de interes public. Sunt foarte rar descrise metodele folosite pentru a ocoli aceste abuzuri. Mulți dintre lucrătorii media nu au învățat să documenteze subiecte care să nu depindă de răspunsurile oficiale, ci să genereze astfel de răspunsuri.

În redacții nu sunt practicate tehnici de construcție de surse dedicate unui subiect anume sau construirea și utilizarea bazelor de date și ale uneltelor digitale. Astfel, tentativele independente de documentare sunt stopate facil: „Mulți colegi au renunțat la subiecte pentru că nu au reușit să obțină informații pentru că nu i-au lăsat portarii să intre.” (Nadia Iucu, jurnalist Tele Europa Nova, Timiș).

Ziariști dar și redactori-șefi se plâng că oamenii nu vor să vorbească cu presa: „Ne lovim de lipsa de deschidere a oamenilor. De multe ori sunt informații pe care oamenii nu vor să le susțină în fața camerelor și atunci e mai greu să dai pe surse. Le e teamă, multora le e teamă.” (Redactor-șef Transilvania Live, Cluj); „Am văzut că în Arad se poartă să fii dus cu preșul. Intervievatul acceptă să discute cu jurnalistul, dar când ajungi acolo ți se spune că nu are timp, că îți dă pe altcineva, că nu știa că vreau interviu televizat, că «mai bine scrie tu ce spun eu».” (jurnalist TV Arad).

Lipsa de încredere în presă ar putea avea ca motiv nerespectarea de către instituții media a deontologiei în relația cu sursele. Între o sursă și un client de publicitate, jurnaliștii sunt puși de multe ori în slujba celor din urmă: „Le atragem atenția clienților de publicitate că vin oameni la noi să se plângă, dar nu facem materiale. Parcă nu e frumos să mănânci din mâna cuiva pe de o parte și să-i dai în cap. (...) Am întrebat dacă mai avem vreun contract de publicitate, nu mai aveam, deci am dat materialul. Dacă aveam un contract, nu dădeam materialul.” (Reporter Valea Prahovei TV); În agenda editorială, oamenii care ajută postul au prioritate, cei care au contracte de publicitate.” (Jurnalist Etalon TV, Vâlcea).

Deontologia jurnalistică nu este întotdeauna importantă pentru lucrătorii media atunci când vine vorba de situații practice: „Dacă merg să realizez un material pentru Consiliul Județean la 100 de km de Craiova, nu mă interesează cine plătește. Dacă te invită Agenția de Dezvoltare Regională la Brașov și ai o colaborare, contract, e firesc să mergi acolo la invitația lor și evident te așteaptă cu cazare, masă.” (Nicolae Duță, redactor-șef TVS, Dolj); „Achitarea consumației? Da, mi se pare corect.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV, Caraș-Severin); „Dacă vorbim despre o seară cu băuturi, dar în urma întâlnirii jurnalistul obține informații pe care altfel nu le-ar putea obține, e ok. Dacă e vorba de chiolhan, nu e acceptabil.” (jurnalist freelancer, Timiș).

În general, lucrătorul media nu stăpânește tehnici de documentare, nu știe să obțină și să construiască surse, nu știe cum să ocolească obstacole și să-și adune resurse, astfel încât devine ușor de înlocuit. „Nu mai aveam nevoie de redactor propriu-zis. Cel care mergea pe teren lua aparatul, filma, descărca materialul aproape în formă brută și vorbea imaginea mai mult decât să-și dea cineva cu părerea. Plus că atunci am introdus prima dată sistemul prin care telespectatorii puteau să trimită materiale de pe telefonul mobil.” (Fondator Constanța TV).

2.3. Conținutul media diseminat de televiziunea locală

2.3.1. Alegerea subiectului pe criterii non-jurnalistice și lipsa unor metode de colectare a informațiilor în afara conferințelor sau a declaraților de presă produce churnalism.

           ”Televiziunile locale sunt mai degrabă factori de PR pentru politicieni atunci când sunt la putere.” (Marcel Tolcea, profesor universitar, șef catedră la Secția Jurnalistică)

Este izbitoare diferența dintre teoria pe care toți cei intervievați o susțin și descrierea practică a muncii de televiziune. Deși susțin că transmit informație, din descrierile celor mai mulți intervievați reiese că televiziunile locale nu produc altceva decât churnalism. Termenul descrie produse media care sunt obținute din amestecarea rapidă, automată și în masă a comunicatelor de presă, a știrilor de agenție și a altor materiale pregătite de alți autori, fără verificare sau fără o contribuție proprie.

”E posibil să comande și șeful să facem o anchetă despre o anumită persoană sau o anumită societate sau să ne roage primarul sau Consiliul Județean să mai dăm un material. (…)” (Reprezentant Etalon TV, Vâlcea).

Competiția unui astfel de produs media nu se face pe relevanța informației sau a contextului adăugat. Conform celor intervievați, competiția este pe viteză, obiectivitate și impact – nimic din ceea ce nu ar putea să facă orice trecător care vede un accident, îl filmează cu telefonul mobil și-l postează online: „Jurnalistul de calitate știe să facă abstracție de presiuni, este cel care în domeniul știrilor obține primul informația și este primul la fața locului, în domeniul jurnalismului de investigație este cel care obține informațiile, are capacitatea, tăria profesională și personală de a redacta articolul în mod obiectiv.” (Andrei Ando, director general West TV, Arad).

 

2.3.2. Conținutul media: impus de patron, dictat de politicieni, plătit din bani publici și generator de șantaj.

De foarte multe ori, conținutul produs trebuie să țină seama de orientarea patronului: „Patronul impune politica de post și politica asta e foarte clară. Trebuie să dăm materiale de o anumită culoare. Această televiziune este a unui partid, deci cum puteți avea pretenția să fie o televiziune echidistantă? (...) Mie mi se pare firesc, dacă omul dă banii... Nimeni nu a încercat să ne dea afară, pentru că nu au fost cazuri de insubordonare, de încercare de a face altceva decât politica patronatului. (...) Dacă nu-ți convine, te duci în altă parte, la o televiziune independentă, poate la CNN.” (Angajat Muntenia TV, Giurgiu).

În cele mai multe cazuri independența jurnalistului iese din discuție. „Aici este, cel puțin, singura televiziune care este asumată de un lider politic. (…) Adică, facem imagine exact cum ar face o firmă de marketing politic, facem pentru un lider sau un candidat, în principiu pentru partid sau pentru aliați, dar nu facem anticampanie.” (Prezentatoare din cadrul grupului MIX, Brașov). Conținutul generat de televiziune poate fi atât de impregnat politic, încât „Nu știi care e moderatorul și care e invitatul la un moment dat.” (Reprezentant CNA despre județul Brașov).

Chiar și pentru televiziunile care nu sunt deținute (direct) de oameni politici, administrația locală dictează de nenumărate ori conținutul: „Avem contracte de publicitate cu Primăria și cu Consiliul Județean în ceea ce privește știrile pe care le realizăm pentru ei și, în baza contractelor, cred că ținem cont de interesul lor.” (Jurnalistă Valahia TV, Giurgiu).

Pentru telespectatori acapararea conținutului media de către grupuri de oameni politici ar putea fi inexplicabilă. Aceasta este generată de existența unor elite locale preferate de media: „Aceiași oameni sunt invitați la emisiuni, apoi, în alegeri, tot ei sunt candidați. În toate posturile apar aceiași indivizi, aceleași moace, e același plictis general, se discută aceleași probleme veșnice.” (Jurnalist din grupul Transilvania, Cluj). Explicația: în general bugetul televiziunii depinde de bunăvoința acestor indivizi pentru că autoritatea publică locală are un buget de publicitate la dispoziție: „Dacă l-ai prins pe un primar care a tăiat fără autorizație toți copacii din localitate și el îți propune să facă publicitate la tine pentru un festival - dacă mă întrebați pe mine dacă e moral, nu știu ce să vă răspund. Moral n-ar fi, dar oameni suntem.” (Producător Neptun TV, Constanța).

Lucrătorii media sunt obligați la politețuri: „Întotdeauna, când intri în studio, merg pe principiul că ești invitat la mine în casă și atunci din start trebuie să te tratez cu respect și să am grijă de tine, nu să sar cu picioarele și să te calc, așa cum am văzut la televiziunile naționale. (…) Politicienii locali pur și simplu nu-ți vin la emisiuni, dacă ești foarte incomod cu ei, nu mai vin.” (realizator emisiuni Alpha TV, Prahova).

Acest mediu profesional viciat încurajează apariția corupției și a șantajului. Politicienii știu că-și pot cumpăra o presă favorabilă: „Să nu mai fie șantajiști în presă, pentru că, din cauza lor, și viața noastră este foarte grea. Ei merg și cer bani pentru articole și ni se mai oferă și nouă bani să facem materialul respectiv să sune bine, în general de la partidele politice.” (Coordonator știri TV Vâlcea 1). Practica șantajului sau aservirea lucrătorilor media decredibilizează industria media.

 

2.4. Ierarhia redacțională și organizarea întreprinderii de medi

Pentru că sunt prea puțini, lucrătorii media amestecă rolurile redacționale cu cele manageriale, ceea ce poate genera conflicte de interese.

           ”În televiziunile locale nu există ierarhie strictă. Sunt mai multe funcții cumulate. Administratorul e și redactor-șef, editorul e și producător, și reporter. Redactorii sunt și prezentatori, unii mai și montează, alții mai și filmează.” (Editor coordonator Valahia TV, Giurgiu).

Rămâne de multe ori neclar din interviuri cine dirijează o redacție de televiziune locală, care sunt procesele interne și cine își asumă responsabilitatea: „Nu avem redactor-șef, fiind un colectiv mic. Ne consultăm între noi să iasă bine, nu ne dirijează cineva.” (Jurnalistă Muntenia TV, Giurgiu).

Calitatea unui produs jurnalistic vine din procese redacționale foarte clare și dintr-o separare totală a muncii de redacție de cea de afaceri. În presa locală, procesele redacționale nu există, iar jurnaliștii lucrează cot la cot cu patronii. „Emisiunile le construim împreună cu conducerea administrativă, cu patronul televiziunii.” (Jurnalist Etalon TV, Vâlcea); „Noi ne facem ședințele de redacție și la grătar, la șefu’ la casă.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV, Dolj).

Redacțiile locale au foarte puțini angajați, ceea ce înseamnă că aceștia sunt forțați să își asume un cumul de funcții fără o plată în plus. „Noi suntem realizatori și producători, dar nu suntem plătiți și pentru una și pentru alta. Lucrez mai mult și e clar că altfel ar fi pentru mine să am un producător în spate care să mă ajute. Trebuie să fac și aia și aia, nu mai spun că produc și știrile.” (Jurnalist Alpha TV, Cluj).

Foarte răspândită în redacții este dorința de specializare pe un domeniu legat de o instituție specifică, în defavoarea generaliștilor care aduc știri din toate domeniile. Se preferă specializarea pe justiție, de exemplu, ceea ce în munca de redacție se traduce în pânde” la Tribunal și Parchet și în relatarea elementelor legate de procese, dosare instrumentate, declarații ale părților. Pentru unii jurnaliști este chiar o garanție a calității: „Costă mult să ții un om numai pe justiție sau sau pe sănătate, chiar dacă materialele lui sunt foarte bune. E mult mai ieftin să plătești unul din ăsta, un mozaicar, care să nu facă nimic de calitate.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV, Caraș-Severin). Ambele forme de organizare a rolurilor jurnaliștilor sunt perdante atât pentru bunul mers al redacției cât și pentru cetățean. O specializare este necesară, însă nu în modul în care se face acum, axată pe știri produse de autorități care apoi sunt amplificate de redacție. Pe de o parte, un ziarist care trebuie să obțină știri zilnic pe un domeniu ca justiția nu își permite să critice sistemul. Altfel ar pierde știri și ar fi ocolit de comunicatorii din sistem. Pe de altă parte, un ziarist generalist nu face decât să proceseze comunicate de presă și nu se poate specializa pe adunarea de informație dintr-un domeniu sau altul: „dacă trimiți un jurnalist de pe politic să-ți facă un subiect religios, e clar că o să aibă dificultăți.” (Reporter Transilvania Live, Cluj). Un rol important îl are și faptul că o redacție locală are rareori destul respect, integritate și credibilitate din partea comunității ca să poată pune presiune pe diverse instituții sau politicieni pentru a forța reacții și răspunsuri.

Împărțirea defectuoasă a responsabilităților în redacție și cerința de rapiditate în defavoarea contextului transformă jurnaliștii în unelte de propagandă pentru politicieni sau instituții. Uneori atât de mult se amestecă cu structurile a căror activitate ar trebui să o urmărească, încât în cele din urmă se angajează la aceste instituții ca purtători de cuvânt sau consilieri.

Nu în ultimul rând, amestecul redacției în atragerea de contracte de publicitate este o problemă acută. Lenormanda Florențiu este în același timp coordonatoare editorială, coordonatoare de marketing și realizatoare de emisiuni la Atlas TV din Vrancea: „Trebuie să negociez sumele de publicitate – pentru mine chestia asta e cea mai penibilă”. Paul Dumitru este în același timp manager al Muntenia TV și consilier județean Giurgiu: „Profit de faptul că sunt destul de cunoscut și mă descurc. (…) Pot și angajații să aducă contracte, chiar zilele trecute au adus câteva contracte și fetele [jurnalistele postului – n.r.]”.

 

2.5. Resurse umane

Lucrătorii media sunt de cele mai multe ori slab instruiți, prost plătiți și ajung să-și completeze veniturile din alte activități.

           ”Pot să mai câștige bani și din celelalte firme, de exemplu la Clubul Bamboo, filmează evenimente, fotografiază, ei se ocupă de sunet, de lumini. (…) Sunt plătiți separat, pentru că activitatea clubului este în weekend și în general noaptea și ei își fac turele de așa natură încât să facă prin rotație.” (Administrator și acționar Alpha TV, Cluj)

Cifrele diferă de la un județ la altul, dar conform interviurilor un lucrător în media câștigă în medie între 600 și 1.500 de lei.

”Cum poți să-i ceri unui om care ia salariu de șase milioane [600 de lei – n.r] să dea randamentul maxim?” (Fostă jurnalistă din presa scrisă, Iași)

„Este greu să-i ceri unui jurnalist care câștigă 15 milioane [1500 de lei – n.r] pe lună să sară la gâtul unui președinte de consiliu județean.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV, Caraș-Severin).

Pe lângă faptul că lucrătorul media este plătit mizer, nu are parte nici de un program mai lejer: „Nu am în minte o soluție concretă pentru un jurnalism de calitate, în condițiile în care ca jurnalist în Iași lucrez în jur de 16 ore pe zi.” (Jurnalist radio & TV, Iași). Mulți manageri de presă au pretenția ca jurnaliștii să muncească fără un program fix: „Lipsa de dedicare cu care își fac meseria – sunt foarte mulți jurnaliști care vin la serviciu ca la orice alt serviciu. Din păcate, nu poți face chestia asta. Dacă vii la 9 și hotărăști că pleci la 5, e foarte grav.” (Director Transilvania Live, Cluj); „O problemă este modul în care jurnaliștii înțeleg presa, din punctul meu de vedere, faptul că nu admit că timpul de lucru în presă este nenormat, că trebuie să aibă o capacitate de reacție extrem de rapidă și că subiectele pe care le abordează trebuie să fie de un larg interes.” (Andrei Ando, director general West TV, Arad); „Mulți angajați se raportează la munca în televiziune ca la un job. Vii și trebuie să tragi de ei, mulți nu înțeleg că televiziunea este ceva în care vii la ora 8 și pleci când termini.” (Producător general Transilvania Live, Cluj). Practic, drepturile lucrătorilor media sunt călcate în general în picioare.

Chiar și cu salariu minim pentru program maxim, mulți patroni de presă își păcălesc angajații și nu le plătesc salariile luni de zile sau, uneori, niciodată: Televiziunea a fost plimbată prin vreo trei firme rămase cu datorii. Jurnaliștii i-au dat în judecată, pentru că nu și-au primit salariile. Au rămas fără asigurările de sănătate plătite. Am lucrat acolo o perioadă, am rămas neplătit pe ultimele două luni.” (jurnalist, editor ziar online, Galați). În 2013, televiziunea Alpha TV din Prahova și-a încetat emisia, după ce mai mulți angajați au refuzat să mai vină la serviciu din cauza neplăților salariale și au decis să acționeze în judecată patronatul.

Situația financiară îi obligă pe ziariști să caute metode alternative pentru completarea veniturilor: Cine mă plătește, pentru ăla lucrez, ca mercenarii sau ca la nuntă.” (Angajat Muntenia TV, Giurgiu); „Lumea nu are bani și acceptă tot felul de comisioane în schimbul unor articole pro sau contra.” (Roxana Marosy, manager Vox TV, Galați).

Munca de consultanță politică este o alternativă: „Sunt cazuri și exemple de jurnaliști care în timpul campaniei electorale își suspendă contractul de muncă pe câte o lună și sunt consultanți pentru politicieni.” (Producător general Știi TV, Mureș).

Foarte puțini lucrători media chiar ies la pensie din presă. „Nu e un loc de unde ți-ai dori să ieși la pensie, pentru că nu poți să pui bani de-o parte pentru un coșciug mai acătării.” (Gheorghe Ilaș, realizator Tele Europa Nova, Timiș). Pentru mulți, meseria de jurnalist este doar o trambulină către munca de comunicator la partid sau administrația locală sau chiar candidat pe listele partidului: „Un jurnalist trimis la un partid politic se împrietenește poate prea mult cu partidul politic. Foarte mulți jurnaliști au ajuns în partidele de care s-au ocupat.” (Lia Olguța Vasilescu, primar Craiova, PSD, fost jurnalist).

O altă caracteristică pe care o relevă interviurile este că lucrătorii media au de cele mai multe ori un grad scăzut de inițiativă: „Presiunea politică în media este aproape inexistentă, foarte mulți jurnaliști sunt foarte comozi, nu mai este presă de calitate și nu mai e nevoie de presiune politică.” (Petronela Axinte, producător TVT 89, Timiș).

Nici la capitolul pregătire profesională nu stau întotdeauna foarte bine: „Practic, sunt niște copii sau elevi care vin de pe băncile liceului și trebuie să-i înveți cum să țină o cameră în mână, cum să lucreze cu un mixer. Lucrurile acestea le învață unul de la altul.” (Ciprian Riicean, acționar, manager, editor, coordonator și producător al grupului Nova Press, Brașov); „Cameramanii sunt amatori, sunt luați de la nunți. Nu poți să-ți propui să faci ceva de performanță cu un cameraman care nu poate să regleze albul. Jurnalistul de investigații lipsește cu desăvârșire, nu mai există, nimeni nu mai face nici cea mai sumară instrucție.” (jurnalist Vox TV, Galați). De cele mai multe ori, cei buni nu sunt folosiți: „Avem și aici jurnaliști de calitate, dar nu-i folosim din cauza lipsei de eficiență.” (Constantin Tiberiu Pătru, director general Oltenia 3 TV, Dolj).

Pentru mulți lucrători media, dorința de a rămâne angajat și lipsa de cunoștințe duc la autocenzură: „La CTV era mai complicat să-ți păstrezi independența, dar nu neapărat din cauza conducerii postului, ci din cauza unui fenomen pe care eu nu l-am înțeles niciodată, a unei obediențe gratuite, nesolicitate de nimeni, față de PNL.” (Jurnalist freelance, fost colaborator CTV, Constanța).

Toate aceste probleme descurajează jurnaliștii bine pregătiți și onești să rămână foarte mult timp angajați ai unor redacții. Ceea ce ține media de vârstă în redacții foarte scăzută și nu încurajează performanța sau continuitatea profesională. Percepția publică față de lucrătorul media este nemiloasă: „Problema este faptul că jurnaliștii locali sunt percepuți de oameni ca fiind niște persoane care nu au putut face altceva, că sunt inculți, tupeiști, proști etc. Dacă portarul de la Mitropolie ne-a spus: plecați de aici, analfabeților...” (corespondent TVR în Dolj).

 

2.6. Patron sau manager de televiziune localăp>

De multe ori, aceștia se implică în actul jurnalistic pentru câștiguri directe sau indirecte din banul public.

           ”La Cernavodă, lucrând sau apărând pe vremea fostului și actualului primar, cea care a venit după m-a considerat ca fiind un apropiat de-al lui, a zis că e televiziunea primarului. Și eu am zis da, este televiziunea primarului orașului, indiferent care e el. (…) Eu mă consider ca un taximetrist, nu mă interesează cine stă în spatele mașinii atâta vreme cât își plătește cursa.” (Valentin Coteț, proprietar Media TV, Constanța)

Specia de patron de presă sau manager de redacție, de multe ori una și aceeași persoană, nu este, în unele cazuri, foarte diferită de modelul consacrat de publicarea stenogramelor discuțiilor dintre mogulul media Sorin Ovidiu Vîntu și angajații săi. Angajații sunt pentru acest tip de patron niște soldați care trebuie să execute comenzi pentru bunul mers al afacerilor patronului, nu pentru informarea publică.

Din punct de vedere financiar, televiziunea locală pare a fi în general o afacere de presă perdantă: „Noi suntem o televiziune comercială, dar eu în fiecare lună bag 250 de milioane de lei vechi în televiziune, ca să întrețin visul ăsta al meu din copilărie.” (Ion Martiș, proprietar Atlas TV, Vrancea).

Lipsa unui profit din afaceri oneste și transparente de televiziune explică legăturile foarte strânse dintre televiziunea locală, politica locală și banul public. „Eu nu sunt acționar la Litoral TV, dar îl controlez. (…) Îl susțin moral și financiar”. (Nicolae Matei, PSD, primarul orașului Năvodari din județul Constanța). Chiar fără un patron politician, rezultatul este același: „Patronatul este de multe ori mijlocitorul dintre jurnalist și politician.” (Ana Maria Florea, jurnalist West TV, Arad).

Din interviurile realizate, am identificat următoarele tipologii relevante de patroni care se regăsesc în toate cele 15 județe studiate:

·        omul politic - „Ăsta e un post care aparține unui parlamentar. E vorba de William Brînză, el e proprietarul postului.” (Jurnalist Wyl TV, Prahova); sau omul de afaceri care face bani din afaceri cu statul - „În Ploiești, totul s-a jucat între trusturile Alpha-Telegraful și Prahova. Pe românește, între Luca și Ghiță. Luca e și nașul meu de cununie.” (Arthur Zafiriadis, fost director și proprietar formal Alpha TV).

·        mixt – este și patron și director editorial - „Eu sunt redactor-șef și acționar minoritar, asta fiind singura modalitate de protecție care mi s-a putut asigura în lupta cu influența politică. Să fiu acționar, ca să nu mă poată da afară.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV, Arad).

·        de fațadă, fără nicio putere - „A venit (…) asociatul meu, domnul Costică Rusu, și a tras pur și simplu cablurile din prize, fără să știu exact din ce motiv.” (Elvis Bodea, proprietar Impuls TV, Bacău).

Patronul de televiziune locală care nu se implică în conținutul editorial este mai degrabă o raritate.

Dacă nu este angajat politic direct, proprietarul de presă susține că este echidistant, deși se bazează de multe ori tot pe bani obținuți din legături cu politicul: „N-am credibilitate dacă susțin un politician anume. În campania asta eu m-am dus și am luat bani pe contracte de la toți politicienii.” (Proprietar Life TV Iași).

Culoarea banilor din reclamă îl împinge pe proprietarul de media să țină și frâiele editoriale: Mă implic în agenda/ produsele editoriale dacă lucrurile nu sunt respectate la nivel de reguli ale casei. (…) Sunt anumite subiecte pe care din motive comerciale le-am oprit să fie exprimate, pentru că nu erau exprimate corect. Am zis: <<Mai ușor, că de acolo mâncăm și noi un biscuite>>.” (Reprezentant din conducerea Valea Prahovei TV).

O atitudine care reiese din majoritatea interviurilor este că mulți patroni de presă găsesc diverse pretexte să dirijeze redacția sau chiar să facă pe reporterul: „Doamna Roxana Marosy a luat un microfonul, ea fiind reporter, și a intrat în secția de votare și a început să pună întrebări.” (reprezentant CNA, Galați); „Am oprit de la difuzare materiale pentru că jurnaliștii nu erau informați și nu verificaseră materialul foarte bine. În general nu mă implic în agenda editorială.” (Roxana Marosy, manager la Vox TV, Galați).                 

Din interviurile realizate nu reiese că proprietarii sau managerii de media conștientizează că au o problemă de etică, de conținut sau o nevoie de restructurare a modelului de a face presă. Nimeni nu vorbește de schimbări structurale și majoritatea identifică originile problemelor numai în exterior, nu și în interiorul redacției. Aproape toți își pun speranțele într-o viitoare economie mai puternică: „Totul pleacă de la economic. Dacă am trăi într-o țară cu nivel de trai mai ridicat, și presa ar fi mai independentă.” (Director general de producție Look TV, Cluj).

 

2.7. Model de afacere

Captive într-un cerc vicios al compromisului, televiziunile locale sunt, de cele mai multe ori, insignifiante ca audiență și lipsite de credibilitate, ceea ce le face total dependente de banii aduși de patron de acasă și de sponsorizări din bani publici venite sub formă de contracte publicitare pentru administrația locală sau pentru politicieni.

           În general, multe posturi locale își trag finanțările din contracte de publicitate și alte contracte încheiate cu Consiliul Județean, cu Primăria, cu tot felul de alte organizații locale care țin oarecum de Primărie, iar fondurile se repartizează politic.” (Reprezentant CNA, referitor la judetul Giurgiu).

În general, o televiziune locală nu produce profit: „Noi câștigăm pe lună 100, cel mult 200 de milioane, iar salariile noastre sunt 400 de milioane cu taxe cu tot [40 000 de lei – n.r.]. Atunci, este foarte greu să trăiești pe picioarele tale ca televiziune locală.” (Reprezentant TVS Brașov).

Conform celor intervievați, singurul model de afacere al televiziunii locale este vânzarea de publicitate sau de advertoriale (inclusiv deghizate în știri, în multe cazuri), marcate sau nemarcate ca publicitate. Aproape nimeni nu menționează explorarea diverselor posibilități de vânzare de conținut jurnalistic.

Televiziunea locală se bazează pe publicitatea acoperită din fonduri publice pentru că „marii patroni, oamenii care chiar au bani, vorbim de cifre de afaceri de milioane de euro pe an, (…) în loc să-și cumpere publicitate în presă, își cumpără interesele și siguranța prin politicieni.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV, Caraș-Severin).

”Dacă am avea agenți economici care nu ar percepe publicitatea ca pe o obligație sau ca pe un fel de cutia milei, ci ar percepe-o ca pe o necesitate pentru firma lor și pentru susținerea unor publicații corecte, verticale, s-ar putea face un pas mare.” (Andrei Ando, director general West TV, Arad).

Practic modelul bazat pe publicitate este următorul: livrarea unui conținut gratis, către o audiență oarecare. Atunci când audiența crește, este vândută la pachet către oricine vrea să transmită un mesaj, inclusiv un mesaj camuflat. Spectatorul este produsul. În presa locală, din lipsa unor studii certificate independent de măsurare a audienței, produsul acesta are căutare mai mult printre politicieni și administratori ai banului public. Un motiv ar putea să fie faptul că aceștia nu plătesc publicitatea din propriul buzunar sau, dacă o fac, sursa sunt probabil tot banii publici.

Mulți dintre lucrătorii media care au fost intervievați, atât jurnaliști cât și manageri, încearcă să-i convingă pe oamenii de afaceri că publicitatea în presa este cel mai important lucru pentru orice afacere privată: „Cei din mediul privat nu sunt oameni cu studii, nu au educație, s-au trezit cu bani peste noapte și nu vor publicitate.” (Director Valahia TV, Giurgiu); „Pe oamenii de afaceri nu-i interesează – mai bine se duce din gură în gură vorba, decât să se promoveze la televizor.” (Lenormanda Florențiu, coordonatoare editorială și de marketing și realizatoare de emisiuni Atlas TV, Vrancea).

Toate acestea constituie motivul pentru care o întreprindere de media este de cele mai multe ori o afacere sponsorizată preponderent din bani publici. La o privire mai atentă, sponsorizarea vine direct sau indirect din bani publici. „Din ceea ce știu, din păcate foarte puține [televiziuni – n.r.] se susțin din resursele date de piața publicitară, deci fie au contracte cu Primăria, fie cu Consiliul Județean. „(Cristian Georgescu, director general TTM, Mureș). Sponsorizarea din bani publici include uneori și fondurile europene: mai multe televiziuni menționează că echipamentele și tehnologia folosite au fost cumpărate prin proiecte nerambursabile finanțate de Uniunea Europeană.

Chiar și acolo unde un om de afaceri subvenționează din propriul buzunar o operațiune media sau atrage publicitate locală, de multe ori banii pot să vină din afaceri pe care acesta le face cu instituții ale statului.

”În cazul în care se găsește finanțare, persoana sau firma respectivă are legături politice și atunci trebuie să ai o anumită înclinare.” (Simina Roz, jurnalist TV Arad)

Din aceste motive, un conflict cu politicienii locali poate însemna închiderea unei televiziuni: „Dacă se face o înțelegere între politicieni și oameni de afaceri să nu se încheie contracte cu o instituție media, acea instituție nu va mai avea bani.” (Stelu Iordache, Tele Europa Nova, Timiș).

Dintre televiziunile incluse în această cercetare, campioana atragerii de bani publici este Neptun TV (post cu program preponderent local și regional și cu acoperire națională), televiziunea pe care a înființat-o primarul Constanței, Radu Mazăre: „TV Neptun primește 2 milioane de euro anual - bani publici, bani de la administrația locală, fie direct, fie prin interpuși (RAJA, RADET, RATC ș.a.m.d.). E subordonată total lui Mazăre, face politica lui Mazăre.” (Christian Gigi Chiru, Președintele PDL Constanța).

”Cred că este o găselniță politică acest tip de publicitate pe care instituțiile statului o acordă.” (Reprezentant PNL Constanța).

”Orice primar care are presă va direcționa publicitate direct prin instituția lui sau prin firmele care au contracte cu Primăria. (...) Asta a făcut Sechelariu, asta face și Stavarache, asta face și Mazăre.” (Producător Impuls TV, Bacău).

”Oltenia 3 TV depinde de contracte cu administrația, prin ilustrarea investițiilor, și mai avem și publicitate la nivel național. Fără Consiliul Județean sau Primărie ar fi foarte greu. Piața de publicitate e slabă, dezvoltarea economică a orașului e sub orice critică.” (Tiberiu Constantin Pătru, director general Oltenia 3 TV, Dolj).

Conținutul editorial al unor astfel de televiziuni trebuie să mulțumească finanțatorii politici, iar asta nu poate fi prea atractiv pentru spectator: „Televiziunile gălățene sunt afiliate politic sau au apărut ca excrescențe politice. Mai mult de 300-500 de oameni care să le urmărească nu sunt, conform unui sondaj făcut înainte de campania electorală.” (jurnalist, editor ziar online, Galați). De independență nici nu se pune problema: „În momentul în care eu vin la tine și vreau publicitate și tu ești un personaj în administrația locală, eu dacă iau de la tine publicitate nu mai pot să vorbesc niciodată de tine în momentul în care tu îmi dai niște bani.” (jurnalist, producător Oltenia 3 TV, Dolj).

Publicitatea din surse diverse și independente, deși dorită de toată lumea, nu apare ca o soluție nici măcar în viziunea proprietarilor de media. După cum declară, chiar și cu mai mulți bani din publicitate, lucrurile nu s-ar schimba radical pentru jurnaliști sau produsul media: „Economic, dacă firmele ar investi mai mult în partea de publicitate, probabil că ar conta, nu neapărat pentru angajați, ci pentru noi, ne-ar fi mai ușor să ne susținem.” (Angela Moldovan, acționar și administrator Alpha TV, Cluj).

În interviurile realizate am înregistrat opinii care menționează despărțirea de banul public ca o soluție pentru o presă independentă: „În mediul economic și politic trebuie schimbat modul de gestionare al banilor publici. De la acele publicități care sunt o formă mascată de susținere a unui post sau altul.” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA Arad).

Pentru alții însă, sponsorizarea publică sau privată este singurul model de afacere demn de urmat. Vânzarea sau sindicalizarea de conținut sau alte modele de afaceri nu sunt luate în calcul: Televiziunile locale trebuie finanțate de la buget exact ca și TVR, pentru că acestea depind în general de contractele cu administrația locală.” (jurnalist Oltenia 3 TV, Dolj); „Ca să fie independentă, presa trebuie să aibă în spate un acționariat care vrea să facă mecenat, care să nu protejeze niciun fel de interese.” (Cristian Georgescu, director general TTM, Mureș).

Tipul acesta de gândire este împărtășit și de politicieni, care întrezăresc astfel o pârghie de control a presei: „Ar trebui să fie ca la partide, ar trebui să existe o finanțare pentru orice televiziune, la nivel național, o sumă la nivel județean, ar fi o garanție, îți spunem că îți ridicăm dreptul de a primi treaba asta dacă încalci niște reguli și atunci omul stă și își vede de treabă, ar fi o soluție.” (Reprezentant PDL Brașov).

 

2.8. Mentalitatea politicianului față de televiziunea localăp>

Este frecvent întâlnit politicianul care vrea să-i limiteze televiziunii locale funcția de canal de propagandă și să-i finanțeze rolul de instituție de educație, deși o folosește din plin pentru interese politice.

”De obicei, dacă vrei să fii un om politic adevărat, îți pleoștești o televiziune”, afirmă Sebastian Grapă, purtător de cuvânt PNL Brașov la data documentării pe teren.

Politicianul român are de multe ori păreri foarte clare despre cum ar trebui să se comporte jurnaliștii: „Un jurnalist de calitate este (...) un jurnalist care să știe când să fie agresiv verbal sau când să stea în banca lui.” (Reprezentant PDL Vâlcea); „Un jurnalist de calitate ar trebui să facă un lucru simplu după mine: să nu intervină în ceea ce intervievatul a spus, să nu intervină în spusele lui sau să comenteze spusele lui.” (Viorel Chiriac, PSD, vicepreședinte al Consiliului Județean Brașov).

Din proprie experiență, politicianul cunoaște foarte bine nivelul de încredere pe care poate să-l aibă în presă: „Nu am încredere în niciuna dintre televiziuni, pentru că <<I know how it works>>.” (Reprezentant PNL Vrancea); „O problemă e și mentalitatea politicienilor care cred ca mass-media sunt un fel de hârtie igienică pe care o poți folosi în campaniile electorale, după care o arunci și tragi apa.” (jurnalist, editor ziar online, Galați).

Politicienii sunt sfătuiți să-și asigure spatele prin apariții televizate prietenoase sau prin deschiderea de televiziuni proprii.

”Televiziunile de aici sunt deținute de politicieni direct sau printr-o clică de interpuși. Primul lucru care mi s-a spus când am venit în Giurgiu a fost să-mi fac televiziune, că altfel nu mă reprezintă nimeni niciunde.” (Marin Anton, PDL Giurgiu).

Miza implicării în presă a politicianului este în general accesul la funcții publice și la managementul bugetelor instituțiilor publice. Este o loterie: în unele cazuri funcționează și investiția în presă dă roade, în altele rămâne fără efect.

”Televiziunile sunt 100% politice, absolut toate. O televiziune fără sprijin politic nu rezistă în România în Mileniul Trei. Nu există televiziune independentă”, a afirmat Sebastian Grapă, purtător de cuvânt PNL Brașov la data documentării pe teren.

”Toți conducătorii de partide din județ încearcă să controleze televiziunile locale, prin aparițiile lor foarte dese.” (Reprezentant PNL Giurgiu).

”Când s-a votat bugetul pe 2012 la Consiliul Local Târgu Mureș, am rămas uimiți că se aloca pentru publicitate un milion și jumătate de euro către toată presa.” (Reprezentant PSD Mureș).

Fiecare tabără politică a construit cazemata proprie de presă, atunci când a putut, astfel încât peisajul media local funcționează de multe ori într-o mentalitate beligerantă: „Eu sunt consumator de Mix, eu acolo îmi exprim ideile, acolo mă duc și-i împușc pe ceilalți.” (Sebastian Grapă, purtător de cuvânt PNL Brașov, la data documentării pe teren).

Astfel că aleșii locali cel mai adesea nu văd discuția cu presa pe care nu o dețin ca pe o datorie de a informa cetățeanul, ci ca pe un favor acordat inamicului: „De ce să mă duc la un post de televiziune care efectiv deturnează adevărul și îmi face campanie împotrivă? Ca să-i mai ridic și cota?” (Gheorghe Nichita, PSD, primarul orașului Iași).

Ca orice favor, timpul acordat de politician nu lasă loc la inițiative independente din partea jurnalistului. Astfel de inițiative sunt considerate obrăznicii și pot fi pedepsite ca atare: „Îl bagi pe om în casă, îl pui la masă, îl servești cu o cafea, îi dai un ceai. Dacă dai în mine, îti dau un șut în cur de la etajul unu [la etajul I se află biroul primarului – n.r.] dacă spui neadevăruri. Adică eu te primesc în casă și tu te sui cu picioarele pe masă... îți dai seama că le dau viteză.” (Matei Nicolae, PSD, primarul orașului Năvodari, județ Constanța).

Chiar dacă unele televiziuni le sunt ostile/dușmane, unii dintre conducătorii locali fac eforturi să le țină în viață: „TEN TV are o situație mai puțin plăcută din punct de vedere financiar. (...) Eu am rugat persoana să preia, să nu se închidă.” (Titu Bojin, președintele CJ Timiș).

Din interviurile realizate rezultă că politicianul vine cu două mari propuneri legate de presă: să-i limiteze funcția de canal de propagandă și să-i finanțeze rolul de instituție de educație.

Prima propunere este paradoxală. Propaganda făcută de alții este grija principală a politicianului, deși mulți dintre oamenii politici fac tot ce pot pentru a controla instituții de presă și jurnaliști sau pentru a controla mesajul transmis: „Sunt doar niște mijloace de a-l influența pe tâmpit, de a-i băga în cap că albul e negru, că negru e alb. Atât. (...) PSD a înțeles că televiziunea este o forță și că tâmpiții de români pun botul la orice porcărie.” (membru PDL Galați).

În mentalitatea unor politicieni, cetățeanul este incapabil să discearnă singur adevărul: „Toată manipularea din România după anii ’90 este pusă în practică tocmai de presă, conștient sau inconștient. În ultima vreme, s-a ieșit pe piață cu atacuri și cu așa de multă mizerie, încât populația este derutată, nu știe care este presa obiectivă, și nu poți, ca om, să ai capacitatea să selectezi informațiile care sunt virusate de cele care sunt real exprimate și prezentate de presă.” (Christian Gigi Chiru, Președintele PDL Constanța).

O subtemă preferată legată de propaganda prin media este corupția mondială a presei, ca model general care să scuze presa locală: „Îmi arăți tu mie pe cineva care ia bani de reclamă și scrie împotriva ăluia care dă banii? Uitați-vă la presa internațională. Ce, CNN-ul e independent? Al Jazeera e independentă? Ce spune finanțatorul, asta fac jurnaliștii. (…) Nu există nicio soluție pentru o presă independentă”. (Radu Mazăre, PSD, primarul municipiului Constanța, fost jurnalist).

Propaganda și corupția, acestea sunt motivele pentru care unii politicieni doresc să transforme misiunea presei în general către o orientare educativă: „Presa ar trebui să fie educativă prin tot ceea ce face, stimulativă pentru discuții, pentru dialog și pentru libertate de exprimare, dar niciodată pentru miniciună și pentru femei goale. (...) Presa are o forță incredibilă, dar ea poate fi manipulată în așa fel încât să distrugă minți, să distrugă vieți, să distrugă conștiințe, să creeze alți monștri.” (membru PDL Galați).

 

2.9. Jurnaliștii de mâine:p>

De cele mai multe ori, industria media disprețuiește studenții educați în facultăți de Jurnalism, iar educatorii au o aversiune față de implicarea studenților în munca de redacție.

           ”Înainte era o mare socoteală să trimit patru oameni la Evenimentul Zilei; acum e o mare rușine să-i trimit acolo, la Dan Andronic, să-i instruiască el. Înainte era o mare chestie să trimiți pe cineva la Cotidianul; acum e o rușine, e o fițuică. Și așa mai departe.” (Profesor la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași).

”Niciodată în nicio instituție de presă din România nu am întâlnit ziariști profesioniști proveniți din Facultatea de Jurnalism. Excepțiile confirmă regula.” (Director Neptun TV, Constanța).

Conflictul dintre facultățile de Jurnalism și instituțiile media are o istorie îndelungată, iar interviurile din studiul de față reconfirmă existența lui. Între industrie și universitate nu pare să existe un dialog.

Instructorii din facultăți intervievați critică munca din redacție, lipsa deontologiei, lipsa de context și calitate a produselor jurnalistice. Ei susțin și că studenții sunt folosiți doar ca mână de lucru ieftină.

”Ceea ce mă irită pe mine cel mai tare este că posturile mici de televiziune adună studenți adesea bine pregătiți pe care nu știu să-i folosească, nu știu să-i pună în poziții pentru care ei sunt pregătiți.” (Scriitoare din Cluj, fost profesor de jurnalism).

Pe de altă parte, veteranii redacțiilor susțin că se confruntă cu studenți veniți fără cunoștințe practice. Și sunt convinși că meseria nu se poate învăța la facultate.

”O soluție pentru calitatea jurnalismului este desființarea Facultății de Jurnalism de la Galați. (...) Meseria asta, din punctul meu de vedere o înveți din mers, făcând practică.” (Alina Brandabur , redactor-șef TV Galați).

”Nu cred în facultăți de Jurnalism, nu cred în manuale de jurnalism care să-ți spună cum să fii, cum să procedezi. (...) Ies de acolo toți cu niște idei preconcepute, cu niște norme deontologice care le paralizează orice curaj. Un jurnalist lipsit de curaj mai bine stă acasă, se uită la desene animate.” (Producător Tele M, Iași).

Un alt reproș al industriei de media către universități este că în facultăți predau oameni care nu au lucrat o oră într-o redacție sau habar n-au cum arată pe dinăuntru o redacție sau au lucrat prin anii ’90, la început.” (Jurnalist din grupul Transilvania, Cluj).

În majoritatea interviurilor din redacții, lucrătorii din media se plâng de lipsa unor ocazii de specializare. Din declarațile acestora reiese că munca de redacție este dusă de copii veniți direct din facultate sau tineri fără nicio educație angajați doar pentru că acceptă un salariu minim.

 

2.10. Publicul nu conteazăp>

Televiziunile locale nu investesc în măsurarea impactului produsului media în rândul comunităților pe care le deservesc.

Publicul sau comunitatea nu apar ca o parte importantă a modelului de afacere dezvoltat de întreprinderea de televiziune locală. Audiența nu este măsurată credibil. Din interviuri nu reiese ca printre partenerii televiziunilor să fie și comunitatea locală.

În afară de Neptun TV (cu acoperire națională), abonată la importante fonduri publice constănțene, nicio televiziune locală nu face parte din sistemul de măsurare a audienței ARMA. Motivul oficial este lipsa banilor: „Ca televiziune și ca ziar, ca să te măsori și să poți să mergi către niște agenții cu niște cifre [cifre de audiență – n.r.], sunt costuri foarte mari pe care trebuie să le suporți. (...) Este un viciu de procedură: nu reușești să-ți faci cifre, că n-ai din ce să le plătești, nu reușești să iei bani din piața națională de publicitate.” (Reprezentant Valea Prahovei TV).

Televiziunile se mulțumesc să-și măsoare impactul la public prin contabilizarea telefoanelor la redacție: „Am avut pe cineva care m-a rugat să-i pun un anunț și, după o săptămână, m-a sunat să-l scot că l-au înnebunit câți l-au sunat. E și ăsta un fel de măsură dacă lumea se uită sau nu.” (Valentin Coteț, proprietarul Media TV, Constanța).

Sau se bazează pe intuiție: „Noi îi batem la audiențe pe anumite segmente pe cei de la București, dar, cum nu putem demonstra, agențiile de publicitate nu ne iau în considerare. Orice televiziune locală, cât de răpciugoasă ar fi la știri, la 2-3 talk – show-uri bune, cum or fi, are audiență foarte mare pentru că e vorba de oameni de-ai locului.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV, Timiș).

Cert este că nimeni nu știe cu exactitate câți telespectatori are fiecare televiziune, câți urmăresc impactul pe care îl au știrile pozitive sau atacurile politicienilor. Din întreg studiul transpare o indiferență cu privire la nevoile de informare a comunităților locale. În cele din urmă banii nu vin nici de la privitori, nici pe baza audienței, ci vin de la structura de putere locală.

 

2.11. Protecție și responsabilitatee

Lipsa pregătirii profesionale a lucrătorilor media și a punerii în practică a ghidurilor etice contribuie la identificarea unei legi a presei ca o posibilă soluție de protecție.

Opiniile respondenților au fost împărțite în privința introducerii unei legi a presei, dar o parte dintre intervievați (din motive diverse) o susțin: „Ar fi bună o lege a presei care să pedepsească inclusiv jurnaliștii care nu-și fac treaba.” (Redactor-șef Iași TV Life).

Lucrătorii media se plâng de abuzuri ale politicienilor, oamenilor de afaceri, patronilor și de o situație generală de nesiguranță. Politicienii se declară de multe ori agresați de presă. Patronii sunt puși cu spatele la zid de lipsa publicității. Publicul nu pare că este luat în serios nici de către mediul politic și nici de către presă.

În lipsa unui corp de jurnaliști profesioniști, cu o continuitate în munca de presă, nu există autoreglementare care să plece din redacție, nu există discuții pe termen lung și aplicate legate de etica jurnalistică și nici responsabilitate față de comunitatea locală. Astfel munca de zi cu zi în presă conține derapaje grave de la principii de bază ale eticii jurnalistice.

O mare parte dintre cei intervievați au impresia că o lege a presei ar putea rezolva toate problemele generale și individuale la un loc. Dorința unei legi a presei este corelată direct cu foarte slaba pregătire profesională și lipsa generalizată din practica de presă cotidiană a unor minime valori profesionale.

”Avem un cod deontologic la secretariat, l-am conceput noi, am făcut un brainstorming. Nu se apelează la el.” (Consilier media VTV, Vâlcea).

Gândire de lucrător media. „De ce nu ar fi o lege a noastră, să știm exact ce avem și ce nu avem voie să facem?” (Jurnalistă Valea Prahovei TV); „O lege a presei ar fi binevenită. Ar trebui specificat clar care sunt drepturile, rolul presei, până unde are voie să meargă până unde nu.” (Simina Roz, jurnalistă TV Arad).

Gândire de primar. „O lege a presei ar fi necesară. (...) De când a dispărut calomnia din Codul Penal, pot să spun că lucrurile s-au schimbat în rău. Adică, poate oricine să te-njure, pentru că ești persoană publică.” (Gheorghe Nichita, PSD, primarul orașului Iași).

Gândire de inspector CNA. În momentul în care cineva i-ar sancționa pentru astfel de fapte, și-ar face fiecare treaba corect. Eu nu mai cred nimic din ce se scrie într-un ziar, cred ce văd la televizor pentru că se știe că e cineva de la CNA care se uită.” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA).

Gândire de redactor-șef. „Cred că este cel mai important lucru ca fiecare jurnalist să se autocenzureze.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef, acționar Banat TV).

Gândire de afacerist și politician. [Referitor la legea presei (n.r.)] Nu cred în constrângeri, ci mai degrabă în mica înțelegere. Eu, când conduceam o societate privată, am plătit un articol despre activitatea pe care o desfășor și vreau să sune frumos. Am plătit și a apărut articolul.” (Reprezentant PC Galați).

Sindicatul, o structură care în teorie ar putea proteja jurnalistul, este subiectul unui alt cerc vicios. Este o structură care trezește speranțe în jurnaliști dar rămâne la nivel de dorință. În general, cei care sunt încrezători într-un sindicat, speră ca altcineva să-l creeze. Iar ceea ce au văzut până acum le-a știrbit orice încredere în organizații existente, pe care însă nu au încercat să le reformeze din interior, ca membri. „Dacă ar fi un sindicat, aș adera, dar nu o adunătură de oameni care stau și beau și apără mai mult patronii.” (Realizator emisiuni la 1 TV Bacău).

 

3. CONCLUZII

Să recapitulăm. De cele mai multe ori, dacă un jurnalist de televiziune onest, plin de idei și talent, vrea să aleagă independent un subiect, este obligat de fișa postului să se limiteze la o dare de seamă asupra activității administrației locale și partidelor politice, extrasă din conferințe de presă și alte materiale de promovare.

Metoda de colectare a informației pe care o învață în redacție se rezumă în general la cereri oficiale. Fără procese, plângeri, fără să încerce să construiască surse, baze de date și alte unelte pe care să le utilizeze ca resurse alternative.

Calitatea conținutului pe care-l produce pleacă de la un standard foarte scăzut din cauza bugetului mic, lipsei echipamentelor sau a unei echipe specializate.

Organizarea redacției nu are flexibilitate, există puțini colegi cu studii sau specializări și mulți sunt predispuși la compromis având salarii de nimic.

Dacă printr-o minune un material de calitate este produs, el ar putea să fie interzis de la difuzare de către patron în ultimul moment. Patronul are o implicare editorială directă atunci când îi sunt amenințate relațiile cu puținele societăți care cumpără publicitate sau cu prietenii politici care-i aprobă bugetul de sponsorizare din bani publici.

Politicienii și oamenii de afaceri cunosc acest mecanism și în consecință în general nu dau doi bani pe ziariști, ba chiar sunt agresivi cu cei care le încurcă strategia de PR. Uneori, politicienii nu dau doi bani nici pe public, pe care-l consideră tâmpit.

Din punct de vedere financiar, de cele mai multe ori televiziunile nu produc profit, iar salariile sunt la cote de avarie. Bugetul operațional este de cele mai multe ori sponsorizat din bani publici, direct sau indirect, televiziunea nu are credibilitate iar audiența este insignifiantă.

S-ar putea ieși din acest cerc vicios printr-o generație nouă, venită din facultate? Greu de crezut. În general industria disprețuiește profund facultatea de Jurnalism ca instituție. Sentimentul este reciproc.

 

4. RECOMANDĂRI PENTRU ZIARIȘTI

Acest studiu detaliat identifică un sistem media nefocalizat pe informarea cetățeanului și expunerea abuzurilor sistemelor de putere. Mai degrabă, media, așa cum se relevă în general din interviurile realizate, este o parte integrată într-un sistem corupt de putere care include politicieni și administratori ai banului public și companii private. Aceștia finanțează și folosesc media ca pe o unealtă de propagandă.

Problemele identificate pot fi transformate în oportunități. Atât pentru jurnaliști independenți cât și pentru comunități locale.

Este nevoie însă de o schimbare de mentalitate. Jurnalistul ar avea mai mult succes dacă ar pleca de la întrebarea: „Ce nevoi de informare sunt în comunitatea în care pot lucra?”, în loc de întrebarea: „Cine-mi plătește munca?”.

Mai jos trecem în revistă câteva dintre problemele punctuale întâlnite și recomandăm soluții.

Problemă: Informația care ajunge la public reflectă mai degrabă puncte de vedere oficiale, nefiltrate de ziarist.

Soluție: Autoritățile publice comunică informații care să le reflecte activitatea într-un mod cât mai pozitiv. Aceste informații sunt de multe ori incomplete, distorsionate sau complet false. De aceea tot ce comunică o autoritate publică trebuie tratat critic și verificat independent.

Concentrați-vă pe nevoile de informație ale comunităților locale și pe moduri inovative de livrare de conținut.

 

Problemă: Refuzul politicienilor de a participa la emisiuni sau dezbateri.

Soluție: Cuantificarea declarațiilor publice sau a declarațiilor făcute la televiziuni prietene cu politicianul și a promisiunilor. Creați o Hartă a Minciunilor pe modelul Center for Public Integrity1. Pentru asistență tehnică puteți contacta grupuri de programatori și activiști pentru programe libere care promovează spațializarea și cartografierea informației2.

Sau deschideți o aplicație pentru centralizarea declarațiilor politicienilor și pentru verificări ale comunității3.

 

Problemă: Opacitate la comunicare din partea Poliției, a Parchetului, a Tribunalului și a altor instituții.

Soluție: Documentați procesul de cerere de informație cu dată, oră, identitatea persoanei care refuză, eventual înregistrarea audio/video, sau solicitați refuzul în scris. Comunicați datele exacte și cereți sprijinul unui avocat sau al unei organizații specializate care să le centralizeze și mediatizeze4 și să vă asiste în aducerea cazurilor în instanță cu plângeri directe împotriva instituției și a persoanei responsabile.

 

Problemă: Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public cel mai adesea nu funcționează sau prezintă probleme în implementare.

Soluție: Frecvent, legea nu funcționează nu doar pentru jurnaliști și nu este o problemă doar în România. Este o oportunitate de afacere ca un grup mic de jurnaliști să se specializeze în cereri pe 544 și în urmărirea răspunsurilor la aceste cereri, inclusiv într-o colaborare cu avocați, pentru a trage la răspundere funcționarii care fac abuz de poziție. Există mai multe inițiative de acest tip, unele conduse de ONG-uri, altele gândite ca afacere: www.muckrock.com, www.whatdotheyknow.com, www.foiamachine.org.

Website-ul NuVăSupărați.info este o resursă, atât la nivel de informație, cât și educațională, cu privire la redactarea și transmiterea cererilor de informații publice, website ce vă poate ajuta în obținerea și publicarea informațiilor necesare.

În situațiile în care există rea-voință sau lipsă de reacție din partea instituțiilor în a furniza informații publice, pasul imediat următor nu este acela de a încheia comunicarea, ci de acționa în conformitate cu prevederile legii (plângere administrativă, chemarea în contencios administrativ etc.). Pentru a trage la răspundere conducerea instituției pentru abuzul de poziție se poate apela și la consultanță juridică.

 

Problemă: Dependența de surse oficiale care refuză să vorbească.

Soluție: Informația nu se găsește într-un singur loc. Există baze de date obligatorii pe care diversele instituții trebuie să le mențină și există comunicate de presă pe care trebuie să le pună la dispoziție. Informația poate fi reconstituită din diversele puncte de comunicare oficială (Monitorul Oficial, Portalul instanțelor de judecată etc.) și din contactarea directă a unor persoane implicate, de exemplu avocații părților care au ajuns în instanță. Solicitați organizarea de cursuri de obținere a informației de la organizații profesionale de jurnaliști.

O altă soluție este crearea unui grup reprezentativ local, format din persoane transparente și profesioniste care sunt respectate în comunitate (judecător, polițist, purtător de cuvânt) care să preia regulat plângeri ale ziariștilor și să pună presiune pe colegii din interiorul sistemului.

 

Problemă: Nevoia unui sindicat puternic și lipsa de încredere în structuri existente.

Soluție: Aveți trei posibilități - ori înființați propriul sindicat, ori aderați la o organizație existentă și vă implicați în reformarea ei, ori aderați la un sindicat european. Alegeți o organizație în care aveți încredere sau care credeți că poate fi reformată, după ce-i studiați atent statutul. Înscrieți-vă împreună cu mai mulți colegi ca să puteți avea un cuvânt de spus în organizație și să vă puteți implica în monitorizarea activității ei. Investiți o taxă anuală de participare, este o garanție de sprijin. Cereți constant transparență a deciziei și a felului în care se cheltuiesc banii în acea organizație.

 

Problemă: Publicitatea se duce numai la televiziuni naționale.

Soluție: Televiziunea locală este o nișă pe care nu o poate acoperi o televiziune națională. Gândiți alianțe și rețele care să poată produce conținut de calitate la nivel local și pentru audiența locală. Investiți bani în măsurarea audienței.

 

Problemă: Modelul de afacere bazat numai pe venituri din publicitate expune actul jurnalistic de calitate unor riscuri/presiuni ce îl pot afecta negativ. Contextul presei locale amplifică aceste riscuri, piața de publicitate privată fiind încă destul de slab dezvoltată, contribuind la consolidarea dependenței mass-media private de publicitatea din bani publici sau de finanțarea unor patroni apropiați sau proveniți din mediul politic.

Soluție: Există în țări cu o democrație mai consolidată un model de televiziune non-profit sau de televiziune ca serviciu public local denumit community TV. Cum funcționează: primăria plătește un spațiu și tehnologia necesară, și plătește și un grup de tehnicieni care să îi asiste pe cei care vor să folosească studioul, iar autoritatea de reglementare în domeniul audiovizualului îi obligă pe operatorii de cablu să preia postul comunității în zona de acoperire. Televiziunea are reguli editoriale și deontologice și oricine le respectă poate să se programeze și să își realizeze emisiunea, stabilind independent conținutul și având asigurată asistența tehnică necesară. Acest model poate fi regândit în context românesc, astfel încât să existe posibilitatea de a crea un serviciu comunitar, garantându-i independența.

De asemenea, un concept nou este cel de crowd-funding: persoanele interesate de un subiect/produs sau de o idee îl/o susțin financiar. Așadar, adaptați modelul de crowd-funding ideilor dumneavoastră jurnalistice.

 

Problemă: Lipsa de protecție. Lipsa de cursuri de profesionalizare.

Soluție: Investiți timp și resurse să deveniți membru sau asociat al unor organizații umbrelă care se ocupă de protecția jurnaliștilor, de training (cum ar fi, de ex., instruirea în tehnici de colectare a informației). Dacă organizațiile din țară nu vă mulțumesc, puteți deveni membru sau corespondent pentru asociații similare din străinătate.

 

Problemă: Materialele nu pot ajunge la comunitate.

Soluție: Deschideți-vă operațiunea jurnalistică în fața comunității. Creați un News Café. Organizați evenimente regulate în care să arătați cum ați documentat un material sau altul, care sunt problemele întâlnite. Oferiți cursuri de formare pe specializări ca redactare și editare, testați unelte noi, pregătiți tool-kit-uri pentru cetățeni implicați care vor să participe la procesul de documentare al unei redacții.

 

Problemă: Facultatea nu are unde să-și trimită studenții în practică.

Soluție: Deschideți publicații online pentru studenți, axate pe comunitatea locală, și angrenați ziariști independenți ca formatori. Modelul de teaching hospital este descris în literatura de specialitate și poate fi implementat într-un parteneriat dintre Universitate și asociații de jurnaliști independenți.

 

Problemă: Redacția nu poate atrage tineri mai bine pregătiți.

Soluție: Deschideți un program plătit de practică pentru studenți de la orice facultate, nu doar facultatea de Jurnalistică, și atrageți specialiști tineri pe domenii diverse, care pot învăța reguli de redactare, editare și deontologie.

 

Problemă: Nu există un model de afacere pentru presă.

Soluție: Este o problemă globală. Conectați-vă la canale de informație internaționale care propun și testează soluții. Surse posibile: www.niemanlab.org5, www.pressthink.org6, journalistsresource.org, civic.mit.edu, www.poynter.org, www.pewresearch.org. Conectați-vă la laboratoare de media existente (vezi un exemplu românesc la thesponge.eu) sau creați-vă propriul laborator regional împreună cu grupuri de programatori, activiști etc.

 

Vorbiți public despre cazuri personale și cazuri cunoscute, cu date concrete, constant. Documentați orice incident care vi se pare că vă oprește să vă faceți meseria. Construiți cărămidă cu cărămidă. Publicul nu cunoaște detalii despre problemele dumneavoastră financiare, despre propaganda postului, despre munca de redacție fără resurse, despre cooperativa patronilor cu politicieni. Și sigur nu știe despre materialele lucrate și care nu au mai intrat pe post.

***

Raportul de față nu își propune și nici nu poate să fie exhaustiv. Pentru că informația validată din surse cât mai diverse este importantă, am decis să deschidem o parte din datele din prezentul raport spre editare pe o hartă interactivă disponibilă pe www.activewatch.ro/freeex. Sunteți invitați deci să vă alăturați demersului nostru și să contribuiți la dezvoltarea ideilor și informațiilor cuprinse în acest raport. Scrieți-ne la freeex@activewatch.ro și completați informațiile din prezentul raport.

 

Televiziunile arădene se acuză reciproc de influențe politice

 

1. Context

La data documentării pe teren7, atunci când au avut loc interviurile pentru acest raport, în Arad existau trei televiziuni8: West TV (emite pe satelit), Info TV (emite pe cablu) și TV Arad (emite terestru). West TV are, începând din 9 septembrie 2008, autorizație de acoperire regională pentru județele Arad, Timiș, Bihor, Hunedoara, Caraș - Severin, Alba, Satu Mare, Maramureș, Bistrița – Năsăud și Sălaj. Celelalte două au acoperire locală, Info TV din 11 decembrie 2003, iar TV Arad din 4 octombrie 1994.

La data documentării, licența pentru West TV aparținea SC Astra Vagoane Călători SA9 (CUI: 10966616), societate deținută de SC Tristar SRL din București (50,99%), asociați tip listă (4,09%) și de Valer Blidar (44,90%). Administratorii societății sunt Gheorghe Florin Sîrbu, președintele Consiliului de Administrație (CA) și director general; Tudorin Dan Micălăcian, Dorin Ioan Chiță, vicepreședinți CA. Tristar SRL are ca activitate principală activități de consultanță în domeniul relațiilor publice și al comunicării și aparține familiei Blidar în proporție de 100%. Astra Vagoane Călători SA, cu obiect de activitate fabricarea materialului rulant, a avut în 2011 o cifră de afaceri netă de 106.362.543 de lei (în scădere constantă în ultimii patru ani, fiind aproape la jumătate față de 2008), un profit net de 7.780.188 de lei (și el în scădere, datoriile crescând de aproape patru ori față de 2010) și un număr de 876 angajați10. Conform datelor obținute de la Ministerului Finanțelor, în 2012 cifra de afaceri netă a societății Astra Vagoane Călători SA a fost de 54.560.078 de lei, profitul net a fost de 7.348.879 de lei, iar numărul mediu de salariați a fost de 808.

Omul de afaceri Valer Blidar are o avere estimată la 95 de milioane de euro11. Astra Vagoane Călători SA, Tristar SRL și Valer Blidar dețin 90,5% din acționariatul Băncii Comerciale Feroviare, conform datelor de pe site-ul instituției bancare. Valer Blidar este un apropiat și sponsor al Partidului Democrat Liberal12. Potrivit lui Andrei Ando, director general al Centrului Media West, grup media care include televiziunea West TV, bugetul operațional pe anul 2011 al televiziunii a fost de circa un milion de euro, însă nu a putut preciza dacă a existat profit. Andrei Ando a precizat că cei mai mari advertiseri sunt Universitatea de Vest Vasile Goldiș din Arad și Goldbach Media București13.

La data realizării interviurilor pentru prezentul raport, grila de programe fusese aprobată de CNA la 03.11.2011, durata programului local realizat fiind de 10.080 minute/săptămână14. West TV are un program regional generalist a cărui structură, pe tipuri de emisiuni, se prezintă astfel: 36,85% emisiuni informative (ştiri, reportaje, talk-show-uri, alte emisiuni cu caracter informativ); 1,7% emisiuni educative; 0,9% emisiuni culturale; 1,79% emisiuni religioase; 6,55% filme; 32,21% emisiuni de divertisment, 20% publicitate şi teleshopping. Pe data de 14 decembrie 2011, CNA a amendat cu 100.000 de lei distribuitorul de servicii RCS/RDS pentru că începând cu 7 decembrie 2011, West TV nu mai era retransmis de RCS/RDS. Televiziunea a fost reintrodusă în grilă în urma mai multor sesizări trimise către CNA.

”Aproximativ 70% suntem subvenționați. Din restul de 30 de procente, 95% sunt resurse de la agenți economici privați și restul instituții bugetare. Ideal ar fi ca fiecare instituție media să aibă departamente de vânzări care să asigure cel puțin 80% din contracte și nu cu instituții publice. Este nevoie de acordarea unei libertăți editoriale pentru managerii de presă, pentru redactorii-șefi pentru ca subiectele abordate să nu fie neapărat condiționate de anumite interese patronale.” (Andrei Ando, director general West TV)

În perioada documentării, SC Infoton SRL (CUI: 3518784) deținea licența pentu Info TV. Structura asociaților SC Infoton SRL este următoarea: SC Armedia Group SRL 50% (care îl are ca asociat unic pe Dobraniș Ionuț – Ciprian), Emil Giurgiu 38,81%, Angel - Gabriel Giurgiu 1,18% și Lazăr Faur 10%, administratori fiind Emil Giurgiu și Ionuț-Ciprian Dobraniș. Armedia Grup deține 50% din SC Pro Goldradio SRL care deține licența pentru postul de radio One FM. Conform presei locale, Armedia Group îşi are sediul pe Bulevardul Revoluţiei, la acelaşi număr cu apartamentul deţinut de familia primarului Gheorghe Falcă (PDL), Dobraniş reprezentând în urmă cu câțiva ani interesele societății Pro Arhitectura deţinută de familia Falcă15. Emil Giurgiu este și el un apropiat al Partidului Democrat – Liberal16.

Acționarul minoritar Lazăr Faur, care este și redactor-șef, nu a făcut nicio precizare legată de bugetul operațional, însă a menționat că despre profit nici nu poate fi vorba, pentru că au fost blocate conturile societății. Potrivit datelor obținute de la Ministerul Finanțelor, în 2012 cifra de afaceri netă a SC Infoton SRL a fost de 16.229 de lei, o pierdere netă de 245.751 de lei și numărul de angajați a fost de 10.

”Info TV este fostul post al lui RCS. Înainte a fost Intersat, pe care l-a preluat RCS și este în continuare în rețeaua RCS, dar doar în analog plătind licența RCS la bază.” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA)

În februarie 2012, RCS/RDS a decis ca în grila de programe în locul Info TV să fie introdus TVT 89 din Timișoara. Reprezentanții Info TV au făcut reclamație la CNA. Într-o interpelare din 15 februarie 2012, deputatul PSD Ciprian Florin Luca17 a solicitat CNA lămuriri cu privire la scoaterea postului de televiziune Info TV din grila RCS/RDS18.

”Am ajuns într-un conflict foarte puternic și am fost scoși de pe cablul RCS la un moment dat și sunt convins că din cauza politicului. Tot ce faci în acest oraș e foarte greu, dacă nu te aliniezi politic. Noi nu ne-am aliniat și o ducem foarte greu. RCS/RDS e monopol. Nașul directorului general al RCS/RDS e Băsescu. Ia, fă o chestie, să vezi cum zbori de pe cablu! Ne-am dus la CNA am făcut scandal, le-a dat amendă și ne-au băgat înapoi, dar pe o frecvență la margine unde nu ne mai vede ca înainte orașul. Așa a pățit și West TV. De ce ? Am ridicat ciocul și am cotcodăcit!(Lazăr Faur, redactor-șef Info TV)

CNA a amendat19 pe 16 februarie RCS/RDS cu 90.000 de lei pentru că a scos din grilă un post care trebuie retransmis obligatoriu. RCS/RDS a reintrodus Info TV în grilă, dar, așa cum a declarat Lazăr Faur, pe o frecvență care nu este recepționată în cea mai mare parte a orașului Arad. Faur a precizat că televiziunea se susține 100% din publicitate.

”Eu sunt redactor-șef și acționar minoritar, asta fiind singura modalitate de protecție care mi s-a putut asigura în lupta cu influența politică. Să fiu acționar, ca să nu mă poată da afară.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV).

SC Radioteleviziunea Arad TV SRL (CUI: 3861439), compania care deținea, la data realizării documentării pentru prezentul raport, licența pentru TV Arad, a fost înființată în 1992, dar a fost radiată și și-a mutat sediul în Timișoara în aprilie 2011. Omul de afaceri Georgică Cornu, un apropiat al PDL20, a devenit asociat din iulie 2010 și administrator al SC Radioteleviziunea Arad TV SRL. Georgică Cornu este acționar majoritar al TVT 89 (prin societatea MCT Impex SRL, aflată în faliment)21.

TV Arad acum este un satelit al TVT 89 și face politica editorială a TVT 89.” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA)

”După preluarea TV Arad, programul televiziunii a fost redus la 20%. Au preluat TV Arad ca prin acest subterfugiu să intre în Arad cu programul lor, pentru că nu au avut acces. TV Arad a fost afiliat Antena 1, după preluarea de către TVT 89, RCS a scos TV Arad și a lăsat Antena 1 București pe canalul respectiv. Atunci exista încă PRO TV local, deci legea nu era încălcată. Au existat reclamații la CNA și acțiuni în instanță.” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA)

Radioteleviziunea Arad TV SRL a avut în 2011 o cifră de afaceri de 741.266 de lei (s-a dublat față de 2009), un profit de 4.694 de lei și 19 angajați22. În 2012, cifra de afaceri netă a fost de 408.404 lei, nu s-a înregistrat profit și au existat 14 angajați, conform datelor de la Ministerul Finanțelor. La preluarea TV Arad de către TVT 89, RCS/RDS nu a inclus în grila de programe TVT 89.

În septembrie 2013 omul de afaceri Georgică Cornu a renunţat la licenţele pentru Televiziunea Arad şi Radio Arad, cedându-le societăţii Armedia Group SRL, care îl are ca acţionar unic pe Ionuţ Ciprian Dobraniş (vezi mai sus). Tranzacția a fost aprobată de CNA, Ionuț Ciprian Dobaniș figurând în datele CNA ca acționar unic al TV Arad și Radio Arad, acționar al INFO TV (50%), acționar ONE FM (50%)23.

Criza economică s-a simțit în bugetele televiziunilor arădene. Jurnaliștii, editorii, producătorii și managerii intervievați au indicat ca principale probleme cu care se confruntă: lipsa finanțării, faptul că este imposibil ca o televiziune să reziste din resurse proprii, imixtiunea și presiunea politicienilor asupra redacțiilor. Lipsa fondurilor se reflectă în lipsa echipamentelor, lipsa mijloacelor de documentare, lipsa mijloacelor de transport și de comunicare. O altă problemă menționată a fost profesionalizarea și fluctuația personalului.

În zona de vest nu există structură de presă locală care să funcționeze curat, independent, bazată pe publicitatea de piață.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV)

”În cazul în care se găsește finanțare, persoana sau firma respectivă are legături politice și atunci trebuie să ai o anumită înclinare.” (Simina Roz, jurnalist TV Arad)

Nu poți să le faci chiar pe toate aparținând unui patronat. Trebuie să urmezi o anumită traiectorie.” (Ana Maria Florea, jurnalist West TV).

               Motivele pentru care managerii, producătorii și jurnaliștii au declarat că au decis să lucreze în mass-media sunt vizibilitatea, criteriul financiar și impactul opiniilor jurnalistului asupra audienței. Jurnaliștii intervievați au declarat că ar demisiona dacă ar fi obligați să realizeze un material inacceptabil din punct de vedere deontologic, dacă ideile lor nu ar fi acceptate de management, dacă ar avea un salariu mai mic, dacă ar găsi un alt loc de muncă mai bine plătit, sau dacă asupra lor s-ar face presiuni economice și politice. Salariul unui jurnalist, acolo unde nu s-a menționat clauza de confidențialitate, este între 1.000 și 2.000 de lei, iar al unui redactor-șef este între 2.000 și 3.000 de lei.

”Profesionalizarea este cea mai importantă problemă, dar, dacă îi întrebați pe jurnaliști, salarizarea. E foarte greu să găsești oameni gata formați, nici nu ne-am propus să avem oameni gata formați pentru că nici nu avem resurse să-i plătim pe cei care sunt vedete locale, regionale. Noi pornim de la zero și am căutat să creștem oameni. O problemă este modul în care jurnaliștii înțeleg, din punctul meu de vedere, presa: faptul că nu admit că timpul de lucru în presă este nenormat, că trebuie să aibă o capacitate de reacție extrem de rapidă și că subiectele pe care le abordează trebuie să fie de un larg interes.” (Andrei Ando, director general West TV)

La momentul documentării, cei intervievați pe plan local au menționat în topul preferințelor West TV, urmată de TV Arad și Info TV. West TV are contract cu Goldbach Media, broker național de publicitate, iar studiul de audiență profesional este realizat prin Dedalus și este considerat de managementul postului de televiziune ca fiind cel mai exact și pertinent mijloc pentru aflarea audienței. Realizarea și modificarea grilei de programe se bazează pe rezultatele acestui studiu.

 

”West TV are un program amplu, generalist, regional. Dau doar filme românești și franțuzești doar în week-end, nu-și pot permite financiar altceva. Au un car mobil de transmisie în direct, singurii care au așa ceva, au dotări și un studio care poate concura cu oricare din București. Și Info TV și TV Arad sunt echilibrate, nu vin cu știri trucate, fabricate, tendențioase” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA)

”În ceea ce privește știrile, pe primul loc eu cred că se află West TV, urmată de TV Arad și Info TV. Ca emisiuni tot West TV e pe primul loc, pentru că nu e părtinitoare. Apoi urmează TV Arad și Info TV”. (Varga Glad Aurel, consilier local MC-L24)

Info TV nu este în sistemul de măsurare a audienței. Aceasta se stabilește în urma sondaj de opinie efectuat de o companie din Timișoara.

Noi avem audiență foarte mare, dar marile agenții merg la firmele care măsoară audiența. Noi îi batem la audiențe pe anumite segmente pe cei de la București, dar, cum nu putem demonstra, agențiile de publicitate nu ne iau în considerare. Orice televiziune locală, cât de răpciugoasă ar fi la știri, la 2-3 talk – show-uri bune, cum or fi, are audiență foarte mare pentru că e vorba de oameni de-ai locului. Profit? Nici vorbă, avem conturile blocate.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV)

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Relația televiziunilor cu mediul politic local este una echilibrată și echidistantă datorită reglementărilor CNA, au declarat atât managerii, cât și jurnaliștii intervievați. Mediul politic și lipsa resurselor financiare au fost indicate ca fiind dușmanul libertății de exprimare. Din punctul de vedere al reprezentantului CNA, toate trei televiziunile sunt relativ independente și se străduiesc să fie echilibrate și echidistante tocmai pentru faptul că sunt monitorizate de CNA. Jurnaliștii intervievați au declarat că țin cont de interesul formațiunilor politice care ar sprijini televiziunea, precizând că nu li s-au impus materiale în favoarea unor actori politici și nu s-au retras de la publicare materiale din motive politice. Jurnaliștii au mai declarat că există o neîncredere în rândul celor cărora li se solicită un interviu, unii dintre aceștia nedorind să răspundă întrebărilor pentru că sunt convinși că în spatele demersului jurnalistic se află anumite interese.

”Ar trebui ca mediul economic să perceapă presa ca pe un partener și publicitatea ca pe o investiție și nu ca pe o favoare. Ar trebui să înțeleagă că și de contribuția sa poate depinde obiectivitatea presei. Dacă am avea agenți economici care nu ar percepe publicitaea ca pe o obligație sau ca pe un fel de cutia milei, ci ar percepe-o ca pe o necesitate pentru firma lor și pentru susținerea unor publicații corecte, verticale, s-ar putea face un pas mare. În ceea ce privește mediul politic, acolo ar fi timpul să asistăm la o responsabilizare și maturizare a acestuia care declamă tot timpul că-și dorește o presă obiectivă, dar face tot posibilul să și-o subordoneze.” (Andrei Ando, director general West TV)

”O presă locală independentă? Nu cred că se va putea realiza acest lucru, dat fiind că finanțarea vine de la companii care și ele depind de politic. Știu un caz clar de influență politică la o televiziune locală. Nu este în regulă, dar indiferent de ce am spune noi sau ce părere am avea, aceste lucruri se întâmplă din cauza unei dependețe financiare și politice.” (Cristian Dan Cotuna, jurnalist Info TV)

”Nu există televiziune locală fără influență politică. Singura diferență este de procente, de cât de tare au reușit politicienii dintr-un loc sau altul să-și subordoneze presa locală. Și merge de la a fi proprietar al presei locale, acționar, la șantaj, cumpărare, influențare economică, publicitate. În zona de vest nu există structură de presă locală care să funcționeze curat, independent, bazat pe publicitatea de piață. Toate sunt influențate politic din punct de vedere economic. Economicul și politicul sunt frați de cruce. Presiuni? Categoric! Mi s-a tot spus: <<nu mai pot să-ți reînnoiesc contractul că am probleme cu ăștia>>. Ce să îi zic? Mulțumesc că am colaborat doi ani, bine și la revedere. Să vină oricine să facă jurnalism aici fără nici un ban, să văd dacă poate! Ori ajunge la un dezastru financiar, ori se înhăitează cu politicienii care dețin un control asupra resurselor. În felul acesta funcționează. Altă soluție nu există.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV)

”Măsuri pentru o presă locală independentă nu se pot lua vreodată. Știm cu toții cum sunt politicenii.” (jurnalist, TV Arad)

În mass-media locale contactul dintre jurnalist/manager/patron media și politician este direct, uneori foarte personal, ceea ce duce la o presiune asupra mass-media, la o încercare de imixtiune în politica editorială, de impunere a unei anumite modalitatăți de abordare a subiectelor delicate, de impunerea unui embargo asupra unor subiecte sau personaje care pot sau nu pot apărea în media controlată de către mediul politic. Când o instituție media reușește să fie profitabilă fără să fie subvenționată de patronat, acest caz de independență crește dramatic, pentru că nici patronul nu are interesul să intervină într-un proces care-i aduce bani(Andrei Ando, director general West TV)

Patronatul este de multe mijlocitorul dintre jurnalist și politician.” (Ana Maria Florea, jurnalist West TV) .

”Posturile tv din Arad sunt relativ independente. Au fost mici derapaje într-o perioadă. Mă refer la TV Arad. Acolo există o anumită culoare, dar pe mine nu mă interesează asta dacă își fac treaba. În mediul economic și politic trebuie schimbat modul de gestionare al banilor publici. De la acele publicități care sunt o formă mascată de susținere a unui post sau altul. Când acele forme vor dispărea, nu vor mai fi influențe. Asta e greu de făcut. West TV e cel mai echilibrat, dar nici ceilalți nu acceptă direct intervenții. Au fost presiuni, presupun politice, de-a lungul vremii pe ei și în ciuda acestor presiuni lucrurilor au mers bine. La niciunul dintre posturile locale nu s-a făcut pe față o afiliere de tipul B1 vs. Antena 3. Singura poziționare mai evidentă a fost la TVT 89 = TV Arad în campania de la locale. Timpii alocați <<portocaliilor>> au fost mai mari, fapt constatat și prin monitorizările noastre raportate. Parțial, și Info TV s-a poziționat de-o parte a eșichierului politic. Cu toate că erau filo-PDL, au avut probleme cu Gheorghe Falcă care i-a boicotat.” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA)

În privința politicului, totul depinde de conducere. Dacă conducerea ține cu un partid sau îl agrează ori accepți să lucrezi acolo, ori nu. Televiziunea la care lucrez nu are teoretic nicio orientare politică.(Simina Roz, jurnalist TV Arad)

”Info TV are o orientare sau afiliere politică, dar nu este asumată public.” (Cristian Dan Cotuna, jurnalist Info TV)

”Mediul local de afaceri este în extrem de strânsă legătură cu cel politic mai ales într-un județ monocolor din punct de vedere politic. Noi ne-am propus să facem un alt fel de televiziune. Nu abordăm foarte mult acest mediu politic. Ai numai deservicii dacă interacționezi cu mediul politic. Încercăm să ne ținem cât mai departe de el. Cunosc un caz de influență politică clară și o interferență masivă asupra unei televiziuni, fapt ce se reflectă și în produsul acelei televiziuni, dar nu este vorba de televiziunea noastră” (Andrei Ando, director general West TV)

Caz clar de influență politică nu există, dar politicienii își plătesc publicitate și sunt invitați în emsiuni. Mediul local de afaceri nu este neapărat în strânsă legătură cu cel politic, sunt politiceni care au afaceri. Nu e tocmai potrivită implicarea politicului în presă. Relația televiziunilor locale, dependente de mediul economic, cu mediul politic depinde de oameni, fie jurnaliști, fie patroni de media, și afinitățile lor spre o doctrină sau alta.” (Varga Glad Aurel, consilier local MC-L)

Abaterile televiziunilor arădene constau, conform rapoartelor CNA, în reluarea unor emisiuni sau știri realizate înaintea campaniei electorale și redifuzarea în timpul acesteia. În cazul Info TV, materialele redifuzate făceau referire la USL și MC-L. Pe data de 17.05.2012, la Info TV a fost prezentată o emisiune mai veche cu un candidat USL pentru Consiliul Județean Arad. Inspectorul CNA a discutat cu reprezentanții postului care au motivat că abaterea a fost cauzată de erori de programare, făcute de tehnicienii de emisie și au dat asigurări că astfel de situații nu se vor mai repeta. După patru zile, situația s-a repetat, dar atunci erau prezentați candidatul MC-L la președinția Consiliului Județean Arad și un altul, din aceeași formațiune politică, la Primăria Lipova. Explicațiile au fost identice. Și West TV a avut o situație similară: un interviu difuzat în reluare cu primarul Gheorghe Falcă, candidat la un nou mandat, în cadrul unei emisiuni care nu era declarată emisiune electorală. Explicația: eroare tehnică de programare a play-list-ului, persoanele responsabile fiind sancționate.

 

 

3. Relația în redacție

Relațiile dintre jurnaliștii în interiorul celor trei televiziuni arădene au fost descrise de cei intervievați ca fiind amicale, colegiale, în general bune. În ceea ce privește relația dintre jurnaliști și management, cei dintâi o consideră ca fiind una clasică dintre șef și subordonat. Relația cu instituțiile media centrale este considerată bună de jurnaliștii intervievați, explicația constând în faptul că unii dintre ei sunt și corespondenți ai posturilor TV de la București.

”Relația jurnaliști și management este o relație personală, dinamică, de comunicare și de colaborare. Soluții de îmbunătățire sunt acele team-building-uri pe care noi le-am încercat, nu cu foarte mare succes, dar le-am încercat.” (Andrei Ando, director general West TV)

”Relația dintre jurnaliști și management este o relație între șef și subordonat, adică șeful e șef și subordonatul, subordonat.” (Ana Maria Florea, jurnalist West TV)

Ideea de a încheia contracte publicitare în schimbul renunțării la materiale a fost respinsă de toți cei intervievați. La fel, și achitarea consumației jurnalistului în timpul documentării, dar aproape toți cei intervievați au declarat că „se practică”. Interesul public în realizarea unui material TV este pentru toți jurnaliștii intervievați principala lor preocupare. Se ține cont în realizarea materialelor de interesul clienților de publicitate, nu și de interesul administrației locale, și nici al grupului de companii din care societatea comercială ce deține televiziunea face parte. În general, materialele comandate nu sunt acceptate, cu excepția celor sociale. Majoritatea celor intervievați a declarat în mare majoritate că advertorialele, chiar dacă nu sunt marcate corespunzător, sunt în general acceptate.

”Există diferite nuanțe când se pune problema legată de implicarea managementului în produsul editorial. Fiecare structură media își stabilește o politică editorială, redacțională. Există discuții cu patronatul în care oamenii ce dețin un post TV impun rezultatele comerciale și atunci apar divergențe între patroni și jurnaliști în situația în care, cu voia sau fără voia jurnalistului, atingi unele zone de interes economic sau politic ale acționariatului. Noi am discutat fiecare caz în parte și când a trebuit să spunem niște lucruri le-am spus cu orice risc și se vede ce riscuri ne-am asumat și care sunt consecințele lor.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV)

”Am de-a face câteodată cu incompetența unor colegi care decid că nu intră un material din diverse motive, pe baza unor criterii care nu au legătură cu modalitatea în care este documentat materialul.” (Cristian Dan Cotuna, jurnalist Info TV)

O jurnalistă de la TV Arad a povestit o experiență proprie în ceea ce privește modul de lucru în redacție. Ea a declarat că în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din 2012 i s-a solicitat telefonic de către o persoană necunoscută să nu difuzeze un material pe care-l făcuse într-o comună din județ și să predea caseta în care un primar recunoscuse că a furat.

Nu am dat caseta și am dat știrea. Era dintr-un partid la putere în perioada aia.(jurnalistă TV Arad)

 

4. Relația cu autoritățile locale

Cei intervievați au declarat că mediul politic arădean este monocolor, PDL conducând administrația locală. De fapt, majoritatea consilierilor locali sunt membri ai Mișcării Creștin-Liberale25, formațiune politică care a luat locul PDL prin fuziunea acestuia, la sfârșitul lunii martie 2012, cu Partidul Ecologist Român26. Mișcarea Creștin-Liberală, devenită ulterior ARD, era condusă la înființarea ei de Gheorghe Seculici, președintele organizației județene a PDL. La 1 iunie 2013, el și-a anunțat retragerea din această funcție. Primarul Gheorghe Falcă este căsătorit cu fiica lui Seculici, nașul lor de cununie fiind Traian Băsescu. Relația televiziunilor cu autoritățile locale este bună, cu toate că au existat animozități de-a lungul timpului, generate, conform celor intervievați, de primarul Gheorghe Falcă. Unii jurnaliști au declarat că au ținut cont de interesul administrației publice locale în materialele lor, dar doar dacă informația a fost de interes public, alții au spus că nu au ținut cont de acest interes.

Edilul nostru șef este un tip coleric, impulsiv. Acum e prieten, mâine dușman, indiferent de televiziune. Pe acest fundal, în funcție de interesele pe care le are, a creat animozități cu posturile de televiziune. Lucrurile astea s-au văzut prin boicotarea prezenței la emsiuni. Nu a vrut să apară la postul X. S-a dus în altă parte. Până la urmă, după campanie s-a așezat la masa discuțiilor.” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA)

Dacă spun ceva de televiziunile locale, o să dea și mai tare în mine!(Gheorghe Falcă, primar Arad, PDL)

”Există o influență prea mare în politica editorială a presei scrise și o încercare a acestor autorități locale de a se impune și asupra audio-vizualului, binenînțeles cu excepția postului nostru de televiziune care are un patronat stabil și puternic financiar. Contracte de publicitate permanente cu autoritățile locale? Nici măcar în valoare de 1 leu. Avem contracte pentru mediatizarea unor acțiuni cum sunt zilele orașului.” (Andrei Ando, director general West TV)

”Directorul Filarmoncii duce de câteva luni bune un război cu presa. Au apărut comunicate de presă în care i-a făcut pe jurnaliști în tot felul. Primăria nu ia niciun act față de ceea ce se întâmplă, deși presa a cerut să se ia măsuri.” (Simina Roz, jurnalist TV Arad)

”Am ținut cont de interesul administrației publice locale când s-a mediatizat un material legal cu dotarea cu panouri solare a Spitalului Județean Arad.” (Cristian Dan Cotuna, jurnalist Info TV)

”Am văzut că în Arad se poartă să fii dus cu preșul. Intervievatul acceptă să discute cu jurnalistul, dar când ajungi acolo ți se spune că nu are timp, că îți dă pe altcineva, că nu știa că vreau interviu televizat, că <<mai bine scrie tu ce spun eu>>.” (jurnalist TV Arad)

 

5. Soluții pentru jurnalismul de calitate

Nivelul pregătirii profesionale a jurnaliștilor din Arad a fost evaluat de către cei intervievați la nota 7.

Calitatea jurnalismului este văzută de cei intervievați ca fiind strâns legată de gradul de profesionalizare a celor care lucrează în media, de obiectivitate și de modul în care jurnaliștii reușesc să facă față presiunilor de tot felul. Soluțiile pentru creșterea calității jurnalismului sunt strâns legate de stabilitatea financiară, de nevoia de cursuri de specializare începând de la documentarea și editarea unui material de televiziune, până la instruire tehnică pentru operatorii de imagine și montaj și de o salarizare mai bună.

”Jurnalistul de calitate știe să facă abstracție de presiuni, este cel care în domeniul știrilor obține primul informația și este primul la fața locului, în domeniul jurnalismului de investigație este cel care obține informațiile, are capacitatea, tăria profesională și personală de a redacta articolul în mod obiectiv. Noi discutăm foarte mult despre nevoia de profesionalizare, dar nu ne punem întrebarea cum creăm acești profesioniști. De aceea, trebuie să acordăm o importanță mai mare facultăților de jurnalism.” (Andrei Ando, director general West TV)

”Jurnalistul de calitate este acela care poate transmite cât mai exact realitatea către telespectatori și poate permite să o facă ținând cont de conștiința lui. Că vrea, că nu vrea... important e să își poată permite. Dacă ai bani, tehnică și oameni poți să faci jurnalism de calitate. Dar depinde cum obții banii, de la cine și cum îi folosești.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV)

”Un jurnalist de calitate în televiziunile locale este cel care nu-și ia materiale de la conferințele de presă și se mulțumește cu ceea ce primește. Companiile care dețin media ar putea încerca să-i oblige pe jurnaliști să parcurgă cursuri de profil, pentru că mulți nu sunt specializați în jurnalistică.” (Cristian Dan Cotuna, jurnalist Info TV)

 

Aderarea la un sindicat nu este văzută de jurnaliști ca o modalitate de protecție. În Arad nu există un sindicat și chiar dacă ar exista atât jurnaliștii, cât și managerii sau editorii intervievați nu ar deveni membri. Motivele sunt diverse, dar concluzia este că un sindicat este văzut ca parte integrantă a politicului, șansele ca acesta să fie independent sunt mici, ar fi incapabil să protejeze breasla și să reglementeze relațiile dintre jurnaliști și patronat.

Jurnaliștii fie nu cunosc exact care ar fi beneficiile apartenenței la un sindicat, fie nu sunt deloc interesați sau au alte priorități. Cei intervievați au precizat că există nevoia unei asociații profesionale serioase unde să se discute problemele fiecăruia și să se împrumute din soluțiile altora.

Dacă acest sindicat ar exista, niciunul dintre cei intervievați, indiferent de poziția lor în cadrul redacției, nu ar avea așteptări din partea acestuia. Jurnaliștii care ar adera la un sindicat ar face-o doar dacă acesta ar ajuta bresla intervenind, de exemplu, în cazul conflictelor sau disponibilizărilor în masă, pe când managerii au precizat că sindicatul trebuie să elaboreze un cod deontologic, să aibă o poziție fermă în ceea ce privește profesionalizarea breslei și să existe criterii de admitere în breaslă, așa cum există și în cazul altor bresle: notari, medici etc.

”Jurnalistul nu are nicio protecție. Degeaba vorbim noi de tot felul de asociații, nu are niciun fel de protecție!” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV)

”Nu am aderat la sindicat, dar avem o asociație a televiziunilor locale din România la care anoi am aderat și eu sunt chiar vicepreședintele acestei asociații. Nu cred că un sindicat al jurnaliștilor ar putea reglementa relațiile dintre jurnaliști și patronat în acest moment, pentru că jurnalistul depinde foarte mult de resursa financiară care vine de la patronat. Dacă ar exista un sindicat, mi-ar plăcea ca acesta să funcționeze pe principii etice, cum funcționează Asociația Ziariștilor Maghiari din România.” (Andrei Ando, director general West TV)

”Sindicat? Nu mă interesează! Nu simt nevoia, nu am așteptări!” (jurnalist TV Arad)

”Sindicat? Nu! Era unul în Arad nu mai există. Nu simt nevoia unui sindicat. Dacă mă confrunt cu o problemă vin și îi spun directorului în față: uite, asta nu-mi place!” (Simina Roz, jurnalistă TV Arad)

Din cauza imixtiunii politicului, o lege a presei nu este bine văzută de unii dintre cei intervievați, dar este considerată necesară pentru a stabili cadrul juridic în care media activează. Unii jurnaliști au considerat că o lege a presei îi poate proteja.

”Această lege nu trebuie văzută ca un fel de CNA care să interfereze cu activitatea redacțională, dar ar trebui, pe lângă restricțiile care ar putea fi impuse jurnaliștilor, să existe restricții și sancțiuni și pentru cei care încearcă să pună presiuni și să intimideze jurnaliștii.(Andrei Ando, director general West TV)

Să facă ce? Să îngrădească și mai mult libertatea de exprimare prin intervenția politicului? Ar fi un produs al politicienilor, al parlamentarilor. Nu-mi plac legile și am în minte situațiile create în alte țări de legi ale presei. Nu am încredere într-o astfel de lege, nu ca să reglemeneteze activitatea jurnalistică.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV).

Legea presei este necesară, însă numai că forma ei nu trebuie să fie oricum, anumite reguli cred că ar fi bune.” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA)

”Sunt de acord cu o astfel de lege. Jurnalistul s-ar simți protejat, ar ști între ce limite să se încadreze și la cine să apeleze dacă este atacat.” (Ana Maria Florea, jurnalist West TV)

”O lege a presei ar fi binevenită. Ar trebui specificat clar care sunt drepturile, rolul presei, până unde are voie să meargă, până unde nu.” (Simina Roz, jurnalist TV Arad)

Coduri deontologice au West TV și Info TV. Unii jurnaliști intervievați au afirmat că experiența profesională sau studiile din facultate reprezintă propriul lor cod deontologic. Autoreglementarea presei este o noțiune pe care nu toți cei intervievați o cunosc.

Este singurul mecanism funcțional din presa românească. Autoreglementarea și autocenzura. Singurul care totuși te determină să creezi un produs media onest, de bun simț, de calitate.” (Andrei Ando, director general West TV)

Autoreglementarea trebuie făcută de o asociație profesională puternică. Nu știu dacă ar reuși, dacă s-ar ține cont de ea.” (Lazăr Faur, redactor-șef Info TV)

”Nu știu dacă autoreglementarea ar reuși, dacă cei din afară, cum ar fi politicienii, nu sunt interesați de așa ceva.” (Simina Roz, jurnalist TV Arad)

Ca o opinie personală, Cecilia Kovacs, reprezentantul CNA în Arad, a declarat că o lege este oportună, din moment ce autoreglementarea nu funcționează din cauza faptului că mulți jurnaliști sunt mercenari.

În momentul în care cineva i-ar sancționa pentru astfel de fapte, și-ar face fiecare treaba corect. Eu nu mai cred nimic din ce se scrie într-un ziar, cred ce văd la televizor pentru că se știe că e cineva de la CNA care se uită.” (Cecilia Kovacs, inspector teritorial CNA)

”Restricțiile CNA sunt de foarte multe ori aberante, nu se ține cont de interesul publicului de a fi informat.” (Cristian Dan Cotuna, jurnalist Info TV)

”Nu știu dacă este nevoie sau nu de o lege a presei, însă pentru CNA și pentru online ar trebui revizuite și introduse câteva capitole, pentru că la nivel național unele televiziuni depășesc limita oricărui ridicol.” (Varga Glad Aurel, consilier local MC-L)

 

 

 

 

 

 

 

Televiziunile din Bacău, „prinse în menghina” intereselor patronale

 

1. Context

La jumătatea anului 201227, în județul Bacău erau în total 25 de licențe de televiziune, dintre care șapte prin antenă terestră și 18 prin cablu. Dintre acestea, opt licențe erau acordate de către Consiliul Național al Audiovizualului la nivelul municipiului Bacău: Pro TV, TV Bacău (parte din grupul Deșteptarea SA), 1 TV Bacău (deținută de Ligone International SRL), Euro TV (aparținând Eco Rino SRL), Antena 1, Canal Tv (proprietatea Deyvid Com SRL), Impuls TV (deținută de Impuls Media Creation SRL) și Realitatea TV Bacău.

TV Bacău era deținută, la data documentării (iulie 2012), de omul de afaceri Dumitru Sechelariu – fost primar al Bacăului în perioada 1996-2004 (funcție deținută inițial în calitate de candidat independent, iar, din 1999, în calitate de politician PSD), fost patron al echipei de fotbal FCM Bacău și acționar majoritar al societății Transport Public SA din Bacău (prin intermediul mamei sale, Agripina Sechelariu) – și de soția acestuia, Laudieta Sechelariu28. Intervievații au declarat că televiziunea face parte din grupul media Deșteptarea, care deține și ziarul omonim și postul de radio Alfa, iar cei aproximativ 30 de ziariști ai grupului sunt angajați cu carte de muncă și realizează materiale pentru toate cele trei media. Potrivit patronatului TV Bacău, grupul Deșteptarea, din care face parte televiziunea, se susține exclusiv din publicitate, iar TV Bacău ar fi „cea mai independentă televiziune pe plan local”. Totodată, managementul grupului a declarat că bugetul operațional al televiziunii pe anul 2011 a fost de 40.000 de lei pe lună și că nu s-a înregistrat profit.

Deținătoarea licenței audiovizuale pentru TV Bacău este Deșteptarea SA. La data documentării pe teren, acționarii Deșteptarea SA (CUI: 944300) erau: Sechelariu Gh. Dumitru – acționar principal – 97,01% și Sechelariu (Bejan) Laudieta – 2,99%29. Conform datelor publicate de CNA în decembrie 2013, noii acționari ai Deșteptarea SA sunt: Sechelariu Laudieta – acţionar principal – 63.72%, Sechelariu Doru Sirius – 9.07%, Sechelariu Dora Cristiana – 9.07%, Sechelariu Mara – 9.07% şi Sechelariu Ema Felicia – 9.07%. În 2012 societatea comercială a avut o cifră de afaceri de 12.974.790 de lei, un profit net de 608.026 de lei și 76 de angajați, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor.

Deșteptarea a fost întotdeauna o școală de presă, au trecut pe aici toți jurnaliștii din Bacău și, având această tradiție, îi selectăm după aptitudini și îi pregătim pentru performanță. Adică, dacă au bază și doresc să fie jurnaliști, e o școală. (...) TV Bacău este cea mai independentă televiziune pe plan local. (...) Vă asigur că la Deșteptarea banii nu vin cu nicio influență pe nicio cale, deci trustul de presă se susține independent. Nu amestecăm banii din nimic cu trustul de presă (televiziune, radio și presă scrisă) și banii vin ca publicitate.” (Laudieta Sechelariu, co-proprietara grupului Deșteptarea, la data documentării)

”La Deșteptarea nu au fost probleme niciodată cu salariile, toți sunt [angajați – n.r.] cu carte de muncă. Aș vrea să văd și eu dacă în România funcționează toți cu acest sistem, nu pe drepturi de autor. (...) Cel mai mare finanțator al televiziunii Bacău este publicitatea de la clienții locali. (...) Am avut profit pe anul trecut, dar nu televiziunea în sine, ci societatea Deșteptarea SA, care are obiectul principal de activitate editare-tipărire ziare. Noi avem un ziar care e <<locomotiva grupului>>. Bugetele sunt independente pe fiecare [activitate din grup – n.r.].” (Managerul Grupului Deșteptarea)

În februarie 2013, Dumitru Sechelariu a decedat, la vârsta de 54 de ani30, iar grupul Deșteptarea a rămas în proprietatea soției sale.

Dumitru Sechelariu a fost un om de afaceri și un politician controversat31, care a intrat de mai multe ori în atenția publică, atât pentru problemele pe care le-a avut cu legea, cât și pentru relațiile sale tensionate cu unii politicieni (ex.: Viorel Hrebenciuc, Ion Iliescu), oameni de afaceri (ex.: Gigi Becali) și jurnaliști (ex: Florin Popescu, fost jurnalist al grupului Deșteptarea, dat în judecată de Dumitru Sechelariu pentru că a publicat pe blog mai multe articole și sondaje de opinie care i-ar fi lezat imaginea, onoarea și demnitatea32).

În anul 2005, Dumitru Sechelariu a fost reținut de procurorii anticorupție și a stat în arest preventiv timp de 44 pe zile pentru fapte de corupție, înșelăciune, abuz în serviciu contra intereselor publice și asociere în vederea comiterii unor infracțiuni33 (schimburi, achiziții de terenuri, atribuiri ilegale de lucrări etc.) săvârșite, potrivit procurorilor, în perioada în care a fost primar. Fostul primar al Bacăului a susținut însă că arestarea lui s-a făcut la comanda politică a unor politicieni PSD34 (Viorel Hrebenciuc, Ion Iliescu) și a criticat condițiile „umilitoare” din arest. În 2010, Sechelariu a fost din nou reținut de procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA), pentru cumpărare de influență35, dar Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea DNA de arestare a fostului primar băcăuan36.

Înainte de moartea sa, în februarie 2013, Dumitru Sechelariu a cerut să fie înmormântat în picioare, ca Alexandru Macedon, și „cu mâinile afară”, în semn că nu a furat și nu a luat nimic cu el, conform spuselor sale37.

1 TV Bacău aparținea, la data documentării, companiei Ligone International SRL (CUI: 15091678), ai cărei asociați erau: Liviu Goian – vicepreședintele organizației municipale PNL și președintele Sport Club Bacău (având 40% din acțiunile televiziunii), soția acestuia, Carmen Gabriela Goian (cu 40% din acțiunile televiziunii), și Ion Rotaru, fost consilier local din partea PNL (cu 20% din acțiuni)38. Totodată, directorul de marketing al 1 TV Bacău era fiul principalilor acționari ai postului.

Televiziunea avea aproximativ 30 de angajați, iar bugetul operațional al postului a fost de aproximativ 250.000 de euro în 2011, potrivit coordonatorului 1 TV Bacău.

Reprezentanți ai televiziunii au citat un studiu ARBO Media potrivit căruia televiziunea avea aproximativ 40.000 de telespectatori pe săptămână, din cei 120.000 de locuitori ai Bacăului.

Conform datelor de bilanț disponibile la Ministerul Finanțelor, Ligone International SRL în 2012 a avut o cifră de afaceri de 691.468 de lei, un profit net de 650 de lei și 30 de angajați.

”O altă modalitate de măsurare a audienței e avalanșa de telefoane sau de mailuri la emisiunile în direct”. (Coordonator 1 TV Bacău, fost jurnalist)

Televiziunea Impuls, cea mai „tânără” televiziune din Bacău, era deținută formal, la data documentării, de Elvis Nicolae Bodea (absolvent de Jurnalism) și de Romulus Toma, fiecare având jumătate din acțiuni. Elvis Bodea a declarat că, în 2012, bugetul televiziunii s-a redus de la 50.000 de lei la 35.000 de lei pe lună, din cauza problemelor financiare, și că reprezentanții postului au fost obligați să facă restructurări masive. Acesta a precizat că prioritatea sa, în calitate de proprietar, era să atragă bani din publicitate, pentru a face televiziunea autosustenabilă, dar că, la data documentării, proprietarii finanțau Impuls TV în proporție de 89%.

”În Bacău direct mă lovesc de faptul că celelalte televiziuni concurente nu s-au axat pe profit din Publicitate. (...) E o ambiție să transform Impuls TV în televiziunea de care are nevoie Bacăul și să o transform într-o afacere. Autofinanțarea e pe primul plan.” (Elvis Bodea, proprietar Impuls TV)

În martie 2013, omul de afaceri Costică Rusu, fondatorul Impuls TV, totodată finanțator/deținător informal al televiziunii, a închis televiziunea, invocând probleme financiare. Consiliul Național al Audiovizualului a anulat licența postului pe 18 iulie 2013. Potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului Finanțelor, în 2012 SC Impuls Media Creation SRL (CUI: 29386741) a funcționat cu 5 angajați, a avut o cifră de afaceri de 28.568 de lei și a înregistrat o pierdere netă de 55.923 de lei.

Euro TV este televiziunea cu cea mai mare vechime din Bacău. La data documentării pe teren, televiziunea se confrunta cu cea mai mare lipsă de investiții, cu numărul de personal cel mai redus, precum și cu cea mai slabă calitate tehnică, potrivit respondenților. Din aceste motive, unii dintre cei intervievați au descris Euro TV ca fiind „irelevantă din punct de vedere al audiențelor”.

Euro TV a fost <<pe ducă>> tot timpul, inclusiv când făceam eu emisiune acolo. Nu i-am înțeles dezinteresul patronului.” (Fost jurnalist Euro TV)

”Euro TV momentan funcționează la cote de avarie, nu are nici bani, nici producție, nici nimic.” (Proprietar Impuls TV)

În aceeași perioadă (iulie 2012), Euro TV era operată prin societatea comercială Eco Rino SRL (sediul televiziunii și al societății se aflau în același loc, în afara orașului), deținută de omul de afaceri vrâncean Victor Roman, membru PSD din 1997, consilier județean de Vrancea (ales în 2004, 2008 și în 2012)39.

Victor Roman este cunoscut pentru faptul că societățile comerciale la care a fost acționar (SC Roman Impex Prest SRL, SC Eco Rino SRL, SC Sanins SRL, SC Sotirex SA) au derulat lucrări publice în valoare de milioane de euro40 (asfaltări, deszăpeziri, salubrizare etc.41) cu instituțiile statului (în special cu primării conduse de PSD42), preponderent în județele Vrancea, Galați și Bacău43.

În decembrie 2012, Victor Roman a obținut un mandat de deputat PSD de Vrancea.

Potrivit bilanțului depus la Ministerul Finanțelor, în 2012 societatea comercială Eco Rino SRL (CUI: 16086327) a avut o cifră de afaceri de 1.652.998 de lei și un profit net de 304.611 lei și a funcționat cu 33 de angajați.

Respondenții din Bacău au desemnat criza financiară drept unul dintre obstacolele majore întâmpinate de mass-media (locale), din care derivă alte tare ale presei, precum: finanțarea insuficientă din publicitate, imposibilitatea unei televiziuni de a se autogestiona, dependența de patronate, lipsa investițiilor în jurnaliști profesioniști și produse editoriale de calitate, remunerația precară a angajaților, numărul redus de angajați, problemele cu echipamentele și dotările televiziunilor etc.

Mediul economic prost, catastrofal, împiedică televiziunile să fie o afacere. Într-un oraș în care s-au închis aproape 90% dintre firme sau au plecat, în care șomajul a crescut, în care cantitatea de bani de pe piață s-a redus drastic, televiziunea înseamnă chestia aia neagră căreia îi dai drumul și la care se uită cineva și care se finanțează din cele 12 minute [de publicitate – n.r.] din fiecare oră. Or, în momentul în care un patron, din 300 de angajați, mai are 25-30, nu pot eu să-l conving să-mi dea reclamă.” (Producător general Impuls TV)

De îmbunătățit este probabil situația economică a orașului, a țării, pentru că sunt niște exigențe care se abat asupra fiecăruia dintre noi, nu numai asupra unui ziarist sau a unui director de instituție.” (Jurnalist din grupul Deșteptarea)

”Televiziunea locală nu se poate susține doar prin mijloace proprii din publicitate. Neavând bani, nici tehnica nu este la standardele unei televiziuni naționale. (...) Cred că agenții economici ar trebui să vadă că mass-media locală le poate oferi o vizibilitate mai mare. Să investească în presă și să nu aștepte rezultatele imediat.” (Jurnalistă de la 1 TV Bacău)

De asemenea, lipsa fondurilor pentru realizarea unor măsurători ale audiențelor pe plan local ar îngreuna atragerea de publicitate, potrivit unora dintre cei intervievați – care au indicat necesitatea creării unei structuri care să reunească televiziunile locale și să suporte costurile unor studii de audiență.

”Nu avem o măsurătoare a audienței. Dacă ar fi prețurile mai mici, ar fi mai bine, dar nu ne permitem. Dacă s-ar face o asociere pentru televiziunile din Bacău și să suportăm fiecare o parte din costurile măsurătorilor, ar fi bine, dar nu există.” (Managerul grupului Deșteptarea)

La data documentării, administrația locală era dominată de PNL, la nivel de municipiu, și de USL (alianța PSD-PNL), la nivel județean, potrivit celor intervievați.

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Din cauza presiunilor economice și politice, jurnaliștii din Bacău au declarat că sunt deseori împinși spre compromis, marginalizați, forțați de împrejurări să-și schimbe locul de muncă, să se „refugieze” în online sau să se reorienteze profesional. În aceste condiții, mai mulți angajați ai televiziunilor din Bacău au spus că „jonglează”/ se identifică alternativ cu rolurile de jurnaliști, consultanți de marketing (politic), PR-iști, bloggeri, fotografi de evenimente, monitori de presă pentru instituții publice/ companii private etc.

La data documentării, salariile jurnaliștilor din televiziunile locale din Bacău se situau în intervalul 1200-2000 de lei.

Concomitent, lipsa de personal din redacții a determinat ca unele funcții din televiziunile locale să se suprapună, astfel încât unii jurnaliști au ajuns să realizeze și „știri publicitare”, conform spuselor acestora. Cei mai mulți dintre intervievați au spus că este acceptabil ca o televiziune să publice advertoriale, dacă sunt semnalate corespunzător.

”Primul dușman al libertății presei este foamea. Faceți un studiu cine dă de mâncare ziariștilor. Libertatea de exprimare oprimată înseamnă și să nu scrii despre unul. Este cel mai pervers dușman și cel mai des întâlnit, care conduce la autocenzură, compromis. (...) Protecția jurnaliștilor în fața presiunilor politice și economice s-ar face dacă țara aceasta ar depăși statutul de țară consumatoare, să mai și producă, să existe firme bogate care să producă lucruri interesante, pe care să dorească să le vândă și care să-și facă reclamă la televizor.” (Producător General Impuls TV)

„Majoritatea jurnaliștilor vechi nu mai lucrează în presa tradițională. S-au refugiat în online sau au alte ocupații. Cred că e o variantă de fugă. Au obosit să se certe cu patronatele.” (Jurnalist Impuls TV)

Acum nu mai există în Bacău jurnaliștii buni. (...) Dai peste <<dinozauri>>, care trăiesc din altceva decât din presă de fapt. Deci, dușmanii presei sunt și ziariștii. În Bacău, dacă ziariștii ar fi avut mai multă verticalitate, nu s-ar fi ajuns în halul ăsta.” (Blogger local, fost jurnalist din presa scrisă, la data documentării)

”Jurnaliștii ar trebui să fie plătiți la timp și decent, să nu fie tentați la o cafea, la chestii micuțe sau mai mari.” (Jurnalistă de la 1 TV Bacău)

Înregimentarea instituțiilor media în funcție de interesele politice/ economice ale patronatelor acestora, alături de obediența și neprofesionalismul unora dintre jurnaliști, decredibilizează presa locală și „alungă” companiile care vor să investească în publicitate, potrivit documentării. În plus, asocierea angajaților cu patronatele instituțiilor pentru care lucrează determină scepticismul aprioric, eschiva și chiar ostilitatea unora dintre surse în relația cu angajații televiziunilor. De asemenea, unii respondenții au declarat că patronatele televiziunilor aveau tendința să angajeze jurnaliști „obedienți” sau „neexperimentați” și că descurajează/ sprijină investigațiile jurnalistice în funcție de interesele personale.

”Cred că ar fi nevoie ca patronii să înțeleagă că obedienții te duc în faliment.” (Realizator emisiuni la 1 TV Bacău)

Atunci când o televiziune nu-i pe profit, de unde pot să vină banii? De la niște oameni de afaceri care au interese politice.“ (Blogger)

”E un set de probleme principale. Unu: subfinanțarea cruntă. Adică, suntem un fel de somalezi noi. Doi: presa condusă de un singur patron. Monopatronatul este cancerul presei. Boala supremă este asta. Și implicarea politică a patronului. Fiecare patron de presa locală are interese politice.“ (Jurnalist Impuls TV)

O problemă specifică în Bacău este obtuzitatea patronilor care nu înțeleg televiziunea, presa, în general, ca pe o afacere. O înțeleg ca pe orice altceva, de la floretă la bâtă, de la cloroform la parașută. (...) Presiunea politică în media este omniprezentă direct și indirect, prin faptul că unii politicieni ori sunt patroni, ori controlează patronii [de firme – n.r.] să dea sau să nu dea publicitate.” (Producător general Impuls TV)

„Îl avem pe domnul Sechelariu ca acționar majoritar, și dânsul, în ultima perioadă, a fost destul de denigrat și, în raportul nostru cu instituțiile, am avut foarte mari probleme.” (Manager TV Bacău)

”Principala problemă a televiziunilor băcăuane, dar și în țară, este resursa umană, din punctul de vedere al pregătirii. (...) Mă refer și la partea profesională, cât și la calitatea morală.” (Coordonator 1 TV Bacău)

Reprezentanții mediului politic intervievați în cadrul acestui studiu au susținut, la rândul lor, existența subordonării televiziunilor în relație cu interesele conducerilor acestora. Reprezentanții PSD și PDL Bacău au declarat că nu aveau încredere în niciuna dintre televiziunile locale, iar reprezentantul Primăriei (PNL) Bacău a declarat că singura televiziune locală în care nu avea încredere era TV Bacău, din cauza ingerințelor patronatului în politica editorială a postului.

”Nu am încredere în niciuna dintre televiziunile locale, nu le consider independente. Apartenența politică a divagat mesajul către interesele grupului și persoanelor care dețin presa.” (Reprezentant PSD Bacău)

”Nu am încredere în niciuna dintre televiziunile locale pentru acuratețea informației. (...) Patronatele își impun punctele de vedere. (...) Au fost ziariști care au plecat, nu mai există jurnalism serios în Bacău.” (Gabriel Berca, Președintele PDL Bacău, fost prefect de Bacău în perioada 2005-2008)

”În afară de TV Bacău, consider că celelalte televiziuni locale sunt echilibrate.” (Reprezentant al Primăriei Bacău, conduse de Romeo Stavarache, politician PNL)

De asemenea, o parte a celor intervievați a declarat că presiunile politice asupra televiziunilor se fac fie prin banii publici „direcționați preferențial” către instituțiile de presă aservite intereselor unor instituții publice/ unor politicieni, fie prin faptul că anumiți politicieni cu atribuții de conducere le indică agenților economici care sunt instituțiile de presă „agreate” să primească publicitate.

”Există destul de multe frustrări legate mai ales de partea materială, pe care din păcate nici ca management nici ca acționariat nu ai cum să le faci să dispară atât timp cât mai ales instituțiile statului aruncă discreționar fonduri și netransparent.” (Reprezentant 1 TV Bacău)

Orice primar care are presă va direcționa publicitate direct prin instituția lui sau prin firmele care au contracte cu Primăria. (...) Asta a făcut Sechelariu, asta face și Stavarache, asta face și Mazăre.” (Producător Impuls TV)

Grupul Deșteptarea (și, implicit, TV Bacău, care face parte din grup) era asociat în plan local cu interesele fostului politician Dumitru Sechelariu, iar unii dintre foștii angajați au declarat că politica editorială era dictată de patronat, conform documentării realizate de autorii prezentului studiu.

De-a lungul timpului, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a sancționat în mai multe rânduri televiziunea lui Dumitru Sechelariu pentru difuzarea unor emisiuni în care se făceau acuzații fără probe și fără a li se acorda drept la replică celor vizați. Numeroase sancțiuni CNA au vizat folosirea unui limbaj injurios” sau licențios”, de natură a afecta demnitatea umană”, de către unii invitați din studioul TV Bacău sau chiar de proprietarul televiziunii, în cadrul unor intervenții telefonice în direct sau în calitate de invitat în studio, fără ca moderatorul să intervină. Cuantumul total al amenzilor aplicate de CNA în perioada 2011-2012 pentru astfel de derapaje s-a ridicat la aproximativ 70.000 de lei44. Potrivit unora dintre respondenți, emisiunile sancționate sau somate de CNA proferau critici și acuze la adresa unor rivali politici ai patronatului sau asupra concurenței din mediul de afaceri, iar un accent special l-au avut emisiunile pe tema conflictelor dintre fostul primar al Bacăului – Dumitru Sechelariu – și actualul primar – Romeo Stavarache. De asemenea, cei intervievați au precizat că disputele dintre cei doi politicieni au generat numeroase acționări reciproce în înstanță și au împărțit presa locală în două sfere, în funcție de sprijinul asumat sau informal acordat uneia sau alteia dintre părți (cele două „baricade” ale presei fiind reprezentate cu precădere de grupul Deșteptarea, al familiei Sechelariu, pe de o parte, iar, pe de altă parte, de 1 TV Bacău, aparținând unor membri PNL, și de Ziarul de Bacău, deținut de Liviu Cenușă, vărul primarului Romeo Stavarache - PNL).

Purtătorul de cuvânt al Primăriei Bacău a declarat că patronatul TV Bacău folosea grupul media Deșteptarea în interes personal, pentru a „șantaja” administrația locală, motiv pentru care postul prezenta informații „false”.

”Bacău TV este o televiziune cum n-ar trebui să fie, pe același palier cu Deșteptarea. Vorbele ne sunt distorsionate. (...) 90% dintre plângerile [către CNA – n.r.] vin de la mine. Patronul folosește televiziunea în interes personal. (...) Am trimis sute de drepturi la replică la TV Bacău și Deșteptarea în opt ani, dar nu se publică. (...) În cazul TV Bacău asimilez această politică ca o politică de șantaj la adresa administrației. (...) Este <<antipresă>> acolo.” (Ionuț Tomescu, purtător de cuvânt al Primăriei Bacău, fost ziarist)

„E o <<hinghereală>> acolo [la TV Bacău – n.r.] contra dușmanilor patronului.” (Blogger local)

”Politica editorială TV Bacău este în funcție de interesul patronului pe termen lung sau scurt.” (Reprezentant PSD)

Directorul editorial al grupului Deșteptarea, totodată jurnalist în același grup, a afirmat că angajații grupului își fac meseria „cu bună-credință”, dar că TV Bacău se confruntă deseori cu sancțiuni CNA pentru neacordarea dreptului la replică din cauză că multe persoane vizate de materialele televiziunii și, mai cu seamă, membri PNL, nu ar accepta să răspundă la solicitările de informații ale jurnaliștilor și la invitațiile în studio. Reprezentanții postului au declarat că politicienii locali de la Partidul Național Liberal, din care face parte actualul primar Romeo Stavarache, ar avea „interdicție” să vină la emisiunile televiziunii, motiv pentru care refuză orice invitație în platourile TV Bacău. Totodată, directorul editorial a spus că, de când este angajat al instituției (din anul 2009), patronatul nu le-ar fi impus niciodată lui sau colegilor săi să publice sau să blocheze apariția unor materiale, din motive politice sau economice. Managerul grupului a mai afirmat că singurele situații când ar fi oprit materiale de la publicare au fost „când s-au făcut acuze gratuite, fără documente”.

La rândul său, Laudieta Sechelariu, co-proprietara grupului și soția acționarului majoritar al societății SC Deșteptarea SA (la data documentării pe teren), a negat ingerințele editoriale din partea patronatului și a spus că unii dintre foștii angajați ai grupului ar lansa „atacuri nefondate” la adresa familiei Sechelariu.

”În România (...) e un modus operandi acum: oamenii se retrag din a oferi o replică sau măcar o declarație în raport cu o anumită speță prezentată și, sigur, CNA, care-și vede de treabă, ține cont de faptul că în respectiva emisiune nu s-au reliefat toate pozițiile. Și sigur că respectiva emisiune sau televiziune este amendată, avertizată ș.a.m.d. E extrem de bine statuată chestiunea asta, cel puțin în Bacău. (...) Eu am o redacție de oameni care nu sunt cumpărați, nu sunt <<cumpărabili>> și care niciodată n-au pus mâna pe ce nu era al lor. (...) Patronatul își asumă niște lucruri în momentul în care investigațiile mele sau ale altor colegi sau anumite reportaje dau la iveală o stare neconformă de lucruri, ca să folosesc eufemismul ăsta, stare neconformă cu legea, cu năzuințele europene, poate, sau cu alte probleme, de altă natură. Își asumă. Cunosc alți patroni care stau bine-merci la umbra unor complicități și care au bani, stau liniștiți, nicio problemă, nu-și aprind paie-n cap. Însă Deșteptarea e și cel mai vechi ziar, e și cel mai bine consolidat aici, în zona asta a Bacăului, și ar fi impropriu, din punctul meu de vedere, să ne trezim acum că facem altceva decât ce ar trebui să facem în el, și anume – presă.” (Directorul editorial și jurnalist al grupului Deșteptarea, începând cu anul 2009)

”Dacă-i întrebați pe alții, spun că eu fac totul la Deșteptarea, dar nu-i așa. (...) Am avut un proces cu un fost jurnalist de la Deșteptatea, care a scris apoi pe online, și am câștigat. A fost un atac la persoană destul de urât. Eu, în general, sunt pacifistă, dar a fost o acțiune făcută pentru toți - am fost atacați eu, soțul meu și cumnatul meu, s-au spus niște vorbe aiurea, pentru că așa consideră unii că e cel mai corect să spui ce crezi. Părerea mea e că oricine poate să creadă orice, dacă poate demonstra un anumit lucru. Să demonstreze. Nu m-a acționat nimeni în instanță pentru poziția mea de aici, n-am nicio problemă, sunt corectă.” (Laudieta Sechelariu, co-proprietara grupului Deșteptarea, la data documentării)

Cei de la PNL nu au dat curs niciodată invitațiilor de a veni la emisiuni, tocmai de aceea am avut mari probleme cu CNA că am avut dezechilibru. La [alegerile – n.r.] locale, am luat somații și amenzi, cu toate că moderatorul spune că l-am invitat pe primar. Avem și scris că l-am invitat, niciodată nu ne răspunde.” (Manager TV Bacău)

Televiziunea 1 TV Bacău a fost descrisă de mai mulți respondenți ca fiind „televiziunea primarului”, „pro PNL”. Printre motivele invocate pentru această asociere s-au numărat: faptul că doi dintre patronii televiziunii, Liviu Goian și Ion Rotaru, sunt membri PNL (formațiune politică din care face parte primarul Bacăului, Romeo Stavarache), abordarea editorială a postului „favorabilă” administrației publice locale, și faptul că această televiziune și afacerile patronului Liviu Goian ar fi beneficiat de o pondere însemnată a finanțărilor/ contractelor din bani publici.

În ultimii ani, CNA a sancționat în mai multe rânduri 1 TV Bacău pentru dezechilibre în prezentarea subiectelor politice. În anul 2012, CNA a acordat televiziunii trei somații publice pentru încălcarea prevederilor legale care stabileau condițiile difuzării de informații privind: alegerea autorităților administrației publice locale45, desfășurarea referendumului privind demiterea Președintelui României46 și desfășurarea campaniei electorale pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului47. Astfel, CNA a constatat un „dezechilibru vădit” (în favoarea USL), în perioada 18-24 mai 2012, deoarece emisiunile și dezbaterile electorale realizate de 1 TV Bacău nu au asigurat condiții echitabile, echilibrate și corecte pentru toți competitorii din campania electorală pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Potrivit CNA, „în cadrul emisiunilor electorale difuzate în intervalul 11-24 mai 2012 competitorii electorali ai USL şi PNL au fost prezenţi de câte 2 ori, iar în cele de dezbatere electorală difuzate în perioada menţionată, competitorii electorali USL au participat de 3 ori, în timp ce reprezentanţii celorlalţi competitori electorali nu au fost prezentaţi deloc în acest tip de emisiuni”.48 În iulie 2012, CNA a sancționat din nou 1 TV Bacău cu somație publică, motivând că „în cadrul emisiunilor de dezbatere difuzate în perioada 16 – 22 iulie 2012 numărul participanţilor care au exprimat puncte de vedere pentru şi împotriva demiterii Preşedintelui României nu a fost egal, în sensul că punctele de vedere exprimate pro demiterea Preşedintelui României au fost în număr de 3, iar contra demiterii, 949. Nu în ultimul rând, în noiembrie 2012, 1 TV Bacău a primit o altă somație publică din partea CNA deoarece, în cadrul emisiunilor informative cu privire la campania electorală pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului competitorii electorali au avut un număr dezechilibrat de prezențe, după cum urmează: USL - 110 prezenţe, ARD – 45 prezențe, PP-DD – 19 prezenţe, PER – 13 prezențe, UDMR – 13 prezențe, în timp ce alţi competitori electorali nu au beneficiat de nicio prezenţă50.

În iunie 2012, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a sancționat 1 TV Bacău cu somație publică, deoarece „sub pretextul unei autopromovări, radiodifuzorul a prezentat publicului informaţii cu caracter electoral, laudative la adresa d-lui Romeo Stavarache, primar al municipiului Bacău, candidat din partea USL la aceeaşi funcţie, deşi campania electorală pentru alegerile locale se încheiase”51. Potrivit deciziei CNA, „în perioada 08 - 10.06.2012, postul de televiziune 1 TV Bacău a difuzat în cadrul calupurilor promoţionale un spot propriu de promovare, spot care a avut ca şi fundal sonor imnul electoral al PNL. Spotul a avut la început şi la final înscris pe ecran mesajul <<Bacăul este numărul 1 în inimile noastre>>, având afişată sigla postului 1 TV. În spot au fost derulate imagini din municipiul Bacău, imagini cu Spitalul Municipal, cu pasajul subteran, cu bazinul de înot, cu Sala Sporturilor şi cu zona pietonală din centru oraşului, imagini care se regăsesc şi în spotul electoral al candidatului USL la Primăria Municipiului Bacău, dl. Romeo Stavarache”52.

Reprezentanții 1 TV Bacău au declarat că (sancțiunile CNA pentru) dezechilibrele prezentării unor subiecte politice sunt cauzate de refuzul unor invitați de a veni la emisiuni, fapt care, potrivit acestora, ar fi fost adus în atenția CNA.

De asemenea, coordonatorul postului, fost jurnalist, a declarat că 1 TV Bacău nu favorizează PNL în emisiuni, dar că poziția publică a televiziunii coincide cu viziunea primarului și a unei zone din PNL. Jurnaliștii 1 TV Bacău intervievați în cadrul acestui studiu au declarat că au o relație „corectă” cu mediul politic local, că au libertatea să-și aleagă singuri subiectele și că nu li s-au impus/ retras de la difuzare materiale, de către patronat sau management, din considerente politice și/sau economice. Totodată, doi jurnaliști ai televiziunii au declarat că nu țin cont de interesul administrației locale, deoarece acesta este rolul comunicatorilor instituțiilor publice.

”CNA dă multe sancțiuni pe dezechilibru pentru că nu vin cei pe care vrei să îi inviți. (...) Nu cred că producătorii riscă o amendă a CNA să te usuce la buzunar, doar așa, de dragul unei emisiuni.” (Jurnalistă 1 TV Bacău)

Nu cred într-o presă locală independentă și nu văd de ce ar fi. Cred că o presă locală trebuie să-și asume crezurile, susținerile și așa mai departe, pentru că ar minți dacă ar spune că este independentă. Crezurile de la 1TV Bacău sunt dezvoltarea Bacăului într-un anumit mod și am încercat să ne ținem de felul în care am privit noi dezvoltarea Bacăului. De exemplu, să nu se mai fure atât. Să fie făcute numirile cât de cât pe criterii de competență. Iar mediul politic mai degrabă să nu facă, decât să facă. Cred că acum lucrurile stau așa într-o mai mare măsură decât atunci când am apărut, dovadă că suntem și singura instituție de presă din Bacău care trecând și prin criză nu am dat niciun om afară, în timp ce toți ceilalți ori s-au închis ori nu e instituție care să nu fi dat afară oameni. (...) Nu e o favorizare a PNL-ului în televiziune, ci a unui anumit mod de a privi lucrurile, care se întâmplă să coincidă cu felul în care uneori primarul vede lucrurile, nu PNL. Mai degrabă coincid pozițiile noastre publice vizavi de felul în care vrem să se dezvolte Bacăul cu viziunea pe care o are primarul actual sau zone din PNL.” (Coordonator 1 TV Bacău)

”Cred că la noi este unul dintre puținele locuri din Bacău unde pot să mă duc în biroul la șeful meu fără să-mi tremure hainele de pe mine. Noi și stăm toți împreună, iar, dacă am ceva să spus, spun, dacă am nevoie de ajutor, mă ajută, dacă nu știu ce să fac astăzi, vedem ce putem construi. (...) Toată lumea zice că suntem televiziunea primarului, dar domnul primar trece maxim o dată la trei luni pe aici, și atunci în calitate de invitat la o emisiune. Și semnătura primarului nu am văzut-o pe niciun stat de plată. (...) Patronatul este apropiat de PNL, dar nu cred că asta se vede și pe sticlă. Pentru că dacă a fost vreo problemă în primărie, în partid, întotdeauna am reflectat-o, nu a fost niciodată ceva ce nu am făcut.” (Jurnalistă de la 1 TV Bacău)

”Cum e posibil să-ți iei somație de la CNA pentru o prostie de-asta care nu folosește nimănui? Să pui imnul PNL pe clipul de identitate al postului – îți strici și ultima urmă de credibilitate dacă faci chestia asta.” (Blogger local)

”1TV Bacău a fost mereu pro PNL. E greu să te detașezi de acționariat.” (Reprezentant PSD)

Impuls TV (denumită inițial Puls TV) a aparținut omului de afaceri Costică Rusu, apropiat al Partidului Democrat Liberal53, și a fost pentru scurt timp stație locală afiliată televiziunii naționale Antena 1, dar grupul Intact a reziliat contractul fără să furnizeze vreo explicație oficială, potrivit celor intervievați. O parte a respondenților a declarat că rezilierea s-ar fi produs pentru că omul de afaceri Rusu ar fi încercat să impună o politică editorială favorabilă PDL.

Deși Costică Rusu s-a retras la nivel formal din acționariatul Impuls TV, omul de afaceri a continuat să investească în televiziune, dovadă fiind și faptul că el a și închis-o, în martie 2013, la aproximativ doi ani de la înființarea acesteia. Costică Rusu a oprit emisia Impuls TV fără să se consulte cu Elvis Bodea, proprietar formal al televiziunii, declarând că, din lipsă de fonduri, trebuia să vândă o parte din echipamente pentru a achita salariile restante ale angajaților54. Trei jurnaliști locali (Cătălin Bejan55 - fost angajat Impuls TV, Răzvan Bibire56, Florin Popescu57) au scris în mediul online că motivul real ar fi fost legat de faptul că omul de afaceri ar fi încercat să folosească televiziunea împotriva președintelui Consiliului Județean Bacău, Dragoș Benea (PSD), pentru a-l șantaja.

A venit (...) asociatul meu, domnul Costică Rusu, și a tras pur și simplu cablurile din prize, fără să știu exact din ce motiv. Le-a spus salariaților că el nu mai poate susține financiar televiziunea, deși de un an de zile numai eu aduc bani în această firmă. I-am zis să mai aștepte măcar până pe 15 martie, pentru că mai avem contracte cu diverși colaboratori. Nu știu exact ce se va întâmpla în continuare. Poate o să ajung cumva la o înțelegere cu domnul Rusu. Dacă nu, eu oricum vreau să continui în vreun fel cu acest proiect, într-o altă locație, cel mai probabil într-o variantă ceva mai redusă, cu doar cel mult două studiouri, cu o tehnică mai redusă.”58 (Elvis Bodea, proprietar Impuls TV)

Ce a cerut Costică [Rusu – n.r.]: Timp de o lună de zile (sau până la alegerile din PSD) Dragoş Benea să fie <<futut>> câte o oră în fiecare zi. Nu o zi pe săptămână, nu 5-10 emisiuni, nu ştiri, nuuuuuu. Toată luna şi duminica dacă se poate. <<Futaiul>> trebuia să fie de la 20.00 la 21.00 sub sigla <<Faţă în faţă>>, adică fix în emisiunea produsă şi moderată de subsemnatul. Nu în alte emisiuni, nu pe alt segment orar, ci fix la mine în emisiune. Eu cred că era puţin confuz, când cerea astea pentru că nu ştia nici măcar ce să-i reproşăm lui Benea sau cine ar putea fi invitat într-un asemenea tocşou.”59 (Relatare de pe blogul lui Cătălin Bejan, fost jurnalist Impuls TV)

La data documentării pe teren (iulie 2012), reprezentanții Impuls TV au declarat că se axau preponderent pe subiecte sociale și „știri pozitive” și că materialele pe teme politice erau supervizate de patronul Elvis Bodea, pentru a preîntâmpina dezechilibrele în relatări. În cei doi ani de activitate, televiziunea nu a primit nicio sancțiune CNA pentru derapaje în prezentarea vieții politice locale.

 

3. Relația în redacție            

Relațiile din redacțiile televiziunilor din Bacău (dintre jurnaliști, dintre angajați și management) au fost descrise ca fiind „colegiale”, „de parteneriat”, „de colaborare”.

Pe de altă parte, relațiile dintre instituțiile de presă au fost descrise drept „concurențiale” sau chiar „ostile”, iar unii respondenți au declarat că acestea depind de relațiile dintre cei care conduc (direct sau informal) televiziunile.

Ziariștii locali au declarat aproape în unanimitate că nu există solidaritate la nivel de breaslă în Bacău.

”Relația dintre televiziunile din Bacău nu este chiar pozitivă, pentru că e concurență, e ceva necesar. Dar dacă 1 TV Bacău e a primarului și TV Bacău e a lui Sechelariu, automat sunt probleme între ele. Deci, nu este o relație pozitivă.” (Managerul grupului Deșteptarea)

”Nu e nicio relație [între 1 TV Bacău și celelalte media din Bacău], nu avem de ce să avem o relație. Cooperative în care să se păcălească fiecare cu fiecare să facă alții, reporteri de teren care pasează imaginile la alți zece. Astea sunt niște jeguri, pe românește spus. (...) Nici nu avem cum să ne dăm seama de valoarea cuiva dacă știrile pe care le produce sau imaginile nu sunt ale lui, le ia din altă parte.” (Coordonator 1 TV Bacău)

Ziariștii între ei se atacă reciproc, politicienii sau alte persoane nu atacă ziariștii.” (Reprezentant PSD Bacău)

4. Relația cu autoritățile locale        

În ceea ce privește relația cu instituțiile publice din Bacău, reprezentanții televiziunilor au declarat că se lovesc deseori de un „blocaj” al informației determinat de lipsa de profesionalism a comunicatorilor din instituții sau de abordarea netransparentă a conducerii unora dintre aceste structuri. O parte a respondenților a precizat că, în acest context, tratează informațiile primite cu suspiciune. De asemenea, intervievații de la TV Bacău au declarat că se confruntă cu opacitatea instituțiilor statului și a Primăriei Bacău, care ar fi determinată de politizarea excesivă” a acestora. În replică, purtătorul de cuvânt al Primăriei Bacău a declarat că instituția răspunde la solicitările de informații ale tuturor jurnaliștilor și bloggerilor locali.

Din documentare a mai reieșit că toți bloggerii din Bacău au acreditare la instituțiile publice. Astfel, chiar dacă mulți dintre jurnaliștii locali au „migrat” pe Internet (bloguri, site-uri unde sunt afiliați mai mulți foști jurnaliști din presa tradițională etc.), ei sunt în continuare acreditați la instituțiile publice și invitați la evenimente organizate de autoritățile publice sau de mediul privat.

”Un fenomen foarte important: politizarea asta excesivă a tuturor structurilor și palierelor din zona vieții comunitare, a administrației locale, a instanțelor bunăoară - tipul ăsta de ingerință pur și simplu te strânge de gât la un moment dat. (...) Toate instituțiile controlate politic, la comanda cuiva, vor manifesta un anumit tip de ostilitate în raport cu cei care doresc să investigheze, cei care doresc să verifice niște lucruri s.a.m.d. Și de-aici încolo intrăm într-o discuție cu privire la interesul public, pe de-o parte, și cu privire la comportamentul instituției publice care nu este satrapia nimănui și nici curtea nimănui, ci trebuie să comunice cu o instituție media, dincolo de acea cerere faimoasă 544, care oricum e tratată în bătaie de joc.” (Jurnalist TV Bacău)

”Primăria ne răspunde destul de dificil la întrebări, pe 544 răspunsurile vin în 30 de zile.” (Laudieta Sechelariu, proprietara TV Bacău)

”Autoritățile locale nu sunt deschise, nu au dialog cu televiziunile care mai supără și mai spun adevărul. Este o comunicare foarte proastă, numai pe legea 544, atât, și se răspunde [la solicitările de informații – n.r.] în 30 de zile. (...) Administrația locală, prin tot ceea ce înseamnă instituții pe care le controlează, oferă cât mai puține declarații, și numai prin purtătorul de cuvânt, care nu spune nimic. (Managerul grupului Deșteptarea)

”Instituțiile publice sunt ori blocate, ori bramburite, populate cu tot felul de ființe care – începând cu <<vârfurile>>, care au singura scuză poate că se schimbă foarte des și nu au timp să înțeleagă exact cum merg lucrurile – nu vor să vorbească, pentru că a ieși în față este periculos. Sunt doar câteva instituții care mai au purtători de cuvânt cât de cât profesioniști. (...) Uneori, când ceri o situație de la trei instituții și le pui alături, zici că așa ceva nu există. Transmiți o informație sub rezerva că tu ai verificat-o, dar nu ești convins că așa e. Sursa nu-ți oferă siguranță.” (Producător General Impuls TV)

 

5. Soluții pentru un jurnalism de calitate      

Intervievații au acordat în medie nota 7 pentru calitatea jurnalismului din televiziunile băcăuane.

În ceea ce privește îmbunătățirea calității jurnalistice, una dintre soluțiile propuse a fost investirea resurselor (timp, bani etc.) în pregătirea și instruirea jurnaliștilor, atât de către redacții, cât și la nivel individual. Respondenții băcăuani au declarat că simt nevoia unor cursuri de specializare pe teme de: documentar de televiziune, dicție, știri sportive, montaj, management de presă, jurnalism de investigație etc.

O parte a presei din municipiul Bacău se confruntă cu necunoașterea limbii române, în primul rând, nu cu lipsa de performanță în materie de investigație TV, de anchete, de reportaje.” (Director editorial și jurnalist al grupului Deșteptarea)

”Jurnaliștii trebuie să fie lăsați să meargă la cursuri, sau să treacă o dată pe an printr-un curs, să citească, să se documenteze în continuare.” (Jurnalistă de la 1 TV Bacău)

„Nota pentru jurnalism [în Bacău – n.r.] este 7. Soluții pentru creșterea notei sunt multe. Televiziunile mai bogate ar trebui să angajeze mai mulți oameni să le lase timp să se instruiască.” (Producător Impuls TV)

”Un jurnalist de calitate este un jurnalist care simte o documentare și stăpânește limba română, ceea ce în ultima perioadă cam lasă de dorit. Unii pun virgulă între subiect și predicat, nu știu să facă legături între niște documente, să le interpreteze și să le lege. Deci, jurnaliști adevărați acum nu există în Bacău, chiar sunt foarte puțini. (...) Reportajele, anchetele – foarte puțini jurnaliști reușesc să ducă acest gen jurnalistic până la capăt, din motive de profesionalism, nu din lipsă de bani.” (Managerul Grupului Deșteptarea)

Respondenții au accentuat necesitatea ca jurnaliștii să înțeleagă că profesionalismul lor și protejarea de ingerințele politice sau economice depind în mare măsură de asumarea responsabilității individuale. Conform declarațiilor, jurnaliștii, pentru a face presă de calitate, trebuie să nu răspundă comenzilor politice/ economice ale patronatului, cu riscul de a avea o relație tensionată cu acesta.

”Dacă jurnaliștii refuză comenzile, nu-i dă afară. (...) Dacă au condei, știu meserie, au cunoștinte teoretice și legislative în spate, nu pot păți nimic, asta-i convingerea mea.” (Blogger local, fost jurnalist – la data documentării)

Eu cred că un jurnalist adevărat își face meseria și poate să și-o facă oricând și oricum”. (Laudieta Sechelariu, proprietară TV Bacău)

”Un jurnalist de calitate este cel care poate să-i spună șefului nu, care atunci când intră într-un birou nu leșină nimeni de plăcere pentru că îl vede, un jurnalist care poate lase <<loc de bună-ziua>> și are coloana vertebrală cu toate vertebrele.” (Jurnalistă 1 TV Bacău)

”Un jurnalist de calitate este un jurnalist extrem de bine documentat, care poate să înțeleagă ce înseamnă să facă în lucrurile mici compromisuri și ce înseamnă să nu facă în lucrurile importante compromisuri.” (Coordonator 1 TV Bacău)

Majoritatea celor intervievați și-au declarat neîncrederea în sindicatele menite să le apere drepturile și au criticat „birocrația excesivă”, punerea sindicatelor în slujba intereselor liderilor acestora și lipsa unor exemple suficiente de susținere a jurnaliștilor din presa locală de către sindicatele de la nivel central.

„Nu simt nevoia unui sindicat, cred că pot să-mi reprezint și singură interesele, și dacă am o problemă cu patronatul.” (Jurnalistă de la 1 TV Bacău)

”Nu am aderat la sindicat. Orice organizație la nivel central în presă nu reușește să-i atragă pe cei din provincie, eu asta am simțit.” (Managerul grupului Deșteptarea)

”Dacă ar fi un sindicat, aș adera, dar nu o adunătură de oameni care stau și beau și apără mai mult patronii.” (Realizator emisiuni la 1 TV Bacău)

”Nu simt deloc nevoia unui sindicat. De ce să ne afiliem unei birocrații?” (Coordonator 1 TV Bacău)

N-am încredere în asociațiile sindicale. Nu știu ce ar putea face un sindicat ca să mă convingă.” (Jurnalist Impuls TV)

Eventualitatea introducerii unei legi a presei a fost descrisă de unii intervievați ca fiind o amenințare la adresa libertății de exprimare, o modalitate de a „încorseta” presa și de a o subordona politicului, în vreme ce alți respondenți au declarat că o astfel de inițiativă legislativă ar putea să mai reducă din derapajele de la nivelul breslei și ar proteja jurnaliștii de ingerințele editoriale ale patronatelor și ale celor interesați să „controleze” presa.

”Sunt pentru legea presei, pentru că, la fel ca orice domeniu, ca orice grup social sau profesional, cred că e nevoie de unele linii de ghidaj ca să nu existe derapaje. E ca la legea fiscului, faptul că nu știi legea nu te scutește de eventuala încălcare. Autoreglementarea uneori nu e suficientă.” (Jurnalistă de la 1 TV Bacău)

„O lege a presei ar trebui să protejeze ziariștii pe calomnie. Dacă spui niște adevăruri și ai documente, de ce să fii luat și să mergi prin tribunale? Autoreglementarea nu are nicio eficiență.” (Manager Deșteptarea)

„Regulamentul de ordine internă precizează că toți cei de aici au voie doar la o cafea sau o apă la conferințele de presă, nu au voie fursecuri, pișcoturi și alte prostii, nici măcar atât.” (Coordonator 1 TV Bacău)

„Eu nu cred că e nevoie de o lege a presei, cred că legile care sunt în vigoare trebuie să fie respectate și interpretate corect, și atunci nu cred că e nevoie de o lege a presei, o lege a strungarilor sau o lege a mecanicilor auto. Cred că legile sunt aceleași pentru toată lumea. (...) Păi, dacă apar derapaje... În regulă, îi sancționează audiența sau justiția dacă sunt dați în judecată. Dacă nu, își pierd credibilitatea.” (Coordonator 1 TV Bacău)

Nu se poate face o lege a presei. Cine-o face și ce scrie în ea? (...) Dacă o face Iisus în persoană, tot nu iese bună. N-are cum!” (Blogger local)

Există coduri deontologice. Și? Cine le respectă? Când intră în campanie, toată lumea înnebunește. Nu mai zic de perioada de dinainte de campanie. Toată presa înnebunește. Oameni care par echilibrati, cu o lună înainte de alegeri încep să aibă pareri tot mai îngroșate.(Blogger local)

O lege a presei ar fi catastrofală din simplul motiv că sistemul nostru juridic ar încorseta presa.” (Jurnalist Impuls TV)

O lege a presei ar fi binevenită dacă ar fi și implementată, să fie respectată. Ar fi utilă dacă ar obliga deținătorii [de televiziuni – n.r.] să nu mai folosească presa ca armă.” (Reprezentant PSD Bacău)

 

 

 

Televiziuni „arondate” politic în Brașov

 

1. Context

La data documentării pe teren60, în Brașov funcționau staţiile locale ale televiziunilor centrale Pro TV, Realitatea TV, Antena 1 şi B1 TV (emisiunile acestui post erau difuzate în proporție de aproximativ 80% de televiziunea brașoveană RTT), iar principalele televiziuni brașovene cu program local consistent erau TVS, Mix TV, Mix 2 TV și Nova TV.

Televiziunea NOVA TV aparţinea de societatea comercială NOVA AS SRL, potrivit datelor furnizate de CNA, şi era deţinută, la nivel formal, de Ciprian Riicean, care, potrivit spuselor sale, era şi managerul, editorul, producătorul și coordonatorul televiziunii. De asemenea, administratorul societății care opera televiziunea era Silvia Niță, soția politicianului PSD Constantin Niţă, fost proprietar al televiziunii. Ciprian Riicean, unicul acționar al televiziunii NOVA, la data documentării pe teren, a declarat că a lucrat în prealabil la una dintre companiile deţinute de Silvia Niţă.

Potrivit managerului Nova TV, postul se autofinanțează din publicitate și are o mică pondere de contracte încheiate cu instituțiile publice. Ciprian Riicean a declarat că bugetul televiziunii pe anul 2011 a fost de aproximativ 150-200.000 de euro și că a existat „un mic profit”.

Asociații Nova AS SRL (CUI: 15801120) sunt: Bucur Adrian – 42.8571428571%, Mendea Fănel – 28.5714285714%, Bîrsan Mircea Lucian – 14.2857142857% și Jeleriu Tudor – 14.2857142857%. Conform datelor de bilanț disponibile pe site-ul Ministerului de Finanțe, societatea comercială a avut în 2012 o cifră de afaceri de 220.271 de lei, un profit net de 12.639 de lei și a funcționat cu 5 angajați.

Nu există un finanțator principal al televiziunii, practic se autofinanțează din ceea ce reușește să producă. Există firme care dau publicitate. Nu există unul, să spunem, cel mai mare, practic sunt contracte pe care le ai o lună, două, trei. Noi, de la instituții publice, avem foarte puțin, cu diferite primării care atunci când fac [anunțuri – n.r.] la toate televiziunile fac și la noi, sunt câteva primării care, în perioada sărbătorilor de iarnă, doresc să spună câteva urări pe post, și nu fac numai cu noi.” (Ciprian Riicean, acționar, manager, editor, coordonator și producător al grupului Nova Press)

Televiziunile Mix TV şi Mix 2 TV Braşov, operate de SC Canaris SRL (CUI: 3051742), erau deținute, la data documentării pe teren, de Aristotel Adrian Căncescu, Preşedintele Consiliului Judeţean Braşov. Directorul administrativ al grupului media din care fac parte cele două televiziuni, alături de mai multe posturi de radio, o televiziune la Făgăraș, şi un ziar61, era Antonin Viorel Căncescu, fratele Preşedintelui Consiliului Judeţean. Directorul editorial al grupului Mix, Onelia Pescaru, totodată realizatoare de emisiuni şi coordonator al jurnalului de ştiri, a declarat că a fost pentru scurt timp membru de partid şi a candidat din partea PNL pentru un loc în Camera Deputaţilor în 2008, dar că a demisionat din partid şi s-a întors în presă după alegeri. Potrivit unora dintre respondenții din cadrul acestui studiu, grupul Mix beneficia de o pondere mare a finanțărilor din bani publici, atribuite preferențial.

Conform bilanțului depus la Ministerul de Finanțe, în 2012 societatea comercială care operează licențele televiziunilor Mix TV și Mix 2 TV Brașov a avut o cifră de afaceri de 1.200.296 de lei, un profit net de 553.996 de lei și 31 de angajați.

Președintele Căncescu este în permanent conflict de interese cu televiziunea lui, face reclamă de la instituție sau de la instituțiile subordonate Consiliului Județean, face reclamă și plătește.” (Reprezentant PDL Brașov)

Televiziunea TVS Braşov, deţinută de SC Fastpromo SRL (CUI: 13703851), aparţinea, la data documentării, omului de afaceri Gheorghe Maftei62, acționar și în cadrul companiei RCS-RDS. Asociații companiei sunt: Maftei Gheorghe – asociat principal – 95% și Paraschiv Adrian Silviu – 5%. Conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor, SC Fastpromo SRL a avut în 2012 o cifră de afaceri de 934.088 de lei, un profit net de 364.576 de lei și un număr de 18 angajați.

De asemenea, TVS împărțea același sediu cu televiziunea Digi24 Brașov, deținută de RCS-RDS63. Potrivit reprezentanților TVS, cel mai mare finanțator al televiziunii, la data documentării pe teren, era patronatul. Televiziunea TVS mai avea un sediu în Craiova, însă, potrivit celor intervievați, cele două redacții nu colaborau și nu făceau schimb de informații, ci se rezumau la prezentarea subiectelor locale din regiunile aferente.

”Digi este un alt concept de televiziune, TVS-ul este al concept, s-a creat și consolidat în timp de la ceea ce știm că și-au dorit oamenii să vadă. Digi vine cu un concept care pornește de la teorie la practică.” (Ovidiu Grădinar, coordonator editorial și jurnalist TVS Brașov)

Lipsa investițiilor în publicitatea TV pe plan local se numără printre cele mai stringente dificultăți întâmpinate de televiziunile brașovene, au declarat respondenții. O consecință directă a lipsei de fonduri cu care se confruntă posturile este aceea că audiențele televiziunilor din județ sunt măsurate în principal de partidele politice, în preajma campaniilor electorale, pentru a stabili pe ce posturi TV sunt mai vizibile mesajele politice. O parte a celor intervievați a declarat că aceste măsurători pot fi viciate de interesele celor care le operează și că depind de preferințele pe care le manifestă candidații la alegeri pentru o televiziune sau alta. Unii intervievați au indicat telefoanele și contactul direct cu telespectatorii ca fiind o altă formă de a măsura impactul/ audiența emisiunilor.

Sunt probleme financiare, legate de lipsa finanțării și de faptul că societățile comerciale nu mai au bani să bage în publicitate. (...) Cred că este o problemă generală, care se aplică la nivelul întregii țări. Este foarte clar că, dacă economia nu merge, nici televiziunea, la fel și radiourile, că suntem în aceeași situație.” (Ciprian Riicean, acționar, manager, editor, coordonator și producător al grupului Nova Press)

”Este clar că la toate televiziunile problema financiară este cea mai importantă, pentru că noi trăim din publicitate și, atunci, problemele dacă sunt cum sunt, atunci automat nici firmele nu dau drumul la bani.” (Realizatoare emisiuni TVS)

„Nu avem posibilitatea măsurării electronice a audienței, se fac doar niște sondaje de opinie la anumite intervale de timp și vorbim de percepții, nu de o audiență reală. (...) Nu s-au mai făcut sondaje independente, de cineva care să nu fie plătit politic.” (Fost cadru didactic la Facultatea de Jurnalism din Brașov – actualmente desființată)

Audiența ne-o aflăm. Bine, se fac anumite sondaje, dar care se fac în general în perioadele acestea electorale. Iar noi practicăm un stil, la emisiunea de talk-show pe care o avem, practic prin telefoanele pe care le primim cunoaștem impactul. Dacă nu primim telefoane, înseamnă că ceva ne lipsește, ori tema a fost aleasă greșit, ori invitatul. Bineînțeles că sunt invitați și invitați, una este să aduci primarul municipiului Brașov și una e să aduci un primar de comună.” (Jurnalist)

Din documentare a reieşit că salariile jurnaliştilor din televiziunile braşovene se situează între 1000/1200 de lei şi 2000 de lei.

Potrivit celor intervievați, alianța politică dominantă în administrația locală din județul Brașov este USL.

 

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Cei mai mulți intervievați din Brașov au exprimat opinia că toate televiziunile locale sunt politizate și că agendele editoriale se conformează intereselor patronilor/ companiilor care dețin televiziunile. De asemenea, conform respondenților, în Brașov este o „tradiție” ca politicienii să dețină formal sau informal cel puțin un canal de presă.

”Toate televiziunile din Braşov sunt televiziuni politice, absolut toate, nu există vreo excepţie. (...) Politica este principalul duşman al libertăţii de exprimare în Braşov, totul e dictat politic. (...) Presa este legată de politic, banii de acolo vin, toată presa este subvenţionată. (...) Fiecare televiziune răspunde propriilor interese de partid ale managementului.” (Editor ştiri Mix2 TV Braşov)

Televiziunile sunt 100% politice, absolut toate. O televiziune fără sprijin politic nu rezistă în România în Mileniul Trei. Nu există televiziune independentă. (...) De obicei, dacă vrei să fii un om politic adevărat, îți pleoștești o televiziune.” (Sebastian Grapă, purtător de cuvânt PNL Brașov - la data documentării pe teren, devenit ulterior senator PNL Brașov)

Politicile patronilor îi fac pe jurnaliști să fie dependenți și, în momentul în care ziaristul nu face politica respectivă, este dat afară. Vedeți nenumărați copii de genul acesta, ajunși pe drumuri pentru că nu s-au înrolat.” (Reprezentant PDL Brașov)

”Există, la un moment dat, la aproape toți jurnaliștii, un soi de autocenzură amestecată cu un exces de zel, autocenzura să nu spun, să nu întreb, să nu-l chem pe ăla și exces de zel de a-l critica pe contracandidat, de a-l lăuda pe cel din tabăra asta. (Onelia Pescaru, director editorial al grupului Mix, realizatoare de emisiuni şi coordonator al jurnalului de ştiri)

”Nu cred în deziteratul unei prese perfecte, nu există așa ceva nicăieri în România. Există interese economice ori politice.” (Fostă jurnalistă RTT Brașov)

Televiziunile [din Brașov – n.r.] nu sunt întotdeauna independente, aici este o mare durere pe care pot să o exprim. Există o temere, temerea este legată de locul de muncă, de activitatea pe care o faci, de familia pe care trebuie să o ții. Este o temere care s-a transformat și către media, lucru care n-ar fi trebuit să se întâmple.” (Viorel Chiriac, PSD, vicepreședinte al Consiliului Județean Brașov)

În anumite perioade, televiziunile din Brașov sunt destul de subiective, în principiu înaintea alegerilor. Având în vedere că sunt deținute sau controlate de oameni politici, ăsta este rezultatul.” (Sorin Toarcea, purtător de cuvânt în cadrul Primăriei Brașov)

Revin la problema care, dupa părerea mea, este cea mai mare, cu politizarea. Pentru că, atunci nu poți fi tot timpul imparțial și echidistant. Dar pentru asta nu au vină colegii mei, ci managementul televiziunilor care aparțin unui partid.” (Realizatoare emisiuni TVS Brașov)

Televiziunea RTT Braşov este operată de societatea comercială Radioteleviziunea Transilvania SRL (CUI: 3046355). Conform datelor de acționariat făcute publice de Consiliul Național al Audiovizualului în octombrie 201364 și conform datelor disponibile la Ministerul Finanțelor, acționariatul acestei companii este: Taleso Design SRL (CUI: 18741171), cu 87.8043478261% din acțiuni, și Sigmirean G. Anca, cu 12.1956521739%. Asociații Taleso Design SRL sunt: Spinean Iuliana Alina – 90% și Olteanu Gabriela – 10%. În aceste condiții, asociatul principal al RTT este Spinean Iuliana Alina. În anul 2012, potrivit bilanțului depus la Ministerul Finanțelor, cifra de afaceri a societății care deține televiziunea a fost de 1.348.200 de lei, cu un profit net de 47.670 de lei.

La data documentării pe teren, televiziunea retransmitea, în proporţie de aproximativ 80%, programele televiziunii naţionale B1 TV, așa cum arată datele CNA. Conform unora dintre respondenții din cadrul acestui studiu, conținutul local al acestui post era favorabil primarului Municipiului Braşov, George Scripcaru (PDL). Purtătorul de cuvânt al Primăriei Brașov a declarat că această percepție este vehiculată „strict în presă”.

RTT, ca discuții, strict în presă se spune că este <<controlată>> de domnul primar, dar, legal, nu.” (Sorin Toarcea, purtător de cuvânt al Primăriei Brașov)

Pe de altă parte, respondenții brașoveni au declarat că percepția lor este că Nova TV aparține în continuare, la nivel informal, fostului său proprietar, adică Preşedintelui PSD Braşov Constantin Niţă, fost ministru al IMM-urilor, Mediului de Afaceri şi Comerţului, în guvernul Boc din 2009, desemnat de guvernul Ponta, în decembrie 2012, ministru al Energiei65. Riicean a declarat că grupul Nova Press nu se confruntă cu presiuni politice și că, deși „poate că unii ar spune că televiziunea este orietată spre PSD”, Nova TV difuzează materiale cu privire la toate partidele politice. De asemenea, Ciprian Riicean a declarat că familia Niță nu se implică în politica editorială a televiziunii.

Din analiza autorilor acestui studiu a reieșit că, în preajma campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2012, Nova TV a difuzat preponderent știri despre politicianul PSD Constantin Niță, devenit ulterior deputat. Ciprian Riicean, managerul grupului Nova Press și acționarul formal al televiziunii Nova TV nu le-a permis autorilor acestui studiu accesul în redacție, pentru a discuta cu jurnaliștii, pe motiv că „mai bine nu”.

”În ceea ce mă privește, nu pot să spun că la televiziunea Nova simțim o presiune politică, în sensul că noi aici am avut libertate. Practic, s-a și văzut în monitorizările pe care le-a făcut CNA în campania pentru locale, i-am invitat pe reprezentații celor de la PSD, PNL, UDMR. Poate unii ar spune că suntem orientați spre PSD, dar nu închidem ușa nimănui. (...) Dar nu cred că în Brașov ne confruntăm cu o așa presiune politică, eu nu am auzit cazuri în care un coleg de la o altă televiziune să vină să spună că a fost sub o astfel de presiune. (...) Eu stabilesc cu realizatorul de emisiuni anumite subiecte pe care vrem să le atingem sau vine realizatorul cu anumite subiecte pe care le discutăm cu ceva timp înainte cu invitatul. (...) Familia Niță nu are treabă, nu se implică. Doamna Niță este administratorul societății, domnul Niță este practic un invitat, când îl invităm, dar destul de rar.” (Ciprian Riicean, acționar, manager, editor, coordonator și producător al grupului Nova Press)

TVS Brașov a fost descrisă de majoritatea intervievaților ca neavând parti-pris-uri politice, dar ca fiind „fidelă” intereselor economice ale companiei (RCS-RDS) la care este acționar Gheorghe Maftei, cel care deține postul.

”Aș putea să spun că noi avem noroc că suntem la o televiziune apolitică. Pentru noi este foarte ușor să invităm pe toată lumea. Din toate partidele au venit, și-au spus părerea. Nu atacăm, nu intrăm în detalii. (...) Ține foarte mult de patronat, patronul nostru a impus foarte clar regula: noi nu ținem cu nimeni, nu dăm în nimeni, nici măcar nu mergem la conferințele de presă uneori, de la partide, mergem la cele care vizează comunitatea.” (Realizatoare emisiuni TVS)

Jurnalist de calitate este cel care reușește să-și mențină coloana vertebrală prin obiectivitate, ceea ce timpul a dovedit că este aproape imposibil. Nu vorbesc despre TVS, vorbesc despre televiziuni în general, pentru că știm cu toții că aproape fiecare televiziune, ca să poată să supraviețuiască, depinde de o companie, de niște salarii. Și compania are niște interese, o politică proprie a firmei, pe care nu putem să o încălcăm, pentru că ar însemna să ne pierdem locul de muncă și atunci compromisul face parte din viața noastră de zi cu zi. (...) Nu aș putea să spun că sunt constrângeri, pentru că nu vine conducerea să ne constrângă. Am spus doar că respectăm principiile de marketing și politica firmei, astfel încât să putem să depășim orice impediment de natură financiară. (...) Așa cum în casa noastră decidem pe cine primim și cui deschidem ușa, consider că și acționariatul de aici poate să decidă pe cine primește în casa lui și cui deschide ușa, atât timp cât interesul firmei nu coincide cu interesul unui material pe care eu ar trebui să-l realizez. Nu se numește constrângere, se numește o respectare a unor principii pe care eu am înțeles de-a lungul anilor că trebuie să le respect pentru a primi la rândul meu respect. (...) Noi știm ce înseamnă o încălcare a unor principii și foarte rar apelăm la conducere dacă un material poate sau nu să fie demarat. (...) Să nu muncim și pe urmă să fie prea târziu, pentru că din anumite puncte de vedere nu am respectat anumite principii, întrebăm înainte să mergem la muncă.” (Realizator emisiuni TVS Brașov)

”În cazul nostru, cea mai mare ar fi problema financiară, pentru că noi, chiar dacă suntem ai RDS-ului, vă dați seama că orice patron zice că, dacă o televiziune este curată, este foarte greu să traiască din resurse proprii. Noi câștigăm pe lună 100, cel mult 200 de milioane, iar salariile noastre sunt 400 de milioane cu taxe cu tot [lei vechi – n.r.]. Atunci, este foarte greu să trăiești pe picioarele tale ca televiziune locală. Nu scoatem nici salariile, nu vorbim de echipamente. Asta, în condițiile în care nu suntem implicați politic. Că, dacă esti implicat politic, cum sunt aici Mix și RTT și Nova – RTT este al domnului primar care este de la PDL, și MIX-ul este al domnului Căncescu, care este PNL-ist, Nova este al PSD-ului – și bineînțeles că astea trăiesc pentru că vin oamenii politici și normal că la un moment dat se pot dirija niște bani. Noi avem relatii bune cu ei, dar noi, din punct de vedere financiar, am avut aceste greutăți. În schimb, foarte multă lume ne apreciază și ăsta este atu-ul nostru. Nefiind implicați politic, știrile noastre sunt echidistante, noi nu ne-am dus la Consiliul Județean azi ca să dăm în primar, iar maine nu ne ducem la Primărie ca să dăm în Consiliul Județean. Noi am fost echidistanți și datorită acestui lucru avem aprecieri foarte bune de la telespectatori.” (Reprezentant TVS Brașov)

Grupul MIX a fost asociat de cei intervievați cu politica partidului din care face parte patronul său, Aristotel Căncescu, Președinte al Consiliului Județean Brașov, membru PNL. Din documentare a reieșit că televiziunile din acest grup media fac marketing politic/ campanii de imagine pentru membrii PNL în timpul campaniilor electorale. Potrivit jurnaliștilor, cele mai multe comenzi politice în acest sens încetează odată cu finalizarea campaniilor și atunci se revine la o stare de „normalitate”, în care jurnaliștii au libertatea să își respecte misiunea. Presiunile politice, autocenzura și servilismul unora dintre angajații televiziunii au fost criticate de unii angajați ai grupului, care au declarat că imaginea lor are de pierdut, chiar dacă ei aleg să-și facă onest meseria. Intervievații au invocat o lipsă de alternativă profesională în plan local ca fiind printre motivele pentru care sunt „împinși spre compromis”.

Aici este, cel puțin, singura televiziune care este asumată de un lider politic. Restul sunt numai niște <<deontologi>>. Încercăm să facem ceea ce trebuie. (...) În campanii încercăm să echilibrăm situația, pentru că regulile CNA sunt stricte. Adică, facem imagine exact cum ar face o firmă de marketing politic, facem pentru un lider sau un candidat, în principiu pentru partid sau pentru aliați, dar nu facem anticampanie.” (Prezentatoare din cadrul grupului MIX)

„Cei de la PNL percep cumva [grupul media Mix – n.r.] ca un soi de tribună care să le ofere acces nelimitat, necondiționat. Acest fapt că [un politician PNL] se simte ca la el acasă mie nu-mi convine foarte tare, pentru că îmi dăunează imaginii mele de jurnalist obiectiv. Drept urmare, când vine, eu îi pun toate întrebările incomode, nu ocolesc aceste subiecte.” (Jurnalist Mix TV)

”Polarizarea politică ne-a creat serioase probleme. Chiar dacă noi jurnalistic am fi vrut să redăm obiectiv, existau niște presiuni politice, o dată din partea patronatului – în campania electorală, dar mai este și o rezervă de a veni la postul nostru din partea celorlalte posturi și asta ne-a adus de multe ori în fața CNA, să dăm explicații, am ieșit cu monitorizări destul de proaste. După ce miza asta dispare, ne facem treaba, dar, în momentele de luptă politică, se acutizează foarte foarte rău și s-a lăsat și cu sancțiuni de la CNA. (...) Plângerile la CNA și le fac reciproc taberele politice, se escaladase la un moment dat acest joc al reclamațiilor. (...) CNA ne-a dat la un moment dat amenzi și la unii și la alții, să ne potolim, amenzi de o sută de milioane, ceea ce pentru un post local înseamnă destul de mult. (...) După care am făcut un pact, să nu ne mai reclamăm măcar. Dacă nu putem scăpa de a fi părtinitori în campanii, măcar să ne convingem aparținătorii să nu mai facă aceste reclamații, că sunt ridicole. A ținut o vreme, e ca un joc de copii. Destul de frustrant să trăiești experiențe din astea. (...) Evident că în perioadele de maximă încărcătură electorală e și o agendă a patronatului, dar în rest, nu.” (Realizator emisiuni Mix TV Brașov)

”Dacă [managementul sau patronatul – n.r.] îmi impuneau subiecte, plecam. Am avut trei oferte până acum, de la Antena 1 Bucureşti, de la B1 TV şi de la Prima TV.” (Jurnalistă MIX TV Braşov)

”Eu ţin la interesul public mai de fiecare dată. Tot interes public înseamnă şi pasiunea pentru sânge, cu ghilimele. Depinde din ce unghi priveşti. Genul de presă pe care îl fac eu prezintă un mare interes public pentru că, în anchetele pe care le fac, vorbesc despre cum s-a cheltuit banul public. (...) Facem anchete despre cum se cheltuie banul public, asta înseamnă [că vizează – n.r.] administraţia locală. De exemplu, vedem câţi bani au venit de la Ministerul Dezvoltării, cum s-au cheltuit, dacă <<se pupă>> cu suma declarată, dacă nu.” (Jurnalistă de investigaţie Mix TV Braşov)

„Eu am televiziunea care mă reprezintă, Mix TV, clar. Însă colaborez cu Nova ocazional și cam atât, restul, pentru că sunt purtător de cuvânt al partidului, nu mă vor ca invitat. (...) Eu sunt consumator de Mix, eu acolo îmi exprim ideile, acolo mă duc și-i împușc pe ceilalți.” (Sebastian Grapă, purtător de cuvânt PNL Brașov - la data documentării pe teren, devenit ulterior senator PNL Brașov)

Potrivit unora dintre cei intervievați, sunt cazuri în care presiunile/ influențele politice exercitate asupra televiziunilor brașovene se repercutează și asupra clienților de publicitate ai televiziunilor, prin faptul că anumiți politicieni locali îi constrâng (prin șantaj) pe oamenii de afaceri să nu cumpere publicitate la televiziunile critice la adresa lor.

”Cea mai mare problemă este presiunea economică, pentru că Brașovul e un oraș mare, important, dar e un oraș destul de suferind din punct de vedere al nivelului de trai, [sunt – n.r.] mulți someri din fosta industrie și atunci nu e foarte prosper. Publicitatea e puțină, se împarte la destule posturi de radio și TV și, în mare măsură, și această publicitate a fost direcționată și influențată politic. La un moment dat, multi clienți aveau probleme, <<faci reclamă la postul ăla care dă în noi>>, deci presiuni au fost, oameni care sunau și spuneau: <<Nu pot continua, pentru că am probleme, nu am acces de liberă trecere, autorizație de construcție>>. E sărăcie și cred ca influența politicului e mult mai puternică decât la București. (...) Este un slalom permanent între diversele presiuni.” (Reprezentant Mix TV Brașov)

În perioada 2010-2012, politienii au făcut mai multe plângeri la CNA acuzând televiziunile că difuzează informaţii false şi acuzaţii nefondate, fără a se acorda dreptul la replică al celor vizaţi, şi că prezintă unilateral anumite subiecte politice, în special în timpul campaniilor electorale, în funcție de interesele patronilor și ale formațiunilor politice sprijinite de către aceștia. Potrivit intervievaților, de multe ori jurnaliștii au sacrificat imparțialitatea și echidistanța în favoarea intereselor politice/ economice ale patronatelor televiziunilor.

”De obicei, în campanii se reclamă între ei, campania începe mult mai devreme, au fost multe reclamații, se spun lucruri neadevărate, sau nu s-au prezentat dovezi și moderatorul nu a avut o poziție echidistantă. Nu știi care e moderatorul și care e invitatul la un moment dat. Și au fost sanctionați.” (Reprezentant CNA)

 

3. Relația în redacție

Respondenții brașoveni au declarat că relațiile din redacții sunt „bune”, „de amiciție”, „de colaborare” etc., iar unii dintre aceștia și-au exprimat opinia că o remunerație mai mare a angajaților media ar reduce unele tensiuni și ar îmbunătăți atât relațiile din redacții, cât și calitatea produselor jurnalistice.

”E o relație bună. Fiind totuși echipe mici, sunt apropiate, și ăsta e un avantaj. (...) Depind de toată echipa. Ai o echipă în spate, sigur că ar trebui motivată, mai bine plătită.” (Reprezentant din cadrul grupului Mix)

”E o relație de colaborare, o relație bună, de amiciție. (...) Eu le-aș dori tuturor să aibă o conducere cum avem noi aici, un patron cu ușa deschisă, care stă de vorbă cu noi, care nu ne pune sula-n coaste să facem un anumit material.” (Realizator emisiuni TVS Brașov)

 

4. Relația cu autoritățile locale

Unii dintre jurnaliştii braşoveni intervievaţi au declarat că întâmpină dificultăţi în obţinerea unor informaţii de interes public şi că autorităţile locale şi instituţiile publice ar fi mai deschise în relaţia cu jurnaliştii din presa centrală sau care lucrează pentru staţiile locale ale televiziunilor centrale.

Totodată, mai mulți intervievați au declarat că sunt situații (în special în momentele politice cu miză mare, precum campaniile electorale) în care unele partide politice le impun membrilor un embargo în a participa la televiziunile deținute/ „controlate” de politicienii/ reprezentanții autorităților locale din opoziție.

Reprezentanții TVS și Nova TV au declarat că au o relație bună cu autoritățile locale și că au acces la informațiile de interes public.

”Accesul la informaţie este o problemă. Adică, într-un fel recţionează cel căruia îi adresezi o întrebare dacă eşti de la Bucureşti şi, altfel, dacă eşti din provincie. Dacă eu spun că sunt de la Mix, are o greutate povestea aceasta, nu că ar avea Mix-ul vreo problemă, dar, dacă spun că sunt de la Prima TV Bucureşti sau de la Antena 3, e altă percepţie, ceea ce pe mine mă enervează cumplit. (...) Depinde cât de penetrant eşti şi de cât de capabil eşti să-ţi găsesti surse în interiorul acestor instituţii. La nivelul dialogului direct e mai simplu, fiecare purtător de cuvânt e mai mult sau mai puţin bine pregătit.” (Jurnalistă Mix TV Braşov)

”Avem uneori această atitudine, în sensul că nu-și prezintă părerea, închid telefonul, trântesc, dar prezentăm exact așa situația. Noi explicăm: <<Suntem obligați să vă cerem părerea, nu vreți să ne-o dați, vom spune că nu ați vrut>>. Foarte rar s-a întâmplat, mai degrabă în campanie.” (Jurnalistă din grupul Mix)

”Am avut un sabotaj de la PDL în sensul că nu au venit, a fost o chestie ca la Antena 3, a fost o politică națională, cumva <<nu mergem la ăia, că în felul acesta îi discredităm și nu vor prezenta partea noastră, îi discredităm>>. (...) Am încercat să contrabalansăm [citând punctele de vedere exprimate de PDL – n.r.]”. (Onelia Pescaru, director editorial al grupului Mix, realizatoare de emisiuni şi coordonator al jurnalului de ştiri)

”Au existat de-a lungul timpului tensiuni între grupurile de presă și anumiți politicieni care au refuzat să participe la emisiuni sau să dea interviuri. (...) PDL n-a vrut să meargă la Grupul Mix, și PNL - la RTT.” (Reprezentant CNA)

”În general oamenii sunt deschiși (...). Cei care conduc instituțiile publice au o relație bună cu presa, atât Primăria, Consiliul Județean, consilierii. Nu cred că sunt situații în care cineva să fie deranjat. Avem acces, primim pe mail ordinea de zi, orice materiale. Poate că sunt mai secretoși cei care sunt de la Parchet, de la DIICOT, dar se justifică.” (Ciprian Riicean, acționar, manager, editor, coordonator și producător al grupului Nova Press)

 

5. Soluții pentru jurnalismul de calitate

Calitatea jurnalismului din Brașov a obținut, în medie, nota 7 de la participanții la acest studiu. Printre soluţiile indicate de respondenți pentru îmbunătățirea actului jurnalistic se numără: încetarea imixtiunilor politicului în agendele editoriale ale televiziunilor, protecţia surselor, apelul jurnaliștilor la clauza de conștiință, o documentare temeinică a subiectelor abordate, prezentarea obiectivă și accesibilă a informațiilor către public, salarizarea mai bună a jurnaliștilor și evitarea evaziunii fiscale.

”Capacitatea jurnalistului de calitate este aceea de a determina oamenii să aibă încredere în el şi să furnizeze informaţii fiind mai mult decât convinşi că nu vor fi niciodată demascaţi.” (Jurnalistă de investigaţie Mix TV Braşov)

„Ar trebui să nu existe patroni politici, mai ales la modul cum este aici. Inevitabil este o luptă. (...) Duşmanii libertăţii de exprimare sunt politicienii, sărăcia, autocenzura, excesul de zel, lipsa de profesionalism.” (Realizatoare emisiuni Mix TV Braşov)

”Să găsească altfel resursele, inclusiv publicitatea, să reaușească atât de bine să promoveze produsul pe care îl vând, astfel încât să fie atractiv pentru piața de publicitate, nu să atragă publicitate ca să fie controlat de agenții economici. Se aplică și pentru factorul politic.” (Sorin Toarcea, purtător de cuvânt al Primăriei Brașov)

”Țin în principal ca jurnalistul să fie obiectiv, să afle poate primul informația, să fie el corect și să expună așa cum trebuie, adică cu corectitudine, să nu intervină sau să fie influențat. (...) Un material de televiziune să prezinte pe cât posibil adevărul și să fie făcut astfel încât oamenii care se uită să înțeleagă ceea ce am vrut noi să spunem, adică să folosim cuvinte pe care oamenii să le înțeleagă.” (Ciprian Riicean, acționar, manager, editor, coordonator și producător al grupului Nova Press)

”Un jurnalist de calitate ar trebui să facă un lucru simplu după mine: să nu intervină în ceea ce intervievatul a spus, să nu intervină în spusele lui sau să comenteze spusele lui. Adică, pur și simplu, dacă poate să facă o anumită interpretare, să o facă în termenii în care să nu deformeze. De multe ori, se întâmplă ca una să spunem în anumite momente și alta să apară. Mă refer la media în general.” (Viorel Chiriac, PSD, vicepreședinte al Consiliului Județean Brașov)

Un jurnalist de calitate este un jurnalist care este independent, care își face datoria, care ia cel puțin trei surse serioase (...). Și sunt puțini, pentru că majoritatea depind de șefi. (...) Eu vă spun un lucru, evaziunea este imensă, se plătește la salariul minim, se mai dau niște prime pe lângă, lucruri grave. Un jurnalist nu ar trebui să accepte un asemenea tratament insultator (...). Primele se dau în funcție de executarea ordinelor.” (Reprezentant PDL Brașov)

Un jurnalist de calitate este cel care își respectă profesia, care crede în deontologie și care nu își uită rolul pe care îl are, acela de a informa publicul, nu de a manipula publicul.” (Sorin Toarcea, purtător de cuvânt al Primăriei Brașov)

De asemenea, cei mai mulți dintre intervievați și-au manifestat interesul pentru urmarea unor cursuri de specializare pe diferite teme și au declarat că se impune o mai bună pregătire și selectare a angajaților media.

”Este nevoie de cursuri de specializare tot timpul, pe toate temele, pentru că este o meserie în care te perfecţionezi în permanenţă.” (Editor ştiri Mix2 TV)

Poate ar trebui să facem niște cursuri, sau facultatea de jurnalism din Brașov. Mulți vin din domenii colaterale, adică nu au studii de jurnalism la bază, sunt din economie, drept, sociologie. De exemplu, poate ar trebui cursuri pe comunicare, poate unii au nevoie de cursuri tehnice pentru operator, pentru sunetiști, pentru regizori. Practic, sunt niște copii sau elevi care vin de pe băncile liceului și trebuie să-i înveți cum să țină o cameră în mână, cum să lucreze cu un mixer. Lucrurile acestea le învață unul de la altul. Aici, în Brașov, nu există o școala de televiziune ca în București.” (Ciprian Riicean, acționar, manager, editor, coordonator și producător al grupului Nova Press)

La noi, educația se face la locul de muncă, ia camera și învață. Or, nu e așa, trebuie să ai școală. Toți copiii ăștia sunt școliti la locul de muncă, foarte puțini au studii. Dar, dincoace [la grupul Mix – n.r.], moderatorii sunt în general sociologi și știu cum să facă o emisiune manipulată de la început la sfârșit.” (Reprezentant PDL Brașov)

E nevoie de o selecție mai bună a jurnaliștilor, de o pregătire temeinică, pentru că teoria este una, practica – alta, și ceea ce ne lipsește în general este un pic mai multa disciplină, un pic mai mult respect, mai puțină naivitate. (...) Se simte nevoia de cursuri oricând, pe orice temă.” (Realizator emisiuni TVS Brașov)

Doi dintre politicienii locali intervievați (de la PNL și PSD) au propus ca soluție pentru independența presei alocarea unor fonduri publice de care să beneficieze televiziunile care respectă normele profesionale.

„Ar trebui să fie ca la partide, ar trebui să existe o finanțare pentru orice televiziune, la nivel național, o sumă la nivel județean, ar fi o garanție, îți spunem că îți ridicăm dreptul de a primi treaba asta dacă încalci niște reguli și atunci omul stă și își vede de treabă, ar fi o soluție.” (Reprezentant PDL Brașov)

”Așa cum există un fond al societăților care intră în faliment, de unde să plătesc banii celor care administrează societatea respectivă, așa ar trebui să existe un fond public de unde jurnalistul independent să primească leafa. Pentru că jurnalistul independent, dacă nu mai primește leafa de la un patron care are interese, va putea să scrie 100% echilibrat și echidistant. Până atunci, nu. Banul urmează întotdeauna pe cel care execută și, cu asta, basta.” (Reprezentant PNL Brașov)

Jurnaliștii intervievați și-au exprimat în general reticența de a adera la un sindicat, motivând că nu ar avea încredere în puterea unui sindicat de a le apăra drepturile și de a-i proteja în relația cu patronatul.

”Nu am aderat la un sindicat, dar ar fi necesar, pentru că sunt foarte multe probleme care ar putea fi rezolvate. Să cântărească mai mult cuvântul nostru, eventual.” (Editor Mix2 TV)

”Nu fac parte dintr-un sindicat, nici nu m-am gândit că mi-ar sprijini interesele. În măsura în care ar fi un sindicat cu o putere reală, desigur că ar putea impune patronilor anumite lucruri, dar este utopic, de aceea nici nu m-am înscris şi, din păcate, cred că toţi din zona privată se confruntă cu asta.” (Reprezentant Mix TV Braşov)

Intervievaţii braşoveni au pledat aproape în unanimitate pentru existenţa unei legi a presei, argumentând că astfel s-ar reduce din presiunile politice și economice exercitate asupra presei și că jurnaliștii ar fi mai bine protejați și ar fi mai responsabili în activitatea lor.

”Nu sunt contra unei legi a presei, mi se pare ok, dar cu dezbatere, în primul rând să-mi respecte drepturile.” (Jurnalistă de investigaţie Mix TV Braşov)

”Trebuie schimbată puţin şi legea, şi să aibă mai multe drepturi jurnaliştii decât lucruri pe care să le facă. Adică, ni se cere foarte mult, nu avem foarte multe drepturi. Din contră, nu suntem foarte bine apăraţi, părerea mea. Ar trebui să se spună clar ceea ce putem face şi ce nu, să se traseze nişte linii, pentru că, de foarte multe ori, se trec anumite limite, până unde putem merge.” (Editor Mix2 TV Braşov)

O lege a presei ar ajuta la mai multă responsabilitate a ceea ce se publică.” (Reprezentant CNA)

”Eu cred că ar trebui dată o lege prin care presa, oamenii care fac politică, să nu aibă voie să dețină instituții de presă. Noi am trecut dintr-o extremă în alta, din extrema de pe vremea comuniștilor am trecut în astălaltă, când grupurile de presă au fost cumpărate tot de oameni politici, să mintă frumos prin intermediul televizorului. Dar se demonstrează că unii vor și altceva, nu numai minciuni politice. Ar trebui o lege din asta, oamenii politici să nu aibă voie să dețină televiziuni sau ziare.” (Ovidiu Grădinar, coordonator editorial și jurnalist TVS)

O lege bună a presei, care să respecte libertatea de exprimare și punctul de opinie, ar fi foarte bună. Să vizeze drepturile și obligațiile unui jurnalist și protecția unui jurnalist. Trebuie să vă gândiți, ar trebui să se gândeasca majoritatea la măsuri. Că, dacă nu e o lege, nu se iau măsuri pentru cei care greșesc. Eu aș da niște licențe ca la avocați, ca la doctori. Dacă ești jurnalist și ai făcut greșeli grave, ți se ridică licența și niciun ziar sau organ din țară nu te mai primește. Dar nu se dorește. Eu am avut două mandate de senator și am încercat la un moment dat și am vorbit cu Cristian Tudor Popescu, cu Nistorescu, care erau atunci vedete, Tinu etc.. Am vorbit cu toți în legătură cu acest subiect, o lege a presei, evident facută cu ei, nu să le bagi pumnul în gură și să ai șurubul să direcționezi, cum se întâmplă acum la televiziunea română.” (Nicolae Vlad Popa, fost senator PDL, prim-vicepreședinte PDL Brașov – la data documentării pe teren)

Eu am o mare problemă la capitolul presa liberă pe Internet. De exemplu, un site care aparține PD-ului a spus despre mine niște lucruri foarte urâte, inclusiv că aș fi implicat într-o rețea de pedofilie. Eu sunt familist, am trei copii, nu am cui să mă îndrept, pentru că acel site este înregistrat undeva într-o insulă, nu știu (...) Categoric, o lege a presei libere este necesară. Obligatoriu, dacă nu există cel care poate fi tras la răspundere pentru site, trebuie să dispară site-ul. Cele care sunt înregistrate în Cuba sau nu-știu-unde, alea trebuie automat scoase. Pe de altă parte, nici nu sunt de acord ca acea decizie să o ia cineva, o persoană. În viața mea oi ajunge în Senat și o să mă gândesc la un act normativ pe tema asta. Dar nu se poate ca unul să fie cel care stabilește, mai bine așa decât să fie unul singur care decide. Atunci mi-e foarte usor să-l cumpăr.” (Sebastian Grapă, purtător de cuvânt PNL Brașov - la data documentării pe teren, devenit ulterior senator PNL Brașov)

O lege a presei este necesară, mai mult decât necesară, chiar dacă ea poate fi riguroasă. Adică nu poate fi, trebuie să fie riguroasă. Și cred că face parte din normalizarea relațiilor dintre oamenii politici și din media, pentru că știm că relația asta se bazează pe anumite afinități, ceea ce nu este în regulă. Presa trebuie să fie cu rigorile ei, politicienii, pe de altă parte, trebuie să fie cu rigorile lor.” (Viorel Chiriac, PSD, vicepreședinte al Consiliului Județean Brașov)

Autoreglementarea la nivel de breaslă a jurnaliștilor nu funcționează și este nevoie de un efort mai mare din partea fiecărui jurnalist pentru a îndrepta această carență, conform unora dintre respondenți. Pe de altă parte, cei mai mulți intervievați s-au declarat sceptici în privința eficienței unui demers de autoreglementare și au pledat, în schimb, pentru introducerea legii presei.

La fel cum nu vorbim despre doctrină și deontologie în partid, nu vorbim despre deontologie la ziariști. Punct.” (Sebastian Grapă, purtător de cuvânt PNL Brașov - la data documentării pe teren, devenit ulterior senator PNL Brașov)

Eu cred că reglementarea trebuie să vină din interior către exterior, și nu de o lege care este făcută de politicieni pentru ziariști. (...) În ultimii ani, presa chiar s-a deteriorat, dar, dacă jurnaliștii sunt bine pregătiți și înțeleg ce înseamnă meseria de jurnalist și respectă codul deontologic al jurnalistului, eu cred că se rezolvă mai multe decât printr-o lege. S-a deteriorat foarte mult atât imaginea jurnalistului în sine, cât și ce crede jurnalistul despre sine, deja a devenit un fel de argat într-o instituție media. Asta e percepția mea despre cum se vede jurnalistul. (...) Așa cum am mai spus, cred că trebuie să plece din interior, să schimbe atitudinea jurnaliștilor despre sine și rolul lor în societate, adică să nu mai existe acea dependența nici de factorul politic, nici de factorul economic.” (Sorin Toarcea, purtător de cuvânt al Primăriei Brașov)

 

 

Televiziunile din Caraș - Severin, vulnerabilizate de finanțările politice

1. Context

În județul Caraș-Severin au licență și decizie de autorizare: TV Băile Herculane și TV Reșița, ambele licențe fiind deținute de Cine-Video SRL, Next Gen Info din Bocșa, TV Băleanu66 care emite în orașele Moldova Nouă și Oravița, Banat TV și Vest TV, ambele din Reșița. Banat TV și Vest TV au fost indicate de către cei intervievați drept cele mai importante televiziuni locale din județul Caraș – Severin.

La data documentării pe teren67, licența pentru Banat TV68, care emite atât pe cablu din 20 noiembrie 2003 cât și terestru din 3 martie 2009, aparținea SC Banat Media SRL (CUI: 17107614). SC Banat Media SRL are ca asociați pe Dunăreanu Lucian și Dunăreanu Cornelia Mariana. Banat Media SRL a avut în anul 2011, conform datelor financiare publicate de Ministerul de Finanțe, o cifră de afaceri de 779.956 de lei, un profit net de 114.062 de lei și un număr de opt angajați. În 2012, cifra de afaceri netă a societății a fost de 717.999 de lei, profitul net a fost de 16.820 de lei și au existat 14 angajați.

La Banat TV lucrează cinci redactori, totalul angajaților, cu tot cu cei de la radio, fiind de aproximativ 20. Contractele de publicitate cu autoritățile locale sunt foarte puține, punctuale și nu condiționează agenda editorială care este stabilită în funcție de evenimentele care au loc, emisiunile, invitații și temele fiind aprobate de redactorul șef, conform documentării realizate pentru prezentul studiu.

Banat TV lucrează cu o agenție de publicitate la nivel național, procentele de publicitate fiind 80% piața liberă și 20% contracte banii administrației locale, conform Corneliei Dunăreanu, acționar și redactor-șef Banat TV. Cornelia Dunăreanu a candidat pentru Camera Deputaților pe listele ARD, la alegerile din 201269. Dunăreanu nu a dorit să precizeze care a fost bugetul operațional și profitul pe anul 2011. Audiența s-a măsurat prin sondaje făcute în 2011 de o companie specializată. Grila de programe nu se schimbă foarte des, doar în anii electorali și în perioada sărbătorilor.

”Nu avem un finanțator special. Dar lucrăm pe piață și trăim din piață. Partea administrativă nu se suprapune peste partea editorială. Și nici partea de marketing peste partea editorială. Sunt două lucruri diferite. Adică redactorii nu fac publicitate.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef și acționar Banat TV)

Ultima sancțiune a CNA dată Banat TV, conform datelor publicate pe site-ul instituției, a fost cea din 6 ianuarie 2009, pentru că societatea comercială care deține licența, Banat Media SRL, nu începuse difuzarea serviciului de programe în condiţiile stabilite prin licenţă. În 13 noiembrie 2008, compania a fost sancționată cu o somație pentru că în cadrul emisiunilor de ştiri electorale difuzate în perioada 31.10-09.11.2008 nu a prezentat în mod echitabil, echilibrat şi imparţial informaţii cu privire la activităţile de campanie electorală ale candidaţilor70. Această sancțiune a urmat alteia dată cu nouă zile înainte, pentru că într-o emisiune un invitat care candida la alegerile parlamentare a promovat formațiunea politică din care făcea parte.

Vest TV71 a primit licența pe 10 aprilie 2012, deținătoarea acesteia fiind SC Vest Transmition Via SRL (CUI: 28927040), al cărei asociat unic era la data documentării (octombrie 2012) Matei Călin Gheorghe. Vest Transmisition Via SRL a fost înființată în iulie 2011 cu un capital social de 200 de lei. Managerul Vest TV este consilierul local USL Marius Bălean, fost purtător de cuvât al Primăriei Reșița.

Televiziunea are 20 de angajați, dintre care 10 jurnaliști, și are o emisie proprie de 25%, pentru că un procent mai mare ar însemna eforturi financiare consistente, conform jurnaliștilor și directorului Vest TV. Un reprezentant din managementul Vest TV a indicat printre principalele probleme cu care se confruntă și lipsa de experiență a unor angajați, ceea ce duce la fluctuație de personal. Măsurarea audienței, conform managementului Vest TV, se face prin deplasări în județ și discuții cu oamenii. Potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor, societatea comercială care deține televiziunea a avut, în 2012, o cifră de afaceri netă de 288.346 de lei, profitul net a fost de 38.347 de lei și un număr de 20 de angajați.

De când am venit aici, am preluat o grilă de programe, voi face câteva schimbări ținând cont de părerile telespectatorilor. Vest TV are un departament de marketing care încheie contracte lunare și le actualizează în permanență, televiziunea susținându-se prin contractele încheiate. A existat o finanțare la pornirea televiziunii. Există un consiliu de administrație alcătuit din mai mulți oameni de afaceri și nu avem unul anume care să susțină.” (Reprezentant din managementul Vest TV)

”Televiziunea are contracte de publicitate cu autorități publice din județ, dar acestea nu condiționează agenda editorială care se schimbă rar, pentru a nu duce la scăderea audienței.” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

”Noi avem o relație deosebită cu clienții noștri de publicitate, pentru că în oferta standard a televiziunii sunt incluse știri publicitare, publicitate, emisiuni.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

Grila de programe este alcătuită și în funcție de părerile telespectatorilor. Managerul se implică în produsul editorial dacă vrea să promoveze un eveniment: festival, concert, meci de handbal sau de fotbal. Conform datelor de pe site-ul CNA, compania care deține Vest TV nu a primit nicio sancțiune.

”Profesionalismul le caracterizează pe amândouă, deci nu este diferență între televiziuni. Deci, sunt amândouă la fel. Numai că Banat TV este mai longeviv, adică este de ceva ani pe piață, iar Vest TV este mai nou apărută pe piață. Deci, anul acesta a aparut. Nu mai este decât TV Băleanu și mai sunt încă două care au exclusiv videotext. Deci, practic televiziuni locale sunt doar două. Se preconizează că mai vin două. Eu nu am avut probleme nici cu Banat TV, nici cu Vest TV. Sunt ca și colegii mei.” (Gabriela Dancea, inspector CNA72).

Banat TV este mai soft și funcționează pe stilul televiziunilor care nu se prea implică în lupte, în politică, are emisiuni culturale, sociale, învățământ, iar Vest TV este o televiziune care a apărut în peisajul cărășean de mai puțină vreme, dar din ce am observat eu este o televiziune incisivă. Din televiziunile locale eu personal îmi iau pur și simplu informațiile legat de ce se întâmplă în județ.” (Ioan Popa, om de afaceri73, membru PNL)

”Televiziunile de aici sunt relativ independente din cauza finanțării și a factorului politic. Ele ar trebui verificate din punct de vedere financiar de la constituire până la întreținere, subvenționare, sau cine anume susține anumite acțiuni pe care le promovează.” (Mihai Stepanescu, primar Reșița, PSD)

Managerii, editorii și jurnaliștii reșițeni intervievați au indicat că principala problemă cu care se confruntă televiziunile locale este finanțarea, pentru că în Reșița, și în general în județul Caraș-Severin, mediul de afaceri nu este foarte dezvoltat și nu există bani pentru publicitate, agenții economici refuzând să se implice în media. Lipsa de personal este o altă problemă, într-o redacție numărul jurnaliștilor fiind mai mic decât ar fi necesar. Calificarea și specializarea jurnaliștilor, dar și subfinanțarea din partea patronilor de media au fost indicate ca fiind alte probleme cu care se confruntă televiziunile locale. Conform celor intervievați, patronii din media nu încurajează angajarea de jurnaliști specializați pe diverse domenii din motive financiare. O altă problemă o reprezintă costurile mari pentru accesul la fluxurile de știri.

De obicei instituțiile media trebuie să se căciulească pe lângă oamenii politici, pentru că sunt singurii care dau bani. Același lucru îl fac și patronii, marii patroni, oamenii care chiar au bani, vorbim de cifre de afaceri de milioane de euro pe an, care în loc să-și cumpere publicitate în presă, își cumpără interesele și siguranța prin politicieni. Și, atunci, aici apare acea subfinanțare a instituțiilor de presă. Costă mult să ții un om numai pe justiție sau pe sănătate, chiar dacă materialele lui sunt foarte bune. E mult mai ieftin să plătești unul din ăsta, un mozaicar, care să nu facă nimic de calitate. Asta este percepția tuturor patronilor media.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

Lipsa publicității și implicarea politicului sunt cele mai mari probleme ale instituțiilor media locale, presiunea politică fiind cvasi-permanentă, și împiedică bunul mers al produsului jurnalistic. O altă problemă ar fi opacitatea persoanelor care știu ceva despre un subiect și care în timpul anchetei jurnalistice spun: nu mă bag, nu știu, nu vreau.” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

Motivele pentru care cei intervievați au ales să lucreze în mass-media sunt crezul în meseria de jurnalist, salariul, sau pasiunea. Motivele pentru care cei intervievați ar demisiona sunt legate de impunerea/ interzicerea publicării unor materiale și de obligația de a folosi aparatură neperformantă.

”Echipa editorială de aici este una excelentă și, din păcate, Caraș-Severin a dus lipsă de o echipă editorială care să nu favorizeze pe nimeni. Reușesc să fac foarte mulți bani, nu atâți câți mi-aș dori, dar oricum reușesc să fac destul de mulți bani, având în vedere că vorbim de o televiziune locală. Am o relație personală cu redactorul șef, cel care a făcut echipa, și în general am mers împreună cu el în toate proiectele lui.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

”Îmi pot pune în practică pasiunea. Aș demisiona dacă mi s-ar interzice difuzarea unui material în care dovedesc că unul dintre marii șmecheri ai județului este un bandit, dacă ar trebui să fac campanie electorală cu mai mult de o lună înainte de alegeri și dacă aș fi tratat de conducere ca un strungar și nu ca un ziarist.” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

”Fac ceva ce-mi place, este un domeniu din care ai multe de învățat și sunt la curent în permanență cu tot ce se întâmplă.” (Reprezentant din managementul Vest TV)

”Îmi place meseria asta, pentru că eu cred în ceea ce fac.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef, acționar Banat TV)

”Lucrez de cinci ani aici. Aici m-am format, și am rămas aici pentru că este o instituție care mă reprezintă, în sensul că pot scrie ce vreau și nu mă simt constrânsă în niciun fel. Aș demisiona dacă mi s-ar impune să scriu anumite texte sau să fiu instrumentul de lucru pentru anumite organizații sau formațiuni politice.” (Simona Mara, jurnalist Banat TV)

Subiecte tabu indicate de intervievați au fost: mafia imobiliară, „clanurile de romi”, Consiliul Județean sau corupția din justiție.

”Consiliul Județean este o adevărată familie: soț cu soție, cu copii angajați acolo. Nimeni nu vrea să atace corupția din justiție, pentru că toți au nevoie de surse în justiție, nu de dușmani, și atunci se preferă să se facă că nu văd și să tacă. A fost o campanie în Adevărul de Seară, dar s-a terminat rapid. De altfel, persoana care a făcut campania nici nu mai este ziarist la ora asta.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

”Subiectele tabu înseamnă autocenzură. Dacă n-ai curaj să scrii de ceva, nu trebuie să-ți impună cineva să nu scrii. Dacă vrei să scrii, poate să-ți spună oricine să nu scrii, că tot scrii. Nu scrii la gazeta ta, dar trimiți altundeva.” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Mediul politic local este considerat de către cei intervievați drept cel mai mare dușman al libertății de exprimare. Județul Caraș-Severin a fost dominat politic în ultimii ani de PDL. Odată cu trecerea lui Sorin Frunzăverde, președintele Consiliului Județean, de la PDL la PNL, culoarea politică a județului s-a modificat radical. Toți cei intervievați au fost de părere că mediul economic este strâns legat de cel politic.

Cornelia Dunăreanu, redactor-șef și acționar Banat TV, a afirmat că presiunile politice asupra instituției media pe care o conduce nu se manifestă direct, ci prin trimiterea unor organe de control la companii care au contracte de publicitate cu televiziunea și de aceea patronii acestora preferă să nu-și facă publicitate la televiziune.

Unii dintre cei intervievați sunt de părere că USL conduce județul, cu administrația locală de partea PSD, iar cea județeană de partea PNL, iar alții au declarat că indiferent de partidul aflat la putere, județul este condus de un singur om: Sorin Frunzăverde. Acesta a refuzat să fie intervievat.

”Aici nu prea sunt conflicte [n.r.- politice], aia-i problema. Relația televiziunilor cu mediul politic local este una de echilibru. Televiziunile sunt independente.” (Gabriela Dancea, inspector teritorial CNA)

”Există un autoreglaj. Dacă un vehicul de media nu are audiență, nu mă duc la el să fac reclamă. Jurnaliștii ar trebui, poate, susținuți de mediul economic care ar trebui să se implice în promovarea, în creșterea unor jurnaliști tineri care să schimbe un pic trendul actual din presă. Sincer nu știu cine ar putea să declanșeze această acțiune. Media care trebuie să semnaleze comportamentele anormale sau abuzive ale politicienilor, astfel încât ei să fie asanați, să fie scoși din mediul politic. Compania pe care eu o conduc nu are nimic de-a face cu politicul, pentru că noi nu lucrăm cu statul. Dar acolo unde oamenii de afaceri au contact cu politicul, mă refer la drumuri, canalizări etc., inevitabil aceste două medii sunt legate. Și acolo ele trebuie controlate din timp.” (Ioan Popa, om de afaceri, membru PNL)

”Politicul domină economicul. Politic sunt numiți sau acceptați șefi de instituții. Tocmai din motivul acesta din păcate există o teamă, o mare teamă, pentru că în mare măsură oamenii se gândesc la locurile lor de muncă, ale familiilor lor.” (Mihai Stepanescu, primar Reșița, PSD)

”Dacă s-ar implica mediul economic, ar fi extraordinar. Nu se poate ca o societate comercială, cum este UCMR Reșița, să nu susțină, evident prin publicitate, nicio publicație din județ. Hidroconstrucția, la fel. Am avut o discuție cu directorul de la Hidroconstrucția și a vehiculat suma de 500 de lei pe lună, de obicei vin cu sume mici.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

Unii dintre cei intervievați au declarat că atât Banat TV, cât și Vest TV au afinități politice, acest fapt nefiind considerat grav, pentru că nimeni nu poate fi total imparțial. Cei intervievați au declarat că au cunoștință de cazuri clare de influență politică în media, dar unii dintre ei au refuzat să dea detalii. O soluție indicată de respondenți pentru a face față presiunilor politice și economice a fost salarizarea corespunzătoare a jurnaliștilor. Mediul economic, au spus unii dintre jurnaliștii intervievați, contribuie la dependența televiziunilor de mediul politic. Companiile mari din județ nu susțin televiziunile prin contractele de publicitate, agenții economici care o fac încheie contracte de câteva sute de lei lunar.

”Banat TV are o ușoară orientare spre dreapta, dacă mai putem să numim dreapta ceea ce se întâmplă acum la noi. Și văd o amiciție între Vest TV și stânga.” (Ioan Popa, om de afaceri, membru PNL)

”Eu îi ajut pe oamenii mei, pentru că eu sunt tamponul între ei și presiunile politice.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef și acționar Banat TV)

”Până și fostul redactor-șef al Radio Reșița, care aparține Societății Române de Radiodifuziune, a vrut să candideze pentru un partid la alegerile locale74. Există tot felul de interese, televiziunile locale trebuind într-un fel verificate din punct de vedere al legăturilor politice de la constituire, întreținere, subvenționare. Banat TV este legată de PDL, dar acționarul dorea să candideze și pentru PP-DD. La Vest TV este un consilier PSD, iar TV Băleanu are ca patron un politician al Partidului Verde. În județul Caraș-Severin șefii celor trei mari partide75 influențează în mare măsură televiziunile locale. (Mihai Stepanescu, primar Reșița, PSD)

”Cred că, în general, presa e independentă. Cunosc cazuri de influență politică, de oameni [n.r. – jurnaliști] care s-au lăsat oarecum mituiți sau au făcut compromisuri ca să poată supraviețui. Televiziunea la care lucrez nu sprijină nicio formațiune politică. Nu mi s-au impus sau retras materiale din considerente politice. Redactorul șef decide ce materiale intră când e vorba de mediul politic.” (Simona Mara, jurnalist Banat TV)

”Este foarte greu să ții piept tuturor presiunilor politice. Instituțiile mass-media ar trebui să se susțină singure și să nu depindă de factorul politic ca să aibă puterea de a se exprima liber.” (Reprezentant din managementul Vest TV)

”Este greu să-i ceri unui jurnalist care câștigă 15 milioane pe lună [lei vechi – n.r.] să sară la gâtul unui președinte de consiliu județean. Banat TV este o televiziune unde președintele Consiliului Județean, Sorin Frunzăverde, are foarte mare influență. Nu am văzut nicio știre negativă la adresa lui. Toate știrile trebuie să înceapă cu el. Este un singur baronache local aici, numele lui este Frunzăverde. Cam de fiecare dată când încep să scriu, încep presiunile. Am fost dat afară de la Ziua de Vest din cauză lui Frunzăverde. A trebuit să plec de la Jurnalul de Caraș-Severin din același motiv că nu am fost agreat de marele stăpân. Au mai fost presiuni și din partea primarului Vela76, care acum este președintele PNL-ului, dar nu atât de mari ca cele făcute de Frunzăverde. Și da, de fiecare dată când am început să devin agresiv, dezvăluirile să fie tot mai detaliate, m-am trezit că într-o lună sau două mi-am pierdut postul.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

”Presiunea politică în media se simte la un nivel cum nu s-a mai întâmplat și cum nu credeam că se va întâmpla vreodată în România anului 2012. Nu m-aș fi gândit niciodată acum 10 - 15 ani că presiunile politice vor fi la acest mod și că totul se va disputa pe media. Politicienii trebuie să înțeleagă că treaba lor e să facă politică, treaba presei e să-și facă treaba, pentru că până la urmă și unii și alții declarativ suntem în interesul cetățeanului. Eu am trăit și vremuri de presă independentă și le trăiesc, cred eu, încă.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef și acționar Banat TV)

”Managerii agenților economici ar trebui să înțeleagă că publicitatea este o prioritate pentru firmele pe care le conduc. În Caraș-Severin nu domină un partid, ci o persoană: Sorin Frunzăverde. 99% din tot ce există presă în Caraș-Severin este influențat politic.” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

Știu că, de obicei, cei care se perindă la putere obișnuiesc să facă presiuni, între ghilimele, asupra celor din presă, astfel încât să-i aducă așa alături de ei.” (Ioan Popa, om de afaceri, membru PNL)

 

3. Relația în redacție

Relațiile dintre jurnaliști în interiorul celor două televiziuni reșițene au fost descrise de către unii dintre cei intervievați ca fiind excelente, la fel cum sunt și relațiile cu alți jurnaliști de la alte televiziuni și cu corespondenții locali. Relația dintre jurnaliști și management a fost descrisă ca fiind foarte bună, deschisă și bazată pe comunicare. Relația dintre instituțiile media locale este acceptabilă, iar cea cu cele centrale sunt bune, televiziunile locale ajutându-le pe cele centrale.

”Relația dintre management și jurnaliști este foarte bună, de colegialitate, o redacție neputând funcționa dacă nu există astfel de relații. Cu toate acestea, mai sunt conflicte între partea jurnalistică și partea tehnică, pentru că întotdeauna într-o televiziune jurnaliștii sunt vedetele și atunci mai există frustrări de moment din partea tehnicienilor. O problemă o reprezintă salariul insuficient. Nu-i plătesc suficient de bine. Așa cum cred că ar trebui.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef și acționar Banat TV)

„Colaborăm, chiar ne confirmăm anumite informații pe care le avem, ne anunțăm dacă este ceva. În presa locală nu este o bătaie pe informație. În presa locală suntem prieteni și chiar ne ajutăm.” (Simona Mara, jurnalist Banat TV)

”Relația dintre manager și jurnaliști este foarte bună, deschisă și se bazează pe comunicare, iar între jurnaliști cred că ar fi și bine să existe un pic de concurență.” (Reprezentant din managementul Vest TV)

”Echipa de management este tânără, în formare, dar trebuie timp pentru a avea o relație de respect. În principiu sunt ok, ascultă ce avem de spus, nu întotdeauna sunt de acord cu ce spunem, dar cel puțin ascultă și analizează. Probabil că există o strategie și ei își urmăresc și strategia lor, dar întotdeauna ascultă jurnalistul și încearcă să găsească o mediere.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

”Relația dintre management și jurnalist este una onorabilă, iar cele dintre jurnaliști sunt ca relațiile dintre actori dintr-un teatru.” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

Acceptarea unei reclame în schimbul renunțării la difuzarea unui material și achitarea consumației în timpul documentării de către terți sunt practici de neacceptat de cei doi manageri ai televiziunilor reșițene, conform declarațiilor acestora. În schimb, în ceea ce privește materialele comandate, aceștia au oferit răspunsuri diferite.

”Materialele comandate sunt acceptabile, în cazul în care nu lezează interesele telespectatorilor. Dacă este vorba de materiale publicitare, eu cred că este în regulă. Cu respectarea, evident, a însemnelor de publicitate.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef și acționar Banat TV)

”Nu le accept!” (director general Vest TV)

Și jurnaliștii au avut păreri împărțite în ceea ce privește materialele comandate, acceptarea reclamei în schimbul renunțării la difuzarea unor materiale și achitarea consumației în timpul documentării.

”Materialele comandate sunt acceptabile doar dacă sunt comandate de o pensiune turistică care vrea să promoveze o zonă, sau dacă este vorba de un politician care merge să doneze sânge. Nu sunt de acord acceptarea reclamei în schimbul renunțării la difuzarea unor materiale. Achitarea consumației? Da, mi se pare corect.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

”Materialele comandate nu sunt acceptabile. Nu sunt de acord nici cu acceptarea reclamei în schimbul renunțării la difuzarea unor materiale și nici cu achitarea consumației.” (Simona Mara, jurnalist Banat TV)

Dacă sunt comandate și sunt și plătite, e ok. Le consideri publicitate, le treci la material publicitar. Trebuie să accepți reclama în schimbul renunțării la difuzarea unor materiale. Trebuie să faci treaba asta. Plata consumației? Trecem peste acest capitol.” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

Toți jurnaliștii au declarat că țin cont de reglementările din audiovizual atunci când își realizează materialele tv.

”Dacă publici ceva contrar regulilor CNA nu faci decât să primești amendă și atunci tu ca editor te gândești dacă ratingul sau audiența pe care ți-o aduce materialul sau materialele respective sunt mai mari sau mai importante, sau chiar mai profitabile decât amenda. Prefer să dau 500.000.000 amendă dacă știu că câștig un milion jumate. Cu toate acestea, niciunul dintre reportajele mele n-a intrat în atenția CNA.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

 

4. Relația cu autoritățile locale

Cei intervievați au spus că relația cu autoritățile locale este în general bună, dar există și câteva probleme. Jurnaliștii au declarat că țin cont de interesul public și de reglementările CNA, precum și de interesul autorităților locale acolo unde primează interesul cetățeanului.

”Problema e cu instituțiile. Mare parte nu au purtător de cuvânt, astfel că suntem pasați de la un om la altul. Dacă purtătorul de cuvânt al vreunei instituții e plecat într-o delegație, nu știu ce să răspundă unui jurnalist.” (Simona Mara, jurnalist Banat TV)

”Eu am cerut Banat TV în câteva rânduri să ia punctul de vedere al administrației locale, pentru că au fost destul de multe emisiuni tendențioase, fără substrat, doar presupuneri, sau am considerat că se fac anumite jocuri politice, că există în spate niște interese. Vest TV ne contactează destul de des. Am fost parteneri și cu Banat TV și cu Vest TV. La Vest TV la orice emisiune legată de Primărie a existat și punctul de vedere al instituției. Eu am preluat idei de la cetățeni și prin intermediul televiziunilor.” (Mihai Stepanescu, primar Reșița, PSD)

 

5. Soluții pentru jurnalismul de calitate

Calitatea jurnalismului este văzută de cei intervievați ca fiind strâns legată de creșterea economică a județului. Un jurnalist de calitate a fost descris de către cei intervievați ca fiind un jurnalist care are foarte multe surse, este echitabil, imparțial, documentat, are curaj, este apolitic, are studii sau cursuri în domeniu și respectă principiile meseriei. Un material de televiziune de calitate a fost catalogat de respondenți ca fiind acel material care este obiectiv, documentat, care răspunde la toate cele șase întrebări jurnalistice și transmite un mesaj foarte clar cetățenilor.

Nivelul de pregătire al jurnaliștilor a fost apreciat cu note începând de la 2 până la 9, media fiind 7. Pentru îmbunătățirea calității jurnalismului, cei intervievați au precizat că este nevoie de cursuri de: jurnalism, legislație europeană, PR, management al informației și de o salarizare mai bună, pentru că foarte mulți jurnaliști fac probabil compromisuri. Salariile jurnaliștilor în cele două televiziuni locale sunt cuprinse între 1.000 și 2.000 de lei.

”Un jurnalist de calitate trebuie să facă parte dintr-o redacție de calitate și atunci va învăța și va crește. Dacă crește într-o redacție de calitate e complicat să se schimbe mai târziu.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef și acționar Banat TV)

”Un jurnalist de calitate trebuie finanțat, în sensul că trebuie să-și permită gadget-uri cât mai recente, de la telefon cu internet până la cameră video cât mai simplă, dar profesională, laptop etc. O soluție pentru creșterea calității unui jurnalist ar fi parteneriatele televiziunilor locale cu televiziunile mari. Asta înseamnă să participe la ședințele de redacție, să vadă cum se iau deciziile, cum se comportă o redacție într-un news alert, cum se comportă într-un breaking news, cum se distinge un subiect de eveniment, unul de politic și de unul tabloid, cum se grupează subiectele. Sunt chestiuni foarte importante care, din păcate, la nivel local, nu se prea mai țin.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

”Nu există jurnalist de calitate! Un jurnalist trebuie să știe în primul rând să scrie românește, să respecte gramatica și să aibă un adresant, nu să scrie cărți în loc de articole.” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

Dușmanii libertății de exprimare indicați de respondenți sunt: reprezentanții câtorva instituții publice, frăția dintre mediul economic și cel politic, teama oamenilor față de un sistem politic care domină economicul, conducerea Inspectoratului de Jandarmi. Apărătorii libertății de exprimare sunt jurnaliștii înșiși și mai puțin societatea civilă, organizațiile sindicale nefiind considerate ca fiind active în acest domeniu. Cei intervievați au considerat că apărători ai libertății de exprimare ar trebui să fie oamenii de afaceri care să conștientizeze că o presă cât mai liberă le este benefică.

”Înainte de începutul anului școlar, i-am cerut unui lider de sindicat din Învățământ să facem o emisiune despre neajunsurile cu care va începe acest an școlar și a spus că mai bine nu.” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

”Există un dușman al libertății de exprimare, o personă căreia nu vreau să-i dezvălui identitatea. Niciodată un război cu presa nu a fost câștigat de partea adversă. Dar eu n-am purtat războaie.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef și acționar la Banat TV)

”În momentul de față televiziunea Vest TV Reșița nu se află sub nicio presiune, dar din câte cunosc și potrivit jurnaliștilor s-a pus presiune din mai multe părți.” (Reprezentant din managementul Vest TV)

Sindicalizarea nu este o prioritate a jurnaliștilor cărășeni intervievați, care au declarat că sindicatul este echivalentul politicului. Totuși, aceștia au declarat că simt nevoia unui sindicat care să reprezinte juridic jurnaliștii, să mediatizeze pe plan național problemele cu care se confruntă aceștia, să ofere ajutoare sociale în caz de șomaj și să protejeze jurnaliștii de cerințele patronilor, cerințe care nu au legătură cu deontolgia. Jurnalistul Cristian Franț a relatat că a fost agresat, cu câteva zile înainte de realizarea interviului, de primarul orașului Oravița, care a încercat să distrugă camera operatorului. Au fost depuse plângeri la Poliție, care a recuperat camera de la primar, dar fără cardul de imagini, pentru că tot incidentul era filmat. Parchetul a preluat cazul. Frecvența agresiunilor împotriva jurnaliștilor este, conform celor intervievați, de 4-5 pe an. Un alt caz, mediatizat și pe plan național, a fost al jurnalistului Vali Popovici, corespondent Antena 1, agresat de polițiștii de Frontieră în timpul unei descinderi.

”În Reșița există un sindicat, al celor de la Radio Reșița. O asociație a jurnaliștilor, inventată mai demult. Dar acțiuni, să se facă ceva în domeniul ăsta? Nu a făcut nimeni, niciodată!” (Gabriela Dancea, inspector CNA)

”Se încearcă de doi ani de zile înființarea unui sindicat care să fie afiliat la CNSRL Cartel Alfa însă dificultatea vine din partea colegilor atunci când e vorba de alegerea unui președinte. De fiecare dată când e un nume propus pentru președinte se găsesc alți trei, patru colegi de-ai mei care zic «dă-l măi dracu pe ăsta, pe ăsta vrei să-l punem?»” (Cristian Franț, reporter și producător Vest TV)

Nu simt nevoia unui sindicat. Sindicat egal politic. La o documentare, la o mișcare sindicală, am fost luat de guler de către mânia proletară că nu relatam ce voiau ei, adevărul lor, și încercam să fiu imparțial. S-a rezolvat, n-a fost nevoie de poliție.” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

”Nu avem sindicat, pentru că suntem sub 20 de angajați la instituția aceasta. Eu am avut o colaborare cu Blocul Național Sindical pentru o anumită perioadă. Nu am aderat deocamdată, dar ar fi o idee bună. Simt nevoia unui sindicat al jurnaliștilor, pentru că în cazul în care ești dat în judecată, să te reprezinte într-un fel sau altul. Apoi, m-aș aștepta să organizeze cursuri pentru jurnaliști, mai ales din presa locală, pentru că aici se simte mai mult nevoia de cursuri de specializare. Mi-ar plăcea să existe și un ajutor social din partea sindicatului.” (Simona Mara, jurnalist Banat TV)

Ambele televiziuni au coduri deontologice afișate în interiorul redacției. La Banat TV acesta este modelul adoptat de Uniunea Jurnaliștilor din România, iar la Vest TV, pe lângă codul deontologic, există și un regulament de ordine interioară. O lege a presei este considerată de aproape toți cei intervievați ca fiind necesară, pentru că ar reglementa presiunile politicului asupra mass-media sau ar defini clar ce înseamnă a fi jurnalist. Autoreglementarea este importantă, însă cei intervievați au declarat că aceasta nu poate oferi soluții.

”O astfel de lege trebuie să stipuleze clar ce înseamnă și ce are voie sau să facă un jurnalist. Sunt foarte mulți în țara aceasta care se dau jurnaliști, dar nu sunt jurnaliști. Despre autoreglementare nu am nicio părere.” (Gabriela Dancea, inspector CNA)

”O lege a presei ar trebui să reglementeze presiunile factorului politic asupra jurnaliștilor, a jurnalismului în general, dar și libertatea prost înțeleasă de unii jurnaliști care, fără a avea dovezi, compromit oameni. Timpul a dovedit că presa nu poate fi asanată prin autocurățare.” (Ioan Popa, om de afaceri, membru PNL)

”O lege a presei trebuie făcută având în vedere interesul public. Cred că ar trebui întrebați cum văd legea respectivă și cei din presă, dar și cei care sunt subiecte ale presei. Nu știu în ce măsură pot să mă exprim eu legat de autoreglementare, dar este o măsură interesantă.” (Mihai Stepanescu, primar Reșița, PSD)

”Este importantă. Să apere jurnaliștii, să apere interesele instituțiilor media și să îndepărteze presiunile politice care se manifestă prin presiuni directe financiare asupra instituțiilor media. Cred că este cel mai important lucru ca fiecare jurnalist să se autocenzureze.” (Cornelia Dunăreanu, redactor-șef, acționar Banat TV)

”O lege a presei ar trebui să fie asemănătoare cu cea a CNA!” (Simona Mara, jurnalist Banat TV)

”O lege a presei nu trebuie să fie restrictivă, să nu fie un fel de CNA al presei scrise. Nu cred în autoreglementare. Cine e competent să facă asta?” (Dan Popoviciu, jurnalist Vest TV)

”Ar fi foarte bine să existe. În lege ar trebui stabilite cu exactitate toate drepturile și limitele.” (director general Vest TV)

Patronatele au renunțat treptat să sprijine financiar televiziunile din Cluj

 

1. Context

În octombrie 201277, cele mai importante televiziuni (regionale/locale) din județul Cluj erau Transilvania Live (televiziune de știri cu program preponderent regional și cu acoperire analogică națională), Look TV (televiziune de divertisment cu acoperire națională) și Alpha TV (televiziune cu nouă ore de program regional, care a emis pe frecvența Prima TV). Toate cele trei televiziuni emiteau analogic și digital, conform declarațiilor reprezentanților acestora. Totodată, la Cluj funcționau și stații afiliate unor televiziuni naționale, cele mai importante fiind, conform respondenților, Pro TV Cluj și TVR Cluj (stația locală a televiziunii naționale).

Lansate la sfârșitul anului 2011, posturile Transilvania Live (dezvoltată pe infrastructura fostei televiziuni locale NCN) și Look TV (denumită pentru scurtă vreme Transilvania Look) făceau parte din Transilvania Media Grup, care deținea și cotidianul Transilvania Reporter, site-ul de știri City News și platforma online DomnulePrimar.ro. Din acționariatul grupului făceau parte sociologul Vasile Dâncu (fost senator PSD; fost ministru al Informațiilor Publice (2000-2003); susținător al introducerii Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public este și Președintele Institutului Român pentru Evaluare și Strategie - IRES), politicianul Ioan Rus (PSD, fost prefect al Clujului și fost vicepremier în Guvernul Năstase) și omul de afaceri Arpad Paszkany (finanțatorul echipei de fotbal CFR Cluj). În prealabil, aceștia au achiziționat (în mai 2011) NCN Studio TV SA – companie care a operat licența fostului post de televiziune clujean NCN (devenit Transilvania Live, după schimbarea acționariatului) – și mai multe media clujene (televiziunea Transilvania Channel, publicațiile „Mesagerul de Cluj” și „Servus, Cluj” și portalul CityNews.ro78).

Deținătoarea licențelor audiovizuale pentru postul Transilvania Live este NCN Studio TV SA (CUI: 6702322), ai cărei acționari sunt: Paszkany Arpad Zoltan – acționar principal – 59.4051%, International Brand Consultants SRL (asociat unic Dâncu Vasile) – 20%, Szekernyes Karoly – 10%, Someș TV SRL – 10% și Mureșan Mariana – 0.5949%79. Ministerul Finanțelor indică faptul că în 2012 societatea comercială a funcționat cu 35 de angajați, a avut o cifră de afaceri de 3.636.116 de lei și o pierdere netă de 14.775.773 de lei.

Licențele audiovizuale pentru Look TV sunt deținute de societatea comercială Transilvania Look SRL (CUI: 25876783), ai cărei asociați sunt: Paszkany Arpad Zoltan – asociat principal – 90% și Someș TV SRL – 10%. Potrivit bilanțului depus la Ministerul Finanțelor în 2012, Look TV avea 8 angajați, o cifră de afaceri de 1.937.500 de lei și o pierdere netă de 1.164.829 de lei.

La data documentării pe teren, reprezentanții grupului media Transilvania au declarat că intenționau să facă din grupul Transilvania una dintre principalele alternative la presa centrală, care să pună accent pe informațiile despre comunitățile din Ardeal. Potrivit acestora, dezvoltarea Transilvania Live și Look TV s-a bazat pe mai multe studii de fezabilitate și sondaje de opinie cu privire la percepția locală asupra televiziunilor, și a implicat „investiții substanțiale”. Principalii finanțatori ai televiziunilor Transilvania Live și Look TV erau patronii, prin intermediul companiilor acestora, care aveau publicitate la cele două televiziuni, potrivit respondenților. Managementul instituției a precizat că salariile jurnaliștilor se situau între 1000-2500 de lei, iar salariile editorilor din grupul Transilvania se situau între 2000 și 4000 de lei.

”Dacă mă refer la piața de televiziune locală din Cluj, ea nu există, este o piață neconcurențială. De aceea, proiectul nostru a fost de a face o televiziune regională cu ieșire națională, o încercare de a face network de televiziuni locale care să furnizeze un mesaj regional. (...) Ne-am gândit că identitatea ardeleană poate să fie obiect și subiect pentru un trust de presă, pentru că în Ardeal sunt și tensiuni etnice și fragmentări politice diferite decât în alte locuri. Transilvania este o societate a dialogului. (...) Încercăm o nouă formulă de televiziune, care să servească identității și nevoilor comunității noastre. Vrem să dăm comunității ceva înapoi, să facem o televiziune în care să ne proiectăm identitatea noi, ardelenii.” (Vasile Dâncu, acționar în cadrul Transilvania Media Grup – la data documentării pe teren80)

”La Cluj sperăm să creăm un pol cu oameni care să aibă opinii și să vină la televiziune și să se uite toată lumea la ei ca la cei din București.” (Director general de producție Look TV)

Noi nu vrem să fim o televiziune locală, suntem o televiziune regională cu aspirații naționale.” (Producător general Transilvania Live – la data documentării)

Am avut în gând să facem o televiziune de informație și de actualitate care să nu fie tributară agendei zilnice (...). Aș fi vrut să dăm mai multă producție proprie, mai multe aspecte legate de cultura și spiritul transilvan.” (Mihaela Orban, director administrativ Transilvania Live și project manager IRES – la data documentării)

Vasile Dâncu, acționar în cadrul grupului, a declarat că eforturile patronatului se concentrau pe recrutarea unor jurnaliști cu experiență în televiziune (mai cu seamă în televiziunile centrale), care să facă față ritmului de lucru alert”, să realizeze materiale de calitate” și să asigure un flux continuu de informații transmise”. Totodată, reprezentanții grupului au declarat că s-au încheiat mai multe parteneriate cu televiziuni regionale (din Bistrița, Deva, Hunedoara, Baia Mare, Târgu Mureș81) și naționale (RTV), pentru asigurarea corespondenților locali și pentru realizarea unui schimb de informații și imagini. Un jurnalist clujean (colaborator în presa centrală) a estimat chiar că 70% din forța de muncă din presa locală clujeană s-a angajat la cele două televiziuni din grup. Totuși, la aproape un an de la lansarea televiziunilor Transilvania Live și Look TV, mai mulți angajați au declarat că încă se confruntau cu insuficiența resurselor editoriale și de infrastructură ale instituțiilor din grup, dar au precizat că erau entuziasmați” de proiect și dispuși să lucreze mai mult, pentru a suplini aceste neajunsuri, până la eventuala consolidare a grupului.

<<Copilăria>> instituției nu ne lasă prea mult spațiu și timp pentru faza de laborator, de creativitate, de elaborare. E ritmul impus de licența de emisie continuă, 24 din 24 de ore. (...) Este un ritm continuu, nu avem încă o structură cantitativ și calitativ atât de amplă și apare o criză care ține și de anvergura experimentului în provincie. Chiar dacă e la Cluj, capitala Transilvaniei, e o provocare, dar nu avem resurse umane, suficienți oameni pregătiți care să aspire, de exemplu, să avem un departament de investigații sau care să se ocupe cu producții noi, originale. (...) Există încă un <<heirupism>>.” (Realizator emisiuni Transilvania Live)

Lucrurile se învață în timp. Din păcate, îți ia o perioadă până se sudează echipa, au fost și fluctuații de personal, acum ne extindem, lucrurile sunt într-o continuă mișcare și integrarea pentru unii e mai ușoară, pentru alții – mai grea. Învățăm din greșeli, că greșim cu toții. E de dorit să fie greșelile cât mai mici, dar contează perseverența și să faci meseria asta cu plăcere.” (Redactor-șef Transilvania Live)

Acum căutăm tonul, facem experimente, vedem ce potențial au informațiile din țară, din Transilvania, din județe, analizăm la fiecare două săptămâni calitatea știrilor mari, potențialul pe care îl au liderii locali, potențialul unor subiecte locale. (...) Deocamdată suntem la 50% din potențialul proiectului nostru, dar avem un proiect pe care îl urmărim pas cu pas.” (Vasile Dâncu, acționar al Transilvania Media Grup – la data documentării pe teren82)

Trustul Transilvania a absorbit în perioada asta 60-70% din forța de muncă din presa clujeană, ceea ce este un lucru foarte bun din punct de vedere social.” (Jurnalist clujean din presa centrală)

Pe tot parcursul anului 2012, reprezentanții Transilvania Media Grup au declarat că grupul s-a aflat în faza de tatonări, experimente, reorganizări, dezvoltare a infrastructurii, a logisticii și a grilei de programe; s-a pus problema achiziționării unor spații mai mari pentru desfășurarea activității, s-a discutat eventualitatea creării unei școli proprii de jurnalism și a organizării unor schimburi de experiență cu jurnaliști din presa centrală și din străinătate, s-a negociat angajarea unor jurnaliști din presa centrală etc. Cu toate acestea, grupul media Transilvania nu a reușit să depășeașcă (cu succesul scontat) faza „de experiment” sau „de dezvoltare” (cum au numit-o intervievații), ci a început să se „dezintegreze” treptat, pe fondul lipsei „de resurse” și/ sau „de viziune”, după cum au declarat unii respondenți. În martie 2013, Vasile Dâncu și Ioan Rus s-au retras din acționariat (la scurt timp după ce negocierea unui parteneriat cu televiziunea națională Digi 24 a eșuat), iar unicul finanțator al televiziunii de știri Transilvania Live a rămas acționarul principal, omul de afaceri Arpad Paszkany83. Din acest moment, situația economică a televiziunii a intrat pe o pantă descendentă, din punct de vedere financiar, care a determinat numeroase disponibilizări și demisii84.

Alpha TV (televiziune afiliată în trecut stației locale a televiziunii naționale Prima TV) aparținea, la data documentării, companiei de producție cinematografică, video și de programe de televiziune SC Atlas Media SRL (CUI: 18069365). Televiziunea era deținută de oamenii de afaceri Angela Moldovan (totodată administrator Alpha TV) și Radu Vlas, care desfășoară activități în construcții, comerț, imobiliare, divertisment și amenajări de spații verzi85. Potrivit respondenților proprietarii postului (totodată, principalii finanțatori Alpha TV) dețineau Clubul Bamboo (în franciză) și Multiplexul Leu din Cluj-Napoca (la ultimul etaj al complexului Leu se situau televiziunea Alpha și Clubul Bamboo).

La data documentării pe teren, Alpha TV avea aproximativ 25 de angajați, iar conținutul regional al informațiilor difuzate de televiziune era asigurat de faptul că televiziunea avea parteneriate ce constau în schimburi de informații cu televiziuni din Sibiu, Mureș și Bistrița, potrivit managementului. Salariile jurnaliștilor Alpha TV se situau între 1000 și 2500 de lei. În 2012, societatea comercială care deținea televiziunea a avut o cifră de afaceri de 431.111 de lei și a înregistrat o pierdere netă de 562.111 de lei, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor.

La începutul anului 2013, Alpha TV s-a închis, după ce a fost vândută către omul de afaceri piteștean Daniel Ștefănescu. Conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor, în 2012 societatea comercială care a deținut licența televiziunii a avut o cifră de afaceri de 431.111 lei, o pierdere netă de 562.111 lei și a funcționat cu 12 angajați.

Radu Vlas și Angela Moldovan nu mai vor să investească în media.” (a declarat Beniamin Pascu, directorul Alpha TV, pentru presa locală86)

Televiziunile clujene erau nerelevante” din punct de vedere al audiențelor, la data documentării, potrivit celor mai mulți dintre intervievați. Mulți au declarat că preferau să urmărească materialele difuzate de studioul local al televiziunii publice, TVR Cluj, sau de Pro TV Cluj. Pe de altă parte, Emil Boc, primarul Clujului, a declarat că televiziunile din Cluj constituiau o sursă importantă de informare.

Evident că televiziunile locale sunt un filtru extrem de important, care trebuie să fie avut în vedere de orice primar. Contează feedback-ul și modul în care sunt exprimate problemele cetățenilor și problemele cetății de către televiziuni, deci sunt un element important pentru informarea mea ca primar.” (Emil Boc, PDL, primarul Clujului)

Peisajul economic din Cluj era marcat, în octombrie 2012, de criza financiară, potrivit celor intervievați. Respondenții au declarat că o mare parte din aportul la bugetul local al Clujului se datora faptului că acest oraș este centru universitar și atrage anual aproximativ 100.000 de studenți din țară.

În ceea ce privește micii investitori locali, respondenții au precizat că aceștia nu priveau publicitatea în presa locală ca pe o investiție, în contextul în care au fost obligați să-și reducă drastic cheltuielile.

”Reprezentanții firmelor ar trebui să conștientizeze ce înseamnă publicitatea pentru ei.” (Reporter Transilvania Live)

Nu există interes publicitar, în sensul că lumea nu dă bani. Probabil [că oamenii de afaceri – n.r.] sunt mai cumpătați, nu consideră că publicitatea are impact asupra afacerilor proprii. Avem televiziunea asta din 2005 și nu am găsit o explicație logică, nu merge, pur și simplu, pe piața locală. (...) Economic, dacă firmele ar investi mai mult în partea de publicitate, probabil că ar conta, nu neapărat pentru angajați, ci pentru noi, ne-ar fi mai ușor să ne susținem.” (Angela Moldovan, acționar și administrator Alpha TV)

Pe plan local se remarcă lipsa investitorilor care să mai aloce bugete pe partea de publicitate.” (Redactor-șef Transilvania Live)              

Firmele trăiesc de pe o zi pe alta, e mobilitate foarte mare, se închid multe. Nu apelează la presă să-și dezvolte afacerea, puține investesc în presă. Unii văd investiția în presa ca pe o pierdere. (Jurnalist clujean din presa centrală)

Trebuie să se investească în presa locală și în cea regională. (...) Foarte puțini oameni cu putere economică și fără niciun fel de afiliere sunt convinși să investească, asta e păcat.” (Producător general Transilvania Live)

Majoritatea celor intervievați au spus că administrația locală clujeană este dominată de PDL. La data documentării, primarul orașului Cluj-Napoca era Emil Boc (PDL), fostul premier al României, la nivel de municipiu funcționa coaliția PDL-UDMR, iar, la nivel județean – coaliția USL-UDMR.

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Respondenții clujeni au indicat drept probleme generale ale televiziunilor locale românești: dependența financiară de patronate (din care derivă presiunile economice și/sau politice, precum și slaba investiție în jurnaliști și produse editoriale de calitate), autocenzura jurnaliștilor, lipsa de pregătire și de experiență a angajaților din televiziuni și autosuficiența/ dezinteresul/ demotivarea ziariștilor.

Totodată, cei intervievați au declarat că polarizarea presei în funcție de interesele patronale a afectat credibilitatea și independența presei și a redus televiziunile la simple afaceri, deturnând misiunea acestora de la servirea interesului public la satisfacerea nevoilor imediate ale finanțatorilor instituțiilor de presă. Înregimentarea instituțiilor de presă a fost descrisă ca o fatalitate de o parte a celor intervievați, care au pus acest fenomen pe seama contextului economic și social.      

”Totul pleacă de la economic. Dacă am trăi într-o țară cu nivel de trai mai ridicat, și presa ar fi mai independentă.” (Director general de producție Look TV)

”Presiunea politică este presiunea economică. Noi am depășit o fază a televiziunilor în care era o presiune politică legată de influență, de cenzură și alte pârghii, să spunem. Acum este vorba numai de economie. (...) Acționariatul nu cred că este o presiune asupra independenței. Acționariatul vine tot de acolo, din aceea zonă de apartenență, de apropiere pentru a obține fonduri. (...) Televiziunile locale ori sunt televiziuni slabe, ori sunt televiziuni care au în spate un acționar politic care, datorită funcției sale, reușește să facă rost de contracte pentru televiziune. Dar eu știu foarte puține televiziuni locale care să aibă forță de genul ăsta, sau au în spate un grup economic puternic. (...) Economia presei începe să devină mai importantă decât instituția presei. A dispărut partea deontologică și ne-am trezit dintr-o dată că am sărit în industria presei. (...) Nu suntem o societate în care resursele circulă liber.” (Vasile Dâncu, acționar al Transilvania Media Grup – la data documentării pe teren87)

Investiția care s-a produs în presa din România, din momentul în care oamenii au început să aibă bani, cu minuscule excepții, este o investiție în politică și nu în presă. Oamenii cu interese politice într-o direcție sau alta și uneori schimbând partidele sau interesele sau plătindu-le pe toate – au cumpărat presa ca să aibă canale în care să-și direcționeze politica.” (Fost profesor de Jurnalism)

”Presiunea politică pornește de la culoarea [politică a – n.r.] finanțatorului.” (Realizator emisiuni Alpha TV)

Climatul pentru presă e atât de deteriorat, atât de aspru, atât de multe publicații închise în ultimii ani, atâția jurnaliști dați afară și importante părți de presă controlate de anumite oligarhii, cercuri de interese”. (Moderator Transilvania Live)

”În orice profesie cred că există presiuni economice, dat fiind contextul actual.” (Reporter Transilvania Live)

”Trebuie mai multă transparență și participare a comunității, mai multă democrație participativă la nivelul comunității locale pentru un mediu politic economic și politic mai sănătos. Și atunci și presa ar fi probabil independentă, lucrurile se leagă.” (Moderator Transilvania Live)

”Aceiași oameni sunt invitați la emisiuni, apoi, în alegeri, tot ei sunt candidați. În toate posturile apar aceiași indivizi, aceleași moace, e același plictis general, se discută aceleași probleme veșnice. Clujul e provincial. (Jurnalist din grupul Transilvania)

”Problema este un partizanat accentuat care se vede în televiziuni atât la nivel local, cât și la București. Practic, ceea ce se întâmplă la ora actuală este un razboi mediatic. Majoritatea televiziunilor sunt aliniate politic, asta este marea problemă. (...) Nu mai formăm conștiinte ci oameni politici direct. (...) Toată presa e aliniată. Unii sunt la Voiculescu, alții la Vîntu, alții la Ghiță. Până la urmă, presa e expresia realității în care trăim. Până nu se reformează clasa politică, n-avem ce să facem. Dar o să ajungeți și voi în curând să fiți pervertiți, stați liniștiți!” (Beniamin Pascu, coordonator Alpha TV, la data documentării)

În contextul prăbușirii pieței media (locale), unii respondenți au declarat că jurnaliștii sunt „condamnați” la compromis și autocenzură, motiv pentru care mulți au ales să se reorienteze profesional. Mai mulți jurnaliști rămași în breaslă pe plan local au declarat că se confruntă cu retincența unor politicieni și oameni de afaceri de a participa la emisiunile care tratează critic anumite subiecte care vizează modul în care își desfășoară activitatea. Totodată, respondenții au indicat relațiile strânse dintre mediul politic și mediul de afaceri local drept un obstacol în realizarea actului jurnalistic, care „sufocă” și descurajează investigațiile jurnalistice.

Autocenzura uneori e mai eficientă ca cenzura, asta ține de jurnalist, și-a internalizat percepția asupra raporturilor de putere care există. (...) Nu știu dacă se califică drept autocenzură, dar nu mă apuc să practic un anumit discurs care poate în altă parte s-a practicat asupra patronilor mei. Nu sunt absurd și irațional, asta cred că e valabil peste tot în lume.” (Realizator de emisiuni la Transilvania Live)

”Având o incertitudine a locului de muncă, mulți jurnaliști au probleme, nu au continuitate în muncă, ajung să facă orice, nici nu e nevoie să le impună cineva.” (Realizator emisiuni Alpha TV)

Cel mai rău lucru la jurnaliști este autocenzura, nu presiunile care se fac asupra lor. Jurnaliștii știu ce se face în redacția respectivă și fac asta, știu ce se așteaptă. Nu putem avea o presă mai bună decât societatea, asta e părerea mea. (...) Eu cred că presa din țară este mai liberă decât presa din centrul Bucureștiului, presa centrală, pentru că îi cunosc pe jurnaliști. În presa locală sunt personalități, sunt cunoscuți în zona asta și au mult mai multă independență în a spune ceva. Lor li se verifică și consecvența, fiind într-o comunitate mică, este foarte greu ca un jurnalist să treacă dintr-o barcă în alta, de la o viziune la alta, pentru că el este cunoscut în zona asta. Nu sunt obligați să facă compromisuri. Presa este mult mai liberă.” (Vasile Dâncu, acționar al Transilvania Media Grup – la data documentării pe teren88)

”Toți sunt dușmani ai libertății de exprimare, toată lumea. În general, adevărul supără, nu-i bine să-l spui. Nici nu caută foarte multa lume să facă valuri, au trecut vremurile alea. Pe vremea lui Năstase țin minte că erau procese consistente. Acum, dacă publici o anchetă despre o afacere ilegală, instituțiile nu iau măsuri decât împotriva ta, ca jurnalist. Te judeci pentru o chestie adevărată pe care o scrii și o dovedești cu acte.” (Jurnalist din Grupul Transilvania)

”Cred că condiția jurnalistului nu mai are suficientă relevanță și nu se mai impune sub aspectul moral în fața cetății, cum era altădată. Mi-aduc aminte că în ’90-’91, dădeam un telefon și se știa că vine presa și era un anume respect pentru presă atunci. Nu în sensul că se lipeau toți de perete și se aliniau, dar exista o anumită relație cu presa. Astăzi, condiția gazetarului este una privită cu ușurătate de către entități politice și de către societate în general și cred că aici este vina noastră, nu a societății. Noi, ca presă, am greșit, pentru că am cedat, factorul material a înghițit factorul moral. Condiția supraviețuirii, bătălia materială a făcut ca presa să cedeze.” (Beniamin Pascu, coordonator Alpha TV)

Acum totul se face la comun, se face în echipă, deci greu mai răsare un jurnalist pe care îl cunoaște toată lumea. Până în 2000 erau nume de jurnaliști cunoscuți, acum sunt mult mai puține, se lucrează altfel. Jurnaliști de investigație sunt tot mai puțini, nu trebuie să investighezi, că tu trebuie să scrii acolo ceva care trebuie să iasă pe post, rezultatul trebuie să fie oricum ăla știut. Nu mai are rost, ca în anii ’90, să fie romantismul ăla în jurnalism, să caut eu să dau lovitura pe subiectul ăla. Asta e problema, că nu am auzit generația nouă, acum e mai mult robotizată, e automatizată munca asta.” (Reprezentant Look TV)

”Întotdeauna, când intri în studio, merg pe principiul că ești invitat la mine în casă și atunci din start trebuie să te tratez cu respect și să am grijă de tine, nu să sar cu picioarele și să te calc, așa cum am văzut la televiziunile naționale. Fac treaba asta din bunul simț al jurnalistului, dar și din faptul că, fiind un oraș mai mic, nu e ca la București. (...) Politicienii locali pur și simplu nu-ți vin la emisiuni, dacă ești foarte incomod cu ei, nu mai vin. E dificil, la București am văzut că se feresc mai puțin, e mai ușor acolo pentru un jurnalist, cred eu. La o televiziune națională se duc politicienii indiferent ce probleme au în spate, chiar dacă nu le iese discursul așa cum ar fi dorit ei. Simplul fapt că sunt acolo pe sticlă probabil că au calculat ei și au văzut că în timp le folosește, pe când la televiziunile locale probabil au văzut că nu merită să se ducă, fiindcă nu au atât de mare vizibilitate.” (realizator emisiuni Alpha TV)

Acesta ar fi un obstacol pentru un jurnalism de calitate, autentic: complicitățile astea, ușor vinovate, între politicieni, oameni de afaceri, jurnaliști. Există o anumită atmosferă de codependență, disfuncțional, de abuz domestic. (...) În provincia românească există o mentalitate de a privi jurnalismul ca pe ceva dăunător, există tendința de a vedea prea utilitar, și asta suprima o anumita creștere și dezvoltare, sofisticare a jurnalismului. Există și o tendință de a instrumentaliza, de a folosi jurnalismul ca instrument mai puțin de cunoaștere, de educație, coeziune socială, cât de fortificarea a unor onorii locale. (...) Aici oamenii sunt mai închiși, mai rezervați, și, desigur, apar și menajeriile politice care oarecum sufocă jurnalismul.” (Realizator emisiuni Transilvania Live)

Primarul Clujului, politicianul (PDL) Emil Boc, a declarat că televiziunile din Cluj „își fac datoria de a rămâne echidistante și obiective din punct de vedere jurnalistic și din punct de vedere al interesului public și că nu are motive să creadă că acestea ar fi partizane vreunor interese. De asemenea, edilul a precizat că independența presei depinde de fiecare jurnalist în parte.

Eu cred că independența presei ține în primul rând de cei care fac presă. Independența e o chestiune care ține în primul rând de deontologie și de capacitatea de a rămâne integru într-o lume în care valorile sunt din ce în ce mai pervertite.” (Emil Boc, PDL, primarul Clujului)

O parte a celor intervievați a declarat că există un decalaj de performanță” între jurnaliștii de la nivel local (din Cluj) și cei din presa centrală, la care contribuie lipsa de pregătire și de experiență a jurnaliștilor, lipsa de investiții în presă și standardele și aspirațiile profesionale scăzute ale multora dintre angajați. Mai mult, autosuficiența, dezinteresul și demotivarea angajaților media au fost descrise atât drept cauze, cât și drept consecințe ale condițiilor de subzistență în care își desfășoară activitatea mass-media locale.

”Mie mi se pare că România e ruptă, chiar și jurnaliștii sunt rupți de ceea ce se face. Vedem asta la știrile de politică externă, sunt aproape inexistente, jurnaliștii se comportă ca și cum ar fi singuri pe lume. (...) Sunt jurnaliști care au impresia că știu totul, asta este o boală. După doi ani de stat pe sticlă au impresia că știu tot.” (Jurnalist Alpha TV)

O altă problemă este resursa umană, pentru că nu este competiția de la București și atunci standardele sunt un pic mai relaxate și oamenii au mai puține pretenții poate, de la ei înșiși în primul rând.” (Redactor-șef Transilvania Live)

”În România nu sunt profesioniști, presa e la perioada pubertății, avem 16-18 ani, s-a născut în ’89. (...) Televiziunile din România nu au multă credibilitate. Totul pornește de la faptul că în România încă nu se face presă adevărată, nu se face televiziune adevărată. (...) Sunt foarte multe televiziuni și prea orientate, adică sunt făcute multe cu un scop anume, nu există profesionalism, totul pornește de aici, lumea vrea să facă televiziune după ureche.” (Producător general Transilvania Live – la data documentării)

„Găsiți foarte puțini angajați în televiziunile locale care să aibă experiență și în televiziuni naționale, poate doar la nivel de producător. Este un decalaj de performanță în primul rând tehnică, de infrastructură. (...) E încă multă inerție, confuzie, și uneori ia aspecte mai infantile, mai imature, tocmai din frustrarea asta că ești subordonat, că primează tonul discusului din Capitală. Complexul acesta de inferioritate poate lua forme mai infantile și nu neapărat productive, de genul <<noi suntem mai buni>>, <<noi suntem imperiu>>. (Realizator emisiuni Transilvania Live)

Unii jurnaliști poate nu sunt familiarizați cu un anumit domeniu și nu au nici experiență în față și atunci se trezesc deodată într-un domeniu în care nu stăpânesc nici limbajul, nu cunosc persoanele în cauză și atunci încep să facă gafe. Adică, dacă trimiți un jurnalist de pe politic să-ți facă un subiect religios, e clar că o să aibă dificultăți.” (Reporter Transilvania Live)

Mulți angajați se raportează la munca în televiziune ca la un job. Vii și trebuie să tragi de ei, mulți nu înțeleg că televiziunea este ceva în care vii la ora 8 și pleci când termini.” (Producător general Transilvania Live)

Lipsa de dedicare cu care își fac meseria – sunt foarte mulți jurnaliști care vin la serviciu ca la orice alt serviciu. Din păcate, nu poți face chestia asta. Dacă vii la 9 și hotărăști că pleci la 5, e foarte grav.” (Director Transilvania Live)

Unii intervievați au declarat că o parte din carențele presei locale sunt alimentate încă din mediul universitar. Pe de altă parte, alți intervievați au declarat că această facultate produce mulți profesioniști, care, însă, nu sunt absorbiți pe piața muncii sau nu sunt valorificați corespunzător la locurile de muncă.

”Facultatea de jurnalism este execrabilă. Acolo predau oameni care nu au lucrat o oră într-o redacție sau habar n-au cum arată pe dinăuntru o redacție sau au lucrat prin anii ’90, la început.” (Jurnalist din grupul Transilvania)

”Foarte puțini absolvenți de Jurnalism lucrează în presă, cam unul din 200. Nici nu sunt bine-pregătiți, nici nu au de la cine să învețe (Jurnalist clujean din presa centrală)

”Ceea ce mă irită pe mine cel mai tare este că posturile mici de televiziune adună studenți adesea bine pregătiți pe care nu știu să-i folosească, nu știu să-i pună în pozitii pentru care ei sunt pregătiți.” (Fost profesor de Jurnalism)

Principala problemă a presei locale din Cluj este lipsa de exercițiu într-un proiect mare, lipsa aspirațiilor. În Cluj, Facultatea de Jurnalism este o facultate tot mai bună, cu parteneri externi, foarte mulți pleacă în străinătate, avem tineri foarte buni. Problema este că nu au lucrat în ritmul unei televiziuni de știri centrale și apoi mai este trecerea de la o generație de jurnaliști care știau numai să scrie la o generație de jurnaliști care știu numai să vorbească.” (Vasile Dâncu, acționar al Transilvania Media Grup – la data documentării pe teren89)

La data documentării pe teren (octombrie 2012) Alpha TV se confrunta cu o criză de personal și cu o lipsă acută de investiții, care afectau calitatea produselor editoriale, potrivit celor intervievați. O parte dintre angajații Alpha TV au declarat că resursele financiare limitate ale televiziunii se reflectau în calitatea uneori mai slabă a emisiunilor și în faptul că nu se puteau face investiții suficiente în resursele umane. În consecință, potrivit acestora, multe roluri din redacție se suprapuneau, dar cei care le efectuau nu erau plătiți în concordanță cu efortul depus. Managerul televiziunii a declarat că numărul redus de personal era cauzat atât de situația economică, cât și de faptul că nu a găsit suficienți jurnaliști locali pregătiți să facă „emisiuni adevărate”90.

Noi suntem realizatori și producători, dar nu suntem plătiți și pentru una și pentru alta. Lucrez mai mult și e clar că altfel ar fi pentru mine să am un producător în spate care să mă ajute. Trebuie să fac și aia și aia, nu mai spun că produc și știrile. Păi, cât ai fi de extraordinar, ceva îți scapă printre degete. Poți face mult mai bine emisiunea dacă ai un producător în spate și, dacă te-ai ține doar de emisiunea ta, e clar ca ai avea o calitate superioară.” (Jurnalist Alpha TV)

”Mi-ar plăcea să avem o emisiune de investigații. Sincer, am căutat ani de zile pe cineva să se poată ocupa de așa ceva, nu niște oameni care să tragă foloase materiale, personale.” (Administrator și acționar Alpha TV)

Angela Moldovan, acționar și administrator în cadrul Alpha TV, a afirmat în cadrul interviului cu autorii acestui studiu că folosea televiziunea pentru a promova activitatea din celelalte afaceri deținute de patronat și că unii dintre angajații postului contribuiau contra-cost la realizarea materialelor de promovare și a fotografiilor de eveniment din cadrul celorlalte activități desfășurate de patronat. Administratorul Alpha TV a mai spus că atribuțiile sale se limitau strict la aspectele de management financiar și că nu intervenea în politica editorială a postului.

”Organizez o dată pe an un microrevelion unde participă toți angajații și nu necesită niciun cost din partea lor. Pot să mai câștige bani și din celelalte firme, de exemplu la Clubul Bamboo, filmează evenimente, fotografiază, ei se ocupă de sunet, de lumini. (...) Sunt plătiți separat, pentru că activitatea clubului este în weekend și în general noaptea și ei își fac turele de așa natură încât să facă prin rotație. (...) Mie îmi place să gândesc în ansamblu. Mă mir că nu m-ați întrebat cum de reușim să susținem piața Clujului când este așa cum este. Mie îmi place să gândesc tot felul de legături între firme și Alfa TV. (...) Firmele din grup sunt cel mai mare finanțator al Alfa TV, aici se întorc produsele.” (Angela Moldovan, administrator și acționar la Alpha TV – la data documentării)

Respondenții din grupul Transilvania a declarat că nu considerau Alpha TV un competitor pentru televiziunile Transilvania Live și Look TV, din cauza lipsei de investiții și a faptului că asociau orientarea postului ca fiind partizană PDL. O parte dintre reprezentanții Alpha TV au declarat însă că erau echidistanți și că invitau în aceeași măsură politicieni de la toate formațiunile politice. Coordonatorul Alpha TV a declarat că județul Cluj este „fieful PDL” și că televiziunea este mai orientată către politicile de dreapta pentru că aceasta ar fi așteptarea publicului, în vreme ce grupul Transilvania este orientat către politica PSD.

”Alpha TV nu este un competitor, pentru că este un post politic construit de un partid, de PDL, și în general are o slabă finanțare și nu poate să intre în competiție.” (Vasile Dâncu, acționar în cadrul Transilvania Media Grup – la data documentării pe teren91)

Aici în Cluj este fieful PDL și unele dintre televiziuni cochetează cu ideea de dreapta a PDL, altele aparțin sau au în patronat foști și actuali PSD-iști, cum e Vasile Dâncu, care are Transilvania Live și sigur cochetează cu politicile de stânga. (...) Din partea finanțatorului avem mână liberă în ceea ce privește trasarea unei politici din acest punct de vedere. Am încercat să fim cât mai corecți, nu ni s-a impus nimic. Sunt niște așteptări, să zicem un vânt care adie mai puternic în privința promovării unor politici de dreapta, nu de partid. Facem acest lucru și pentru că este o așteptare a ardelenilor care în general sunt de dreapta, nu prea asimilează politica PSD, nu a avut trecere. Dacă e să dăm o nuanță, înclinăm mai mult către politicile de dreapta, nu neapărat către PDL.” (Beniamin Pascu, coordonator Alpha TV)

Televiziunile clujene nu cred că sunt așa de aliniate politic, ține mai mult de om. Eu, de exemplu, făcând emisiuni din 2003, am făcut emisiuni cu toți actorii politici, mi-am și impus, ca jurnalist. (…) Nu am avut niciodată cel puțin de când sunt eu aici, ingerințe de genul <<Cheamă-l pe ăla, nu-l chema pe ăla>>. (...) Avem independență totală, nu există imixtiuni.” (Realizator emisiuni Alpha TV)

”Alpha TV e o televiziune de buzunar, nici nu știu de ce există.” (Jurnalist din Grupul Transilvania)

Transilvania Live și Look TV au traversat mai multe transformări pe parcursul anului 2012, determinate de extinderea „din mers” a grilei de programe și a numărului de angajați, precum și de „tatonările” decise la nivel de management și de acționariat în ceea ce privește politica editorială.

O schimbare importantă s-a produs în a doua parte a anului 2012, când televiziunea de divertisment Transilvania Look a trecut printr-un proces de rebranding, devenind Look TV. Reprezentanții postului au declarat că această mișcare s-a datorat faptului că au ajuns la concluzia că o televiziune de divertisment în care să apară preponderent figuri locale nu era sustenabilă, pe de o parte pentru că era dificil să aibă un flux constant de materiale, iar, pe de altă parte, pentru că puține personalități locale erau deschise către participarea la astfel de emisiuni. În acest context, postul s-a reorientat către tratarea unor subiecte de divertisment de interes național.

Reprezentanți din conducere, de la nivel de management și producătorii generali ai celor două televiziuni au declarat că provocarea majoră a fost identificarea jurnaliștilor și tehnicienilor care să fie angrenați în proiectele grupului, în contextul pieței media limitate din regiune și a lipsei de pregătire și de experiență a multora dintre jurnaliști.

În primul rând sunt probleme legate de resursele financiare, apoi de resurse informaționale și de profesionalizarea jurnaliștilor. În ultimii ani, toți jurnaliștii cu experiență, afectați de criză, s-au reorientat profesional, nu se mai regăsesc în instituții media, sunt foarte puțini profesioniști, se obține greu calitatea.” (Mihaela Orban, manager Transilvania Live – la data documentării)

”La numărul de personal de care avem noi nevoie, piața este destul de limitată. Sunt foarte mulți jurnaliști care s-au retras în PR sau alte domenii. (...) A fost foarte greu să găsim oameni. Ar prinde bine cursuri de specializare în orice domeniu.” (Producător Transilvania Live)

Unii dintre intervievați au acuzat lipsa de flexibilitate și de viziune de la nivel de management al grupului Transilvania și au declarat că accentul pus pe cantitate (extinderea grilei de programe, asigurarea unui flux permanent de informații etc.) se făcea uneori în detrimentul calității (investirea resurselor în documentarea unor subiecte de profunzime, pregătirea angajaților etc.). La data documentării pe teren, numeroase roluri din cadrul grupului se suprapuneau. Astfel, unele emisiuni erau realizate de un singur om, care era concomitent producător, realizator și moderator, reporterii erau uneori nevoiți să acopere și alte subiecte decât cele din aria lor de specializare, jurnaliștii din grup livrau conținut pentru mai multe platforme (print, online, tv) etc. Mai mulți jurnaliști au declarat că au semnalat aceste probleme și că, deși soluționarea lor a fost amânată pe termen nedefinit, au continuat să lucreze în acest stil.

Pe plan profesional, mă simt prea împovărat și copleșit de managementul timpului. E nevoie de mai mult răgaz pentru idei noi, subiecte interesante. Mai mult timp și energie de a avea posibilitatea să gândești niște proiecte media mai complexe.” (Realizator emisiuni Transilvania Live)

”Dacă ai doi sau trei editori buni și doi sau trei coordonatori buni, pot să facă performanță. Celor de la Transilvania le lipsește <<vârful>> care să aibă o viziune. E o frică de a delega responsabilități. Simt nevoia de doi sau trei reporteri speciali, care să facă diferența. Ei nu se preocupă acum decât să aibă flux continuu. Nu au o platformă care să integreze în online produsele grupului.” (Jurnalist clujean din presa centrală)

”Directoarea Transilvania Live [Mihaela Orban – n.r.] este principala problemă în televiziunea aia. Își impune punctul de vedere, nu se întâmplă nimic de la ea încolo, la ea se opresc toate lucrurile.” (Jurnalist din grupul Transilvania)

În ceea ce privește abordarea subiectelor politice și economice, reprezentanții Transilvania Live și Look TV au declarat că abordau o „politică de neutralitate” care nu era influențată de afinitățile politice sau de interesele de afaceri ale acționariatului. Angajații intervievați au declarat că nu se confruntau cu ingerințe politice sau economice din partea acționariatului sau a managementului și că aveau libertate în tratarea subiectelor difuzate pe posturi. Pe de altă parte, directorul Transilvania Live Mihaela Orban a declarat că, deși nu avea atribuții editoriale, a fost în situația de a opri de la publicare un material care susținea că un fost prefect clujean (de la PDL) folosea mașina de serviciu în interes personal, invocând că nu era bine documentat și că trata subiectul la modul „justițiar” și făcea referire la un singur caz de acest fel, cu toate că existau și altele similare.

Reprezentanții Look TV intervievați au declarat că grupul Transilvania prezintă multe știri sportive și în special din fotbal și că acest lucru s-ar datora într-o mare măsură faptului că acționarul Arpad Paszkany este preocupat de aceste aspecte, dar că patronatul nu le-a impus această abordare.

Noi am practicat un fel de neutralism așa politic. Nu cred că este formula cea mai bună, dar este formula pe care am găsit-o noi să ne putem consolida.” (Vasile Dâncu, acționar în cadrul grupului Transilvania, la data documentării)

Aici nu am simțit presiuni și am lucrat în prea multe locuri încât să accept așa ceva.” (Producător general Transilvania Live)

Nu am atribuțiuni editoriale, însă nu pot să nu remarc dacă o știre este prost scrisă sau dacă nu are toate părțile. Aici nu e vorba de ingerință, ci pur și simplu de a atrage atenția că nu e ceva corect.” (Mihaela Orban, administrator Transilvania Live – la data documentării)

”Relația televiziunilor cu mediul politic local este de pace și prietenie. Și politicienii de la diverse partide au aceeași relație. Au afaceri împreună, blaturi. E un singur partid aici și e o singură televiziune. Când scrii despre ei, poți să zici că ăla a fost de acord cu celălalt. Niciodată nu s-a putut face presă la Cluj, niciodată nu a existat posibilitatea asta. Interesant e că s-au perindat și aceiași șefi în presă din ’90 până azi.” (Jurnalist din grupul Transilvania)

Grupul media Transilvania a fost descris ca fiind unul dintre puținele din România care abordau echilibrat subiectul exploatării miniere de la Roșia Montană, în contextul în care principala companie interesată de exploatare, RMGC, este cunoscută la nivel național pentru cumpărarea bunăvoinței presei prin investirea unor sume mari în publicitate. Jurnaliștii grupului au declarat că nu au întâmpinat opreliști în abordarea acestui subiect.

”La Transilvania au fost niște emisiuni care au abordat problema de la Roșia Montană, ceea ce este o raritate în presa românească. (Jurnalist clujean din presa centrală)

 

3. Relația în redacție            

Relațiile din redacțiile televiziunilor din Cluj au fost descrise în general ca fiind „bune”, „de colegialitate”, „de echipă”, „de competiție”.

Mai mulți respondenți au declarat că ar fi fost necesare niște teambuilding-uri și o comunicare mai bună cu managementul instituțiilor, pentru a soluționa în special problemele care decurgeau din insuficiența de personal și din suprapunerea unor roluri ale angajaților din redacții.

O altă problemă indicată la nivel de relații din cadrul redacțiilor s-a referit la diferențele de mentalitate dintre generațiile de angajați, care determinau în anumite situații optici foarte diferite asupra modului de lucru, potrivit respondenților.

 

 

4. Relația cu autoritățile locale        

În ceea ce privește relația cu autoritățile și cu administrația locală, respondenții clujeni (cu precădere cei din grupul Transilvania) au declarat că se confruntă cu o reticentă din partea unor reprezentanți instituționali de a participa la anumite emisiuni și de a-și asuma anumite declarații. Unii intervievați au spus că mulți politicieni locali preferau „metode populiste” de a comunica public, „băile de mulțime” și contactul direct cu cetățenii.

”Ne lovim de lipsa de deschidere a oamenilor. De multe ori sunt informații pe care oamenii nu vor să le susțină în fața camerelor și atunci e mai greu să dai pe surse. Le e teamă, multora le e teamă. Ma refer aici la cazuri care pot fi sensibile, de exemplu, consumul de droguri, un caz în care sunt implicate autoritățile sau o persoană influentă. Le e teamă să susțină ce au de spus în fața camerei.” (Redactor-șef Transilvania Live)

Instituțiile sunt închise, nimeni nu-ți vorbește sau scoți foarte greu informații de la ei.” (Producător general Transilvania Live)

Poate fi teama pierderii locului de muncă, dacă îl aude șeful. Poziția publică pentru ei nu este convenabilă. Nu este convenabil să ia atitudine. Nu este o chestie generală, dar ne lovim de ea.” (Redactor-șef Transilvania Live)

Reprezentanții din grupul Transilvania au susținut că politicianul Emil Boc (PDL), primarul orașului, era prezent uneori săptămânal în studioul televiziunii Alpha TV, dar că evita să participe la emisiunile posturilor Transilvania Live și Look TV. Pe de altă parte, primarul Emil Boc a declarat că a participat la aproape toate emisiunile instituțiilor de presă unde a fost invitat și că singurul motiv pentru care ar fi lipsit a fost legat de timp.

Un obstacol e blazarea oamenilor, a politicienilor, reținerea lor de a comunica prin intermediul presei. Practică metode populiste de a ieși în mijlocul oamenilor, refuză să vină la emisiuni și motivează că au contact direct cu oamenii și merg la manifestări unde se adună mai mulți oameni și au mai mare impact. (...) Reticenți sunt din toate partidele, în speță în momentul de față cel mai reticent este primarul.” (Director Transilvania Live)

Primarul Emil Boc e un tip ciudat, care vine numai unde se simte confortabil și nu i se pun întrebări incomode.” (Jurnalist Transilvania Live)

Trebuie să accepți, ca politician, că partea de critică este o parte componentă a activității unei primării. Trebuie să o accepți ca atare, pentru că face parte din regulile unei democrații. Deci, nu trebuie să fii deranjat dacă o critică este corectă, se bazează pe argumente și pe interes public. Întotdeauna am fost deschis și receptiv la asemenea abordări. Consider că un jurnalist care mă critica este un jurnalist care își face datoria, cât timp este de bună-credință, iar la Cluj n-am văzut să fie rea-credință în exprimarea unor puncte de vedere critice. Atâta timp cât există bună-credință, orice critică este permisă. (...) Mă duc și la emisiunile radio, și la televiziuni, oriunde sunt invitat, dacă programul îmi permite. Orice contact cu cetățeanul este binevenit.” (Emil Boc, PDL, primarul Clujului)

 

5. Soluții pentru un jurnalism de calitate      

Printre soluțiile indicate de respondenții din Cluj pentru creșterea calității presei locale se numără: crearea unor pârghii (sindicate, asociații profesionale șamd) care să protejeze jurnaliștii de presiunile politice și economice, autoreglementarea la nivel de breaslă, organizarea unor cursuri pentru jurnaliști, selecționarea mai riguroasă a angajaților mass-media și creșterea salariilor.

”Televiziunea este mai mult decât jurnalism, e și o artă, o formă de expresie aparte. Merge împreună cu jurnalismul, dar este și ceva separat de jurnalism. Are și valori care depăseșc strict parametrii jurnalistici, care țin de prezentarea cât mai echilibrată a realității, a informației cotidiene. Are și alte valori care țin de spectacol, de dramatic de pedagogie, de educație. (...) Datorită penetranței și ponderii mari în discursul public, responsabilitatea este mai mare.” (Realizator emisiuni Transilvania Live)

Cred că jurnaliștii de calitate sunt jurnaliștii care reușesc să depășească cea mai mare parte a condiționărilor care le afectează libertatea, adică jurnaliștii care reușesc să fie sinceri în actul jurnalistic. (...) Și mai am un criteriu care, după părerea mea, trebuie respectat (...): a avea imaginea din afară a unui profesionist, a unui om care nu are alte interese în spate atunci când scrie, nici interesul de grup. E foarte periculos să iei tonul ziarului sau al televiziunii, să fii 100% integrat în asta. (...) Eu am un model de jurnalist în România. Mă gândesc la Tolontan92 - așa mi se pare mie că este jurnalistul ideal, adică un om care înțelege, explică și furnizează mai ales interpretări, pentru că, în lumea de acum, mințim cel mai bine cu cifre, mințim cu date, cu lucruri inutile. Prefer un jurnalist care greșește prin faptul că interpretează singur, sincer și cu toate instrumentele pe care le are el o situație socială. Cred că este mai interesant și mai profesionist chiar atunci când greșește, decât unul care caută obiectivitate din asta calculată, să facem mereu echilibru între știre, dacă a făcut o porcărie partidul de la guvernare scriu un pic și despre opoziție ca să nu deranjez pe nimeni (...). Asta e o chestie de fabricare a știrii, într-adevăr toți avem reflexul să creăm noi echilibru, și eu am reflexul și când scriu, simt că asta este presiunea cea mai mare, să-ți păstrezi un fel de echilibru deasupra lucrurilor.” (Vasile Dâncu, acționar în cadrul grupului Transilvania, la data documentării)

În timp ce unii intervievați au văzut ideea aderării la un sindicat ca o soluție pentru protecția jurnaliștilor, o altă parte a acestora și-a declarat neîncrederea în privința eficienței organizațiilor sindicale existente.

Un jurnalist care nu aparține unui sindicat, care nu cotizează undeva la un sindicat sau un fond de pensii, e foarte greu să reziste presiunilor.” (Vasile Dâncu, acționar în cadrul grupului Transilvania, la data documentării)

”Ar trebui să existe organizații profesionale mai puternice și mai active, care să protejeze jurnaliștii de presiunile politice și economice și ar trebui să se impună niște certificate de bune practici pentru presă, cum a propus Convenția Organizațiilor de Media.” (Jurnalist clujean din presa centrală)

Nu m-a interesat până acum și nu cred că deocamdată o mișcare sindicală în presă ar face ceva.” (Reporter Transilvania Live)

Marea problema a televiziunilor locale și a presei locale sunt salariile mult mai mici decât în București. Peste tot, banii sunt problema, este subplătită munca asta. (...) Un sindicat ar trebui să umble la problemele grave pe care le are presa locală, la subfinanțare, că din subfinanțare vin toate problemele. (...) Nu am aderat la un sindicat, nu știu să existe un sindicat al jurnaliștilor în Cluj. Știu că există Asociația Jurnaliștilor Profesioniști, dar nu are valoare de sindicat și nu a fost ceva serios, din punctul meu de vedere. Inclusiv titlul mi s-a părut agasant (...) Adică, ce să înțeleg, că băieții care s-au strâns acolo sunt profesioniști și restul, nu? Nu-mi plac ăștia care ei singuri își pun eticheta că sunt fantastici, autoelitiști. Din start mi se pare ca pute ceva.” (Realizator emisiuni Alpha TV)

”Va fi nevoie să facem un sindicat în organizație, că suntem destul de mulți și conform normelor, după cum știu, va fi nevoie să facem și așa ceva.” (Director Transilvania Live)

”Jurnaliștii trebuie să fie organizați, să fie apărați de organizații profesionale mult mai puternice decât sindicatele, să fie instruiță. Fiind stăpâni pe meseria lor, nu ar fi vulnerabili [la presiuni – n.r.].” (Producător general Transilvania Live)

Intervievații au declarat aproape în unanimitate că jurnaliștii din televiziunile locale clujene au nevoie de cursuri de specializare pe orice teme, dar mulți au declarat că aceste cursuri fie sunt costisitoare, fie implică deplasări pentru care este nevoie de timp și de bani.

Orice curs este bun, poate fi un curs pe redactarea știrilor, de montaj, de editare, dar nu neapărat diferențiat pe politic sau social. Eu îi încurajez pe toți să aplice. Eu sunt pentru cursuri cât mai multe, că înveți.” (Redactor-șef Transilvania Live)

Cei mai mulți intervievați s-au declarat împotriva existenței unei legi a presei și au pledat pentru autoreglementare, dar au fost și susținători ai ideii că o lege a presei ar preîntâmpina multe dintre derapajele presei și ar asigura o mai bună protecție a jurnaliștilor.

„E nevoie de o lege a presei, o lege în care jurnalistul să fie apărat, și e nevoie de o lege prin care jurnalistul să poată fi tras la răspundere, pentru că sunt aberații și multe prostii care apar în presă și nu ar trebui să apară. Să fie apărat cel slab și să fie limitat cel care o ia razna.” (Producător general Transilvania Live)

Ar trebui să existe autoreglementare făcută sincer, nu așa, de formă, și nici exagerat. Cred că singura formulă de care ar trebui să se îngrijoreze jurnaliștii este să-și creasca nivelul de conștiință profesională. Jurnalistul nu se respectă pe sine, nu-și permite să se respecte pe sine într-o societate în care profesia lui nu este reglementată.” (Vasile Dâncu, acționar în cadrul grupului Transilvania, la data documentării)

O lege a presei, în situația în care un jurnalist ar fi în pericol în timp ce își desfășoară activitatea, ar fi utilă.” (Angela Moldovan, administrator și acționar Alpha TV)

”Singura chestie care s-ar putea face pentru presă, unica pentru care aș milita la orice oră, e să existe niște standarde. Să trebuiască să dai niște examene, să fie niște criterii serioase de angajare. Să se facă o triere. Nu există oameni pentru presă. Te întreabă ce echipamente primesc, ce mașină, ce telefon, dacă vrei să îi angajezi.” (Jurnalist din grupul Transilvania)

„Proiectele de legi ale presei care au existat au fost făcute în favoarea patronatelor, nu în sprijinul presei. Pot deveni cel mai ușor mod prin care un patron de presă poate bloca un material de presă.” (Jurnalist clujean din presa centrală)

”O presă cu lege a presei în România înseamnă o presă cu arestați. Sunt de acord că cenzura economică produce corupție în presă, o produce și la noi, o produce și în Amsterdam, înclusiv în Suedia, deși presă mai curată decât cea suedeză nu a existat niciodată. Chestiile astea se întâmplă, ca accidente sau ca fenomene de masă se întâmplă, dar a pune cătușe în gura presei printr-o lege a presei este egal cu a lăsa sistemele politice nu numai să perpetueze corupția, ci să facă din corupție o regulă.” (Fost profesor de Jurnalism)

Nu cred că este nevoie de o lege a presei. Noul cod civil este suficient pentru reglementarea raporturilor generale în ceea ce privește mass-media. În rest, autoreglementarea întotdeauna este binevenită și acolo cred că e loc de mai bine.” (Emil Boc, primarul Clujului)

 

 

Unele televiziuni constănțene susțin politicieni „din convingere”

 

1. Context

În august 2012, în județul Constanța erau licențiate: televiziunea prin satelit Neptun TV, opt televiziuni cu emisie prin antenă terestră în municipiul Constanța (printre care: Antena 1, Neptun TV, Pro TV, Realitatea TV, Prima TV), televiziunea prin cablu și prin satelit Litoral TV și 15 televiziuni cu emisie exclusiv prin rețele de cablu. Dintre acestea, televiziunile constănțene cu program local, exceptând stațiile locale ale televiziunilor naționale, erau: televiziunea regională cu acoperire națională Neptun TV, televiziunea Alpha Media din Medgidia, Litoral TV din Năvodari, Eforie TV din Eforie, Media TV din Cernavodă și Mangalia. În martie 2012, CNA a retras licența Constanța TV (CTV Media Group SA – licenţă terestră), post TV care a început să emită în 2007, devenind prima televiziune regională de știri din România, și care a avut, la rândul său, program local consistent.

La data documentării pe teren în județul Constanța93, majoritatea rețelelor de cablu erau operate de RCS & RDS, iar UPC avea aproximativ un sfert din piață. La începutul anului 2012, RCS avea 75.000 de abonați pe analogic, deținând, totodată, rețele în orașele Năvodari, Cernavodă și Medgidia, iar UPC avea 6.500 de abonați pe rețelele analogice în Constanța, Ovidiu, Valu lui Traian și Cumpăna. În Mangalia, rețelele de cablu erau operate de NextGen - compania de cablu a Romtelecom și UPC, potrivit CNA.

Din punct de vedere al pieței de televiziune, unanim apreciată de intervievați ca emblematică pentru Constanța este Neptun TV (NTV), creată de primarul municipiului, Radu Ștefan Mazăre (PSD), televiziune unde a fost acționar și redactor-șef pe vremea când încă nu devenise politician.

Astfel, Neptun TV a fost fondată în 1995 de Radu Mazăre, actualul primar al Constanței, Nicușor Constantinescu, actualmente Președintele Consiliului Județean Constanța, și de omul de afaceri Sorin Gabriel Strutinsky, catalogat de unii jurnaliști constănțeni intervievați drept „creierul afacerilor” lui Mazăre și Constantinescu. Pe parcurs, Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu s-au retras la nivel formal din acționariatul companiei care operează televiziunea, Soti Cable Neptun SRL (CUI: 1869894), acționarul principal rămânând Sorin Strutinsky.

În prezent, asociații Soti Cable Neptun SRL sunt: Strutinsky Sorin Gabriel – 50%94, Conpress Holding SRL – 25%, Cârciog Mihail Gheorghe – 12,5%, Ring Star SRL (asociat unic Moga Răzvan Adrian) – 10% și Mereuță Valeriu – 2,5%95. Asociații Conpress Holding SRL sunt: Sanda Ciocoiu – 48%, Mihail Gheorghe Cârciog – 28%, Sorin Gabriel Strutinsky – 24%. În 2012 cifra de afaceri a Soti Cable Neptun a fost de 10.939.445 de lei, cu o pierdere brută de 3.899.994 de lei, iar numărul de angajați a fost de 165, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor.

O prezență constantă pe micile ecrane constănțene de 17 ani, NTV a început prin a fi o televiziune locală, iar, de șase ani, postul are acoperire națională și program preponderent regional și local, difuzând totodată și materiale din țară, realizate de corespondenți locali sau în urma unor colaborări cu alte instituții de presă (ex: Realitatea TV, RTV, TVR).

Neptun TV este prima televiziune cu sediul în provincie care a reușit să aibă o distribuție de 66% pe rețelele de cablu și DTH la nivel național, fiind inclusă în sistemul must-carry. Postul este recepționat în rețelele UPC România, RCS-RDS digital, NextGen, DCS (AKTA), Digi TV, Dolce TV, precum și în peste 250 de alte rețele locale mici și mijlocii de cablu analog sau digital din întreaga tară96.

Bugetul Neptun TV este de aproximativ 190.000 de euro pe lună, ceea ce înseamnă circa 2,3 milioane de euro pe an, potrivit directorului executiv Dan Dumitru. Principalul client de publicitate al Neptun TV, este compania de salubritate Polaris, din acționariatul căreia face parte deputatul constănțean PSD Eduard-Stelian Martin97. Directorul executiv al televiziunii a declarat că 45% dintre contractele de publicitate încheiate cu televiziunea vin din partea unor institutii publice (”regii, primării, Consiliul Județean Constanța”), pentru promovarea activităților acestora, iar restul contractelor vin din zona agenților comerciali98. În ceea ce privește contractele cu instituțiile publice, Dan Dumitru a precizat că acestea au fost atribuite „numai prin licitații, pentru că altă formulă n-a existat și nu există. Nu există încredințare directă”99. Totodată, potrivit acestuia, Neptun TV este și o pârghie prin intermediul căreia televiziuni precum Pro TV, Antena 1 si Realitatea contractează publicitate din bani publici. Mecanismul este următorul: în urma unor acorduri încheiate, NTV funcționează ca o „agenție de servicii de televiziune pentru Primărie” care participă la licitații în numele tuturor instituțiilor de presă cu care are contracte. Ulterior câștigării licitațiilor, NTV transmite către ceilalți parteneri media comenzile de informații care trebuie aduse la cunoștința opiniei publice în virtutea contractelor încheiate cu instituțiile publice.

Televiziunea nu a înregistrat profit în 2011, un motiv fiind că s-au făcut investiții și cheltuieli pentru schimbarea emisiei și a echipamentelor de platou, potrivit directorului executiv NTV.

Fostul mare rival al Neptun TV, Constanța TV (CTV), televiziune operată inițial de CTV Media Grup SA (CUI: 18313876), s-a lansat în 2007 cu investiții majore și cu sute de angajați. Printre fondatorii televiziunii se numără nume sonore din PNL, precum: senatorul Puiu Hașotti, deputații Mihai Lupu și Gheorghe Dragomir, Victor Manea, fostul Secretar de Stat de la Ministerul Agriculturii - Gheorghe Albu, Baiazid Memis, Victor Secuiu, fostul lider municipal PNL Constantin Matei, primarul din Techirghiol – Adrian Stan, fostul consilier județean și coordonatorul Departamentului de Analiză Politică și Comunicare din cadrul PNL – Dan Antonoaie Zepa, consilierul județean Gabriel Monea și consilierul local Ovidiu Cupșa. Datele de la Ministerul Finanțelor arată că, în 2009, licența CTV era deținută de CTV Media Group SA (CUI: 18313876), actualmente sub incidenţa Legii nr. 85/2006 - faliment (cnf. datelor de la Reg. Comerțului), ai cărei proprietari sunt Albu Nicolae și Albu Petre(frații liberalului Gheorghe Albu, unul dintre acționarii anteriori100).

Potrivit unuia dintre fondatorii postului, care a dorit să-și păstreze anonimatul, CTV a fost prima televiziune din România care a implementat conceptul de videojurnalism, în 2006.

”Nu mai aveam nevoie de redactor propriu-zis. Cel care mergea pe teren lua aparatul, filma, descărca materialul aproape în formă brută și vorbea imaginea mai mult decât să-și dea cineva cu părerea. Plus că atunci am introdus prima dată sistemul prin care telespectatorii puteau să trimită materiale de pe telefonul mobil.” (Fondator Constanța TV)

Desi a avut un start „promițător”, după spusele celor intervievați, CTV a intrat în lichidare în 2011, iar licența a fost cedată companiei Dobrogea Media Vision, deținută de apropiați ai fostului prefect de Constanța, Claudiu Iorga Palaz. Ulterior, televiziunea a mai funcționat o vreme, pe o traiectorie aparentă de redresare. La scurt timp, însă, lichidatorul a făcut o cerere de revocare a cedării licenței, care a fost aprobată de CNA, iar, în septembrie 2011, televiziunea și-a încetat emisia101. În martie 2012, CNA a retras și licența de emisie a televiziunii.

Conform bilanțului depus în 2012, societatea comercială avea datorii în cuantum de 7.937.644 lei și venituri și cheltuieli de 0 lei.

Dispariția televiziunii CTV a fost pusă de majoritatea celor intervievați pe seama problemelor financiare cauzate de un management defectuos și pe seama unei orientări politice excesive (favorabile PNL) a postului102.

În prezent, o parte dintre foștii angajati CTV lucrează/ au lucrat pentru Litoral TV din Năvodari și pentru Media TV din Medgidia și Mangalia.

La Medgidia, deţinătoarea licenţei audiovizuale a televiziunii Alpha Media (televiziune care emite 10 ore pe zi) este societatea comercială Alpha Media SRL (CUI: 19235750), ai cărei asociaţi cu drepturi egale sunt doi jurnaliști, Mioara Gârba Țuțu și Cristian Ciobănuc. În 2007, cei doi jurnaliști și-au vândut din terenurile moștenite (Mioara Țuțu) și au făcut credite la bănci (pentru care plătesc și acum) pentru a lansa televiziunea și pentru a achiziționa echipamentele necesare.

În ceea ce privește sursele de finanțare ale televiziunii, acestea provin de la societăți comerciale și instituții din Medgidia (în special, operatori regionali care implementează proiecte europene de dezvoltare și au nevoie de promovarea lor), conform intervievaților. Mioara Gârba Țuțu, directoarea televiziunii, a declarat că nu există un finanțator/ advertiser principal al televiziunii că există contracte mici încheiate cu companii private, cu societatea comercială RAJA SA (care are ca acționari Consiliul Județean Constanța și alte 33 de primării din județ)103 și cu Primăria Medgidia (fonduri europene). Totodată, reprezentanții televiziunii au susținut că există o pondere egală a finanțărilor provenite din fonduri publice și private.

La data documentării pe teren, sediul televiziunii Alpha Media se afla într-o clădire închiriată de la compania producătoare de ciment și materiale de construcții Lafarge, principala industrie din orașul Medgidia, care avea și publicitate pe post. Cristian Ciobănuc, directorul televiziunii, a menționat însă că intenționa să aplice pentru un proiect european prin intermediul căruia să obțină fonduri pentru un sediu nou și pentru utilarea televiziunii.

Conform Ministerului de Finanțe, SC Alpha Media SRL a avut în 2011 o cifră de afaceri de 430.190 de lei și un profit de 102.116 lei. În 2012, cifra de afaceri a societății care deține licența televiziunii a fost de 465.235 de lei, iar profitul brut a fost de 133.891 de lei.

Litoral TV (LTV) din Năvodari este o televiziune cu difuzare prin cablu și prin satelit, lansată în noiembrie 2011. Deținătoarea licenței audiovizuale este societatea comercială Media Est Vision SRL (CUI: 28507250), al cărei unic acționar este Geanina Ramona Mureș, însoțitoare de zbor, absolventă a unei facultăți de mediu și rudă de gradul al III-lea cu primarul din Năvodari, Nicolae Matei (PSD), conform edilului. Din același grup de media mai fac parte radioul Litoral FM și Gazeta de Năvodari (ziarul figura și pe cartea de vizită a primarului).

Primarul Nicolae Matei (ales pentru al doilea mandat de 71% din populația năvodăreană care s-a prezentat la alegerile locale) a declarat că cea mai mare pondere a banilor din publicitatea difuzată la Litoral TV provine din companiile sale și se ridică la suma de 40.000 de lei pe lună. Televiziunea beneficiază lunar și de finantare din bani publici.

”Le dau [celor de la Litoral TV – n.r.] 5.000 de lei de la bugetul local. Dar serviciile pe care le fac orașului Năvodari sunt mult mai mari. Promovează tot ce înseamnă turism, tot ce înseamnă Năvodari, Casa de Cultură, ansambluri. Deci, serviciile pe care le primește orașul Năvodari sunt simbolic plătite prin banii pe care-i alocăm.” (Nicolae Matei, PSD, primarul orașului Năvodari)

Primarul Nicolae Matei a mai declarat că, informal, era managerul Litoral TV. Politicianul s-a declarat impresionat de modelul de presă asiatic și a spus că viziunea sa pe termen lung este să pună televiziunea „în slujba comunității” din Năvodari și să-i educe pe locuitori prin intermediul LTV „să muncească mai mult, să fie mai serioși, să aibă alt caracter”.

În schimb, mai mulți angajați ai televiziunii au spus că intenția lor este să acopere evenimente din tot județul, nu doar din Năvodari.

”Nu vrem să facem foarte multe materiale din Năvodari, tocmai ca să nu zică lumea că este o televiziune publică locală. Nu vrem să implementăm ideea de televiziune de oraș, deocamdată este televiziune de județ.” (Jurnalistă Litoral TV)

La data documentării pe teren, sediul Litoral TV se afla în aceeași clădire cu sediul PSD Năvodari, în spatele primăriei orașului.

Potrivit bilanțului, SC Media Est Vision SRL depus la Ministerul Finanțelor, în 2012 deținătoarea licențelor audiovizuale pentru Litoral TV a avut o cifră de afaceri de 1.676.308 de lei, un profit net de 275.495 de lei și un număr de 33 de angajați.

”În momentul în care Dumnezeu ți-a dat mai mult decât ai sperat, te gândești și la comunitate. Vreau să pun televiziunea în slujba comunității. Dar nici nu sunt sinucigaș să-mi tai rădăcinile singur. Ar trebui o mai mare simbioză între stat și tot ce înseamnă presă. Populația ar deveni mult mai educată. De la lună la lună ar fi tot mai puține distrugeri publice, ar trebui să avem un departament în cadrul Guvernului care să se ocupe de relația cu presa. Ce să vă spun, la chinezi, la japonezi sunt [mesaje – n.r.] subliminale care îi îndeamnă pe oameni la muncă. La noi nu mai muncește nimeni, noi avem numai ziariști, poeți, avocați, psihologi, numai vrăjeli. Da’ să văd om care vrea să zidească, care vrea să sudeze, care vrea să fie lăcătuș, care vrea să toarne piese turnate, nu. Toți trebuie să ne facem copiii numai savanți. De muncă a cam uitat toată lumea. Aici presa ar putea să aibă un mare rol educațional, pe lângă biserică, pe lângă scoală.” (Nicolae Matei, PSD, primarul orașului Năvodari)

Media TV, deținută de societatea comercială A.V.E. 2000 SRL (CUI: 11731367), este o televiziune cu difuzare exclusiv prin cablu, cu licențe locale în Cernavodă, Medgidia, Mangalia și Cobadin (programul din ultima localitate fiind format doar din emisiuni înregistrate). Din 2008, televiziunea aparține unui fost sunetist, operator și reporter de la Neptun TV, Valentin Coteț, care a declarat că a avut în trecut și o companie de distribuție de presă și a fost administrator la un post de radio local.

”Nucleele” redacționale ale Media TV din cele patru orașe menționate anterior (formate chiar și dintr-un singur angajat, cum era cazul în Cobadin) difuzau preponderent programe de videotext și înregistrări de la consiliile locale, fără să dispună de investiții pentru emisia prin antenă terestră sau prin satelit, la momentul realizării acestei documentări pe teren104. Media TV Medgidia se afla în reorganizare, transmițând zilnic jumătate de oră de program propriu, iar la Mangalia se realizau aproximativ două ore de conținut zilnic propriu (un buletin de știri și o emisiune seara). În iulie 2012 se lucra la crearea unei rețele prin care jurnaliștii din cele patru redacții ale televiziunii să colaboreze și să facă schimb de materiale. Ulterior, potrivit documentării, Media TV Medgidia a devenit mai activă decât redacția din Cernavodă, datorită apropierii de actualul primar, Marian Iordache, PNL, iar Media TV Mangalia a dispărut după ce primarul PSD Mihai Claudiu Tusac, care o finanța și găzduia, a fost obligat de Radu Mazăre să se retragă din cursa electorală pentru un al doilea mandat.

La data documentării pe teren, redacția televiziunii din Mangalia se afla într-un sediu închiriat de la Primărie, potrivit jurnaliștilor, iar, la Cernavodă, sediul Media TV se afla chiar în clădirea Primăriei, televiziunea având și un contract de publicitate cu consiliul local. Potrivit proprietarului și managerului general al Media TV, televiziunea nu a avut profit în ultimii trei ani.

Conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor, în 2012 cifra de afaceri a societății care deține licențele audiovizuale Media TV a fost de 170.784 de lei, cu un profit brut de 54.645 de lei și a funcționat cu un singur angajat.

Eforie TV a început să emită în octombrie 2011, iar, din aprilie 2012, retransmite programele Neptun TV și are trei ore de program local propriu. Acționarii societății SC Litoral Media Group SRL (CUI: 28446152), care operează televiziunea, sunt Victor Emilian Dumitrescu (cu 80% din acțiuni) și Petre Paris (cu 20% din acțiuni). Potrivit presei locale din Constanța, Victor Emilian Dumitrescu este cumnatul primarului din Eforie, Ovidiu Brăiloiu (PSD), iar asociatul Petre Paris, cameraman la TV Neptun, este cunoscut ca fiind un apropiat al Președintelui Consiliului Județean Constanța, Nicuşor Constantinescu105 (USL). De asemenea, Petre Paris este acționar al unei companii de arhitectură106 care a avut în trecut contracte cu instituții ale statului (de ex.: 3 milioane de euro pentru Sala Polivalentă din Constanța)107.

Conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor,, deținătoarea licențelor audiovizuale pentru Eforie TV a avut în 2012 o cifră de afaceri de 1.504.071 de lei, o pierdere netă de 197.290 de lei și a funcționat cu 22 de angajați.

Măsurarea audiențelor televiziunilor din Constanța este ca și inexistentă. Excepție face televiziunea Neptun TV, membră a Asociației Române pentru Măsurarea Audiențelor (ARMA), prezentă în rapoartele oficiale folosite de industria de publicitate din România. Neptun TV a înregistrat în iulie 2012 un rating mediu la nivel național de 3.000 de telespectatori pe minut108, fiind pe locul 51 într-un clasament al celor 57 de televiziuni raportate de către ARMA.

Pentru celelalte televiziuni constănțene, ca și în cazul altor regiuni din țară, singurele repere privind audiența sunt sondajele realizate în preajma campaniilor electorale și telefoanele telespectatorilor care intră în direct la emisiunile ce dezbat probleme locale. De asemenea, pentru televiziunea Media TV, care difuzează și anunțuri în format videotext, un reper îl constituie și durata publicării unui anunț.

”Am avut pe cineva care m-a rugat să-i pun un anunț și, după o săptămână, m-a sunat să-l scot că l-au înnebunit câți l-au sunat. Pentru angajări, e drept. E și ăsta un fel de măsură dacă lumea uită sau nu. Indiferent de motivul pentru care se uită.” (Valentin Coteț, proprietarul Media TV)

 

Administrația locală constănțeană este dominată la nivel municipal și județean de PSD și PNL. Cei intervievați au indicat drept principale activități economice din județ: turismul, comerțul, lucrul în portul Constanța, în șantierul naval din Mangalia și în rafinăria Petromidia din Năvodari.

Relația dintre mediul politic și mediul local de afaceri a fost descrisă de mulți intervievați ca fiind apropiată.

Radu Mazăre, primarul Constanței (PSD), a precizat că industria din municipiu nu se dezvoltă pentru că nu are tradiție. Pe de altă parte, o interpretare a altor intervievați a fost și că aproape toate activitățile economice din Constanța sunt dependente de administrația locală.

”În lume dacă vă uitați, sunt orașe cu tradiție industrială, orașe cu tradiție turistică. Constănțenii care câștigă bine din servicii de comerț și turism n-or să stea într-o fabrică.” (Radu Mazăre, PSD, primarul municipiului Constanța)

”Foarte mulți agenți economici sunt într-un parteneriat direct cu Mazăre sau cu acoliții lui. Ăsta e marele secret al lui Mazăre: faptul că a reușit să subordoneze tot și toate. Activitatea este, din păcate, concentrată pe zona de turism, și foarte multe dintre societățile care activează în Constanța și au venituri sunt într-o franciză a lui Mazăre. Alții nu s-au putut dezvolta. Ăsta este motivul pentru care suntem ocoliți de investitorii mari, din multinaționale. Pentru că el și acoliții lui au prostul obicei să ceară comisioane și procente din business.” (Christian Gigi Chiru, Președintele PDL Constanța, la data documentării pe teren)

[Întrebat dacă mediul de afaceri local este în strânsă legătură cu cel politic, primarul Constanței a răspuns:] „Ce înseamnă asta? Avem o comunicare bună, cum e și normal. Ce vrei să întrebi, dacă mă finanțează mediul de afaceri local? Tu ai văzut câți bani am băgat în campania electorală de acum? Trei lulele.” (Radu Mazăre, PSD, primarul municipiului Constanța)

„Punctul meu de vedere este că nu poți despărți în nicio țară politicul de economic. Numai că [relațiile – n.r.] trebuie să fie transparente. Este inutil să spui că în dreapta ai economicul și în stânga ai politicul și nu au nicio legătură. În orice țară există instituții specializate, cele de lobby, dar nu le poți despărți. Oamenii politici trebuie să promoveze mecanisme și proiecte economice. (...) Relația dintre politic și economic este pervertită în sensul în care lumea gândește că acela care este angajat politic vine și dictează sau are o anumită legătură subterană cu mediul economic. Ceea ce se și întâmplă de multe ori, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să milităm pentru a scoate la lumină astfel de relații și a le normaliza. Ar trebui să fie o relație normală”. (Reprezentant PNL Constanța)

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Toți cei intervievați la Constanța (jurnaliști, editori, manageri, producători, politicieni etc.) au indicat finanțarea slabă și precaritatea resurselor ca fiind principalele probleme ale televiziunilor locale din județ. În acest context, conform respondenților, televiziunile ajung să fie subordonate sau dependente de interesele zonei din care vine finanțarea, ceea ce determină ca politica editorială să fie trasată pe considerente stabilite politic sau economic, ori condiționată de acestea.

Televiziunile partizane sferelor de interese care le finanțează au fost etichetate de unii politicieni drept „o normalitate”, în vreme ce alții s-au declarat îngrijorați de repercusiunile acestui fenomen.

”Ce înseamnă [ca televiziunile – n.r.] să fie independente? Independente de cine? Nu există nicăieri în lume așa ceva. (...) Nu vorbesc de bani publici. De unde au televiziunile contracte de reclamă? Au scris vreodată ceva critic la adresa celor care au contracte cu ei? Îmi arăți tu mie pe cineva care ia bani de reclamă și scrie împotriva ăluia care dă banii? Uitați-vă la presa internațională. Ce, CNN-ul e independent? Al Jazeera e independentă? Ce spune finanțatorul, asta fac jurnaliștii. (...) Nu există nicio soluție pentru o presă independentă.” (Radu Mazăre, PSD, primarul municipiului Constanța, fost jurnalist)

Primarul Constanței a subliniat că, pe vremea când lucra în presa locală, nu a servit interesele niciunui terț. „Pentru că n-am avut niciodată șefi. Dacă am fost și redactor-șef și patron, normal că n-am avut șefi”, a spus Radu Mazăre.

Independența financiară și profesionalismul jurnaliștilor au fost identificate drept condiții sine qua non pentru independența editorială/ libertatea de exprimare și credibilitatea mass-media.

”Presa poate fi independentă numai în momentul în care instituția de presă este independentă economic. În momentul în care ești dependent de sursele de finanțare, oricine poate să înceapă ziua de muncă gândindu-se că îi face o bucurie șefului dându-i în cap lui X sau lui Y. În felul ăsta, presa a ajuns un supliment publicitar. Iar, în momentul în care îi ceri unui jurnalist să fie și jurnalist și agent publicitar, iarăși este o mare problemă.” (Reprezentant PNL Constanța)

”Problema financiară este cea mai acută. În ceea ce privește libertatea presei, presa este liberă, dar, dacă nu are finanțare, nu mai este chiar așa liberă. Cea mai mare problemă este lipsa de personal specializat, nu sunt caractere, angajații sunt mercenari și slab pregătiți”. (Nicolae Matei, PSD, primarul orașului Năvodari)

Presa din România cred că are o problemă de credibilitate pentru că activitatea presei este influențată de zona din care este bugetată activitatea. Dacă vorbim de ce înseamnă televiziunea și presa de stat [instituțiile publice de presă – n.r.], întotdeauna Guvernul va influența activitatea într-un procentaj mai mare sau mai mic. Dacă vorbim despre televiziuni private, e clar că acționariatul își exercită influența asupra activității trustului, sau a cotidianului respectiv, sau a televiziunii respective. Pe de altă parte, presa are o putere extraordinară. Toată manipularea din România după anii ’90 este pusă în practică tocmai de presă, conștient sau inconștient. În ultima vreme, s-a ieșit pe piață cu atacuri și cu așa de multă mizerie, încât populația este derutată, nu știe care este presa obiectivă, și nu poți, ca om, să ai capacitatea să selectezi informațiile care sunt virusate de cele care sunt real exprimate și prezentate de presă.” (Christian Gigi Chiru, Președintele PDL Constanța).

Din documentarea realizată, a reieșit că Neptun TV este tributară sferei de interes a primarului Mazăre și apropiaților săi. Rădăcinile acestui fenomen stau în faptul că televiziunea a fost fondată de Radu Mazăre, înainte să devină politician, alături de Nicușor Constantinescu – în prezent Președintele Consiliului Județean Constanța, și de prietenul acestora, omul de afaceri Sorin Strutinsky109. Primii doi s-au retras la nivel formal din structura acționariatului, dar cel de-al treilea a rămas acționar majoritar al societății care operează licența televiziunii, Soti Cable Neptun. Întrebat de ce a renunțat la presă în favoarea politicii, Radu Mazăre (desemnat primar pentru al patrulea mandat cu 62,76% din voturi) a răspuns punând în opoziție jurnalistul-critic și politicianul-jucător:

”E ușor să stai numai pe margine să critici. Greu e să fii în stadion si să joci. Sunt două tipuri de jurnaliști. Sunt ăia de investigații, care spun și opinia lor, și sunt alții care dau știrea că, uite, a început să plouă la ora patru. Eu vorbeam despre jurnalismul implicat. Și jurnaliștii critică de obicei, în 95% din cazuri.” (Radu Mazăre, PSD, primarul municipiului Constanța)

Neptun TV a funcționat inițial ca rampă de lansare pe scena politică, apoi ca tribună de răspândire a mesajelor agreate de fondatorii postului, potrivit unora dintre constănțenii intervievați.

”Dacă nu-l susțineai pe Mazăre din convingere, nu rezistai la Neptun [TV – n.r.].” (Fostă jurnalistă Neptun TV)

”Neptun TV este televiziunea înființată special pentru a reprezenta interesele membrilor fondatori, adică ale celor doi care conduc orașul la ora actuală, Mazăre și Nicușor Constantinescu. Este suficient să vă uitați la jurnalele lor, că vă dumiriți instantaneu. De când au devenit televiziune națională n-am avut timp să ne dăm seama dacă au devenit mai echilibrați, n-au avut timp să demonstreze așa ceva, fiindcă am trecut printr-o mulțime de campanii electorale și alegeri. Au încălcat prevederile CNA cu bună-știintă și cu riscul obținerii unor amenzi.” (Jurnalistă freelance din Constanța)

De menționat în acest context este că, potrivit deciziei CNA din 24 iulie 2012, „Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul Neptun TV cu somaţie publică pentru încălcarea prevederilor art. 1 din Decizia privind desfăşurarea campaniei pentru referendumul privind demiterea Preşedintelui României, întrucât în emisiunile informative difuzate în perioada 12 – 22 iulie 2012 nu a asigurat pluralitate de opinii în ceea ce priveşte exprimarea punctelor de vedere pro sau contra demiterii Preşedintelui României, în sensul că ştirile în care au fost exprimate puncte de vedere pro demiterii Preşedintelui României au fost în număr de 30, iar contra demiterii, 8”110.

Totodată, faptul că Neptun TV nu s-a implicat în transmiterea campaniei electorale locale a constituit încă un argument care a alimentat opiniile potrivit cărora postul a evitat să promoveze mesajele adversarilor politici ai celor care „controlează” și susțin financiar televiziunea.

”În perioada campaniei electorale, ei [cei de la Neptun TV] nici măcar n-au făcut emisiuni politice, doar pentru a nu prezenta contracandidații, pe care legea te obligă să-i inviți, dacă faci campanie.” (Proprietarul unui post TV din județul Constanța)

Mai mulți intervievați au declarat că patronatul Neptun TV stabilește politica editorială, iar deciziile privind materialele difuzate se iau de către directorii de departamente, producători, redactorul șef și directorul executiv al televiziunii – funcții ocupate preponderent de vechi angajați ai televiziunii, apropiați de fondatorii ei. Directorul executiv al postului, fost jurnalist, a spus că intervine în agenda/ produsul editorial când constată un derapaj jurnalistic sau o greșeală tehnică.

Fiecare instituție de presă își stabileste politica editorială determinată de patronat. Fiecare își vede interesul pe care îl are, nu e nimic anormal. Important este că peste tot există un echilibru, totuși. Acolo unde un anumit post TV are o politică editorială favorabilă unui partid politic, să spunem, vedem clar felul în care se abordează o știre. Presa, în general, e subiectivă. Nu sunt lucruri concrete, doar justiția poate să ia o decizie concretă și, poate, matematică. În rest, sunt lucruri ușor subiective și interpretabile. Mi-e greu să definesc presiunile politice, pentru că, în general, politica editorială a unui post e cam aceeași. Poate se schimbă odată cu schimbarea patronatului.(Producător Neptun TV)

Dumneavoastră, dacă ați fi director executiv, nu ați avea un cuvânt de spus în privința calității programelor? Am și o deformație în sensul ăsta, că sunt om de știri, și, când văd o știre prost făcută, în minutul ăla îl sun pe șeful departamentului de știri și-i spun că aia nu se face așa! Avantajul și dezavantajul meu este că știu televiziune și, atunci, asta-i viața.” (Director executiv Neptun TV)

Directorul executiv Neptun TV este și cel care a elaborat codul deontologic al postului, împreună cu alți angajați cu vechime ai Neptun TV.

”Am făcut un pustiu de bine și am făcut o compilație pe care am considerat-o de bun-simț din mai multe coduri etice, la care am rugat pe toată lumea să participe.” (Director executiv Neptun TV)

Unii jurnaliști au declarat că nu știu să existe un cod etic al televiziunii, în vreme ce alții au spus că au un „cod etic transmis oral de la reporterii mai vechi, (...) oameni care au făcut presă de prin ’92-’93, deci știu cu ce se mănâncă treaba asta încă de la începuturi”.

Tot la nivelul structurilor de conducere ale televiziunii se iau și deciziile editoriale care ar putea afecta relația cu contractanții de publicitate/ finanțatorii postului, conform respondenților.

”Nu accepți reclamă în schimbul renunțării la niște articole. De regulă e altfel. Există contractul respectiv de reclamă, și, în virtutea bunelor relații, în momentul în care, de exemplu, ai ceva care aduce atingere intereselor companiei cu pricina, le dai telefon și le zici: <<Am chestia asta. Vă afectează? Aveți vreun cuvânt de spus?>>. Dacă ei au un cuvânt de spus, este absolut firesc și deontologic să le prezinti și punctul lor de vedere. De regulă zic ceva. Găsesc ceva de zis sau pun pe cineva să zică ceva. Însă sunt și situații în care e de judecat cât de gravă e chestiunea. Adică, dacă e o treabă de fapt divers care este nesemnificativă pentru interesul public și interesul televiziunii, poți să treci peste ea. Dacă nu, nu.” (Director executiv Neptun TV)

”Dacă l-ai prins pe un primar care a tăiat fără autorizație toți copacii din localitate și el îți propune să facă publicitate la tine pentru un festival - dacă mă întrebați pe mine dacă e moral, nu știu ce să vă răspund. Moral n-ar fi, dar oameni suntem. N-am fost pus în situația asta. Nu am avut o funcție managerială în care să iau eu decizii de genul ăsta. Astea-s niște lucruri ce mă depășesc pe mine, se decid la nivel managerial.” (Producător Neptun TV)

În ceea ce privește dacă este acceptabilă sau nu publicarea advertorialelor, opiniile angajaților Neptun TV au fost împărțite.

„Numai CNA poate să-și dea cu părerea. Prin advertoriale se poate înțelege că vorbiți de reclamă mascată. Dacă îți apare numele unui club unde s-a distrat lumea pe litoral, poate fi voit sau involuntar. Lucrurile sunt subiective, depinde cum le privești. Eu mă raportez mai detașat. Și dacă nu arăți numele clubului, cine îl frecventează știe. Nu știu dacă advertorialele sunt ok. Marja de neglijență/ indolență și comandă e neclară.” (Producător Neptun TV)

Întrebat dacă i s-au impus vreodată subiecte de publicat sau i-au fost retrase de la publicare anumite materiale de către management din motive politice sau economice, un angajat al televiziunii a declarat:

”Impus și propus sunt două lucruri diferite. Peste tot pe unde am lucrat, mi s-a zis: <<Am o propunere de subiect. Ce zici?>>. Uneori nu am făcut un subiect chiar dacă a venit directorul general, dacă nu s-a putut face în ziua respectivă, și l-am avut în expectativă. Unele au căzut, n-au iesit ca subiecte. Au mai fost dispute. De cele mai multe ori, e ca șeful, în sensul că se fac materialele. Din punctul meu de vedere, politica editorială este deja bine-cunoscută în toată mass-media din România. Orice televiziune din țara asta are balanța făcută. Toate au balanța făcută. Le vezi clar, când te uiti la un jurnal sau la celălalt. Când se mai schimbă patronul, se mai schimbă un pic ceva sau nu. Depinde.” (Jurnalist Neptun TV)

Radu Mazăre a descris Neptun TV drept o televiziune națională „relativ independentă”. Totodată, însă, edilul Constantei a pus semnul egal între publicul-țintă al postului și electoratul său.

”Dacă [Neptun TV – n.r.] nu era o televiziune relativ independentă, nu ar fi avut audiență, emițând de 17 ani. Era praf dacă ar fi fost vădit partizană, ca în cazul CTV. Și Antena e partizană, dar e multă lume care nu-l halește pe Băsescu, de-aia stă bine. (...) Neptun TV e televiziunea la care am fost acționar și redactor-șef. Se suprapune pe electoratul meu. Cei care votează cu mine sunt și cei care se uită la Neptun. Adică peste 60-70%. Nu am o relație mai specială cu acest post. Eu răspund tuturor televiziunilor. Având notorietatea pe care o am, mă întreabă ăștia de la posturile naționale mai mult. În afară de perioada electorală, nu prea sunt televiziuni locale în Constanța. În perioada electorală îi finanțează, fac niște televiziuni anti-Mazăre, eu câștig, ele se închid. Pentru că, probabil, cei care îi finanțează nu sunt dispuși să plătească mai mult. Cei de la TV Neptun n-au făcut campanie. Realitatea TV locală a făcut campanie împotriva noastră, cum a făcut CTV acum patru ani.” (Radu Mazăre, PSD, primarul municipiului Constanța)

Din analiza emisiunilor Neptun TV, disponibile on-line111, postul nu a difuzat nicio știre critică/negativă la adresa (măsurilor) primarului Constanței sau a (măsurilor) președintelui Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu. Autocenzura jurnaliștilor și faptul că mulți dintre angajații televiziunii sunt apropiați de cei doi politicieni au fost principalele motive invocate de intervievați pentru această situație. Redăm, în continuare, un pasaj semnificativ în acest sens, din interviul cu primarul Constanței:

Autor „Harta Televiziunilor”:Ipotetic vorbind, dacă un jurnalist de la TV Neptun realizează un material critic la adresa dumneavoastră, intră pe post?”

Radu Mazăre:Nicio problemă, numai să-mi ceară și mie punctul de vedere, să mă citeze. Eu îi mai cert, că se autocenzurează. Este o autocenzură în orice.”

Autor „Harta Televiziunilor”:Autocenzura este singurul motiv pentru care Neptun TV nu difuzează materiale critice la adresa dumneavoastră?”

Radu Mazăre:Nu știu ce să-ți spun, că eu nu le comand. Fiind la televiziunea pe care am fondat-o, jurnaliștii de la TV Neptun oricum sunt apropiați de mine și de gândirea noastră. Eu i-am format, am fost șeful lor. Am învățat eu întâi, dup-aia i-am învătat pe ei. Asta nu contest, că sunt mai apropiați.”

De-a lungul timpului, potrivit unora dintre respondenți, această apropiere a atras asupra televiziunii presiuni politice indirecte, exercitate prin încercări de descurajare a unor colaborări cu mediul privat de afaceri. Astfel, în funcție de „cine era pe la Guvern”, conform primarului Constanței, au existat presiuni politice asupra celor care cumpărau publicitate la Neptun TV.

Interviurile realizate la Constanța de autorii acestui studiu au mai evidențiat și că dependența televiziunilor de finanțatorii lor servește drept cauză pentru numeroase tare ale presei locale, precum: reglările de conturi dintre politicieni/ oameni de afaceri și dintre formațiuni politice/ companii prin intermediul televiziunilor, atribuirea preferențială și netransparentă a finanțărilor din bani publici, cenzurarea jurnaliștilor sau autocenzura (benevolă, pusă în slujba unor interese politice sau de altă natură), cumpărarea bunăvoinței presei și, în cele din urmă, decredibilizarea și chiar falimentul presei.

Însăși dispariția postului Constanța TV (CTV) se explică în plan local prin faptul că televiziunea a fost viciată de multe dintre fenomenele enunțate anterior. Declinul CTV a fost pus atât pe seama unui management defectuos și a obedienței unora dintre angajații televiziunii față de așteptările pe care (credeau că) le aveau patronatul și managementul de la ei, cât și pe seama unor presiuni directe care se exercitau asupra unora dintre jurnaliști.

”În România există următoarea problemă: cei care la un moment dat sunt numiți manageri pentru o televiziune devin obedienți fără să le ceară nimeni și sunt foarte departe de ceea ce ar însemna jurnalism. În loc să prezinți fapte, îti dai cu părerea exact acolo unde nu trebuie. Ori este atitudine, ori este prezentare obiectivă. În momentul în care o televiziune s-a angajat politic, a murit. Asta s-a întâmplat. [CTV – n.r.] era foarte apropiată de PNL. În momentul în care a apărut CTV, cei de la TV Neptun au fost nevoiți să se reorienteze și au făcut un pas bun pentru ei: au diminuat partea politică si, în felul ăsta, au avut de câștigat. E deja folclor că Neptun TV era asociată cu Mazăre și CTV – cu PNL. (...) CTV a greșit fiind foarte agresivă politic pe o anumită parte, ceea ce a dus la cantonarea într-un segment limitat. (...) Inițial, proiectul avusese 40 de angajați, dar se ajunsese la o chestie aberantă, de 2-300.” (Fost coordonator al postului CTV, membru PNL)

Servilismul unora dintre angajații televiziunii a fost criticat și de un jurnalist freelance care a lucrat la CTV și a decis să încheie colaborarea tocmai din acest motiv, potrivit declarațiilor sale. Alți foști angajați ai televiziunii au acuzat că erau obstructionați să-și facă munca și că li se trasau comenzi politice clare, încât, treptat, partizanatul politic fățis și propaganda au substituit misiunea de informare a televiziunii. Pe de altă parte, au fost și jurnaliști care au urmat comenzile politice „din convingere”, potrivit spuselor lor.

„La CTV era mai complicat să-ți păstrezi independența, dar nu neapărat din cauza conducerii postului, ci din cauza unui fenomen pe care eu nu l-am înțeles niciodată, a unei obediențe gratuite, nesolicitate de nimeni, față de PNL. Obediența asta nesolicitată a <<îngălbenit>> televiziunea la un moment dat, eu am simțit asta și am spus: <<Mulțumesc, nu>>. Pentru fiecare dintre noi este greu, mai ales că în presa locală știți foarte bine cât de prost sunt plătiți oamenii. Fiecare angajament înseamnă ceva. Dar încă îmi mai permit acest lux de a spune <<nu>>.” (Jurnalist freelance, fost colaborator CTV)

”CTV a început bine, dar a intrat apoi în lupta cu Mazăre. Jurnaliștii ajunseseră să facă cinci minute o știre despre gunoaiele din Constanța și nu mai conta nimic altceva. A fost un accident grav și echipa de filmare a fost trimisă unde era gunoi și nu s-a trimis niciun reporter la accident. Erau clar comenzi politice, de genul: <<Nu mă interesează aia, eu vreau să vă duceți acolo, să faceți aia, să dați în ăsta>>. Ni se spunea clar. Mie, reporter pe vremea aia, venea editorul producător care-mi zicea: <<Te duci acolo, pentru că așa trebuie>>.” (Fostă jurnalistă de la CTV)

”În momentul în care scriam materiale, chiar dacă erau comandate, mie nu mi se părea că le scriu forţat, pentru că într-adevăr era şi credinţa mea, deşi eu, ca jurnalist, poate n-am dreptul să am o credinţă în acest sens. Eu am prins perioada PDL, n-am prins perioada PNL. Eu, ca structură, să spun aşa, sunt oarecum atrasă de PDL, deşi n-am făcut niciodată parte din partid, dar nu suport PSD-ul. Da, nu-l suport, nu ştiu de ce.” (Fostă angajată CTV)

”Partea plină a paharului”, potrivit altor intervievați, a fost că CTV a contracarat/ contrabalansat mesajele unidirecționale (agreate de Radu Mazăre, Nicusor Constantinescu etc.) ale grupului media format din Soti Cable Neptun, Conpress Advertising etc., deținut de apropiați ai administrației Mazăre.

„CTV începuse promițător. Se poziționase în opoziție cu actuala putere a lui Mazăre. Până la un moment dat, când au început să fie probleme cu bugetarea. Dup-aia s-a pierdut până la desființare. A fost o televiziune episodică. După ce n-a mai fost a PNL-ului, a fost a lui Palaz [Claudiu Palaz, fostul prefect de Constanța – n.r.], n-a avut treabă cu PDL. Ăla a fost un speculant care a plecat din partid. El a intrat într-o competiție electorală împotriva mea, n-a avut alt scop. Nu s-a luptat decât cu mine.” (Christian Gigi Chiru, Președintele PDL Constanța)

”La Neptun TV tot timpul a existat o politică editorială, cum există peste tot. În Constanța a existat Constanța TV, care venea să contrabalanseze cumva lucrurile, fiindcă avea alt management, de altă culoare. Era clar acolo managementul PNL.” (Jurnalist de la Neptun TV)

”Constanța TV a apărut în preajma campaniei electorale și probabil că de aceea a fost mai implicată și jurnaliștii au părut chiar părtinitori.” (Jurnalist de la Neptun TV)

Primarul Constanței a declarat că și-a explicat falimentul Constanța TV prin prisma faptului că televiziunea ar fi fost folosit ca armă electorală împotriva sa, asemeni altor televiziuni care au funcționat pe termen scurt.

„CTV au fost finanțați la alegerile de acum patru ani de către liberali. După ce au pierdut alegerile, nu au avut motiv să mai finanțeze și au dat faliment. Erau plătiți împotriva mea în timpul campaniei. Aici, fenomenul este următorul: când intrăm în campanie electorală, apare câte o televiziune care e plătită împotriva mea, până când eu câștig, după care ea dispare. Ați studiat ce se întâmplă în campanii? Cum au dat ăștia de la Realitatea sau ăia de la CTV? M-au bălăcărit în fiecare zi, de dimineață până seara. Ăstia care au Cuget Liber de opt ani de zile scriu în fiecare zi împotriva mea112. Ăia de la Ziua, la fel. Să mă înjure cât vor. Ei se adună acolo. Știu foarte bine jurnaliștii când se duc acolo pentru cine lucrează. Asta e și pe afară cu publicațiile, unele sunt de stânga, unele sunt de dreapta. Normal că, dacă ăla care conduce Parisul sau cutare loc e de stânga, publicația de dreapta o să-l critice.” (Radu Mazăre, PSD, primarul municipiului Constanța)

Neptun TV și Constanța TV au avut rolul unor „școli de televiziune” pentru mulți jurnaliști constănțeni, dintre care o parte lucrează acum în presa centrală, conform celor intervievați.

Deși cei mai mulți respondenți au spus că agendele televiziunilor din județ sunt stabilite de orientarea politică a patronatului și/sau a principalilor finanțatori, nicio televiziune din Constanța nu are o afiliere politică asumată public.

Alpha Media din Medgidia este singura televiziune din Dobrogea care se prezintă ca independentă, fiind descrisă astfel și de majoritatea celor intervievați.

”[Alpha Media] Afișează o independență și o obiectivitate totală.” (Jurnalistă freelance din Constanța)

”Au emisiuni diverse, sunt echilibrați.“ (Doina Stoica, inspectoare teritorială CNA Constanța)

”Alpha TV de la Medgidia nu are o subordonare a unui lider important din Constanța care să îi influențeze pe de-a-ntregul activitatea. Cred că sunt destul de obiectivi. (...) I-am văzut dispuși să lucreze cu toți actorii din plan politic.” (Christian Gigi Chiru, Președintele PDL Constanța)

Proprietarii postului, amândoi jurnaliști, au precizat că dezideratul lor de a crea o televiziune independentă a fost „taxat” în numeroase ocazii de politicieni care fie au încercat să cumpere Alpha Media, fie să îi obstrucționeze activitatea (prin refuzul de a participa la emisiuni sau de a oferi informații etc.).

”Trebuie să recunoaștem că sunt și publicații sau posturi de radio sau posturi TV care sunt crescute de politicieni. Dar cei care încearcă să stea departe de politic – și mă refer la un politician care vine și bate cu pumnul în masă – au de luptat.” (Mioara Gârba Țuțu, proprietara Alpha Media și realizatoare de emisiuni la această televiziune)

”În general, cred că în Dobrogea noi suntem singurii care n-au pe nimeni politic în spate, nici în acționariat, în niciun fel. La noi a fost întotdeauna ușa deschisă pentru toată lumea. Și asta deranjează pe unii, dar îi bucură pe cei care nu au acces la media. (...) În 2008, la parlamentare, ni s-a oferit un milion de euro pentru televiziune. Toti prietenii noștri oameni de afaceri au zis că am fost nebuni și că ar fi trebuit să acceptăm milionul ăla. (...) Dar, după ce refuzi un milion de euro, nu mai vine nimeni să încerce să-ți impună materiale, credeți-mă.” (Cristian Ciobănuc, proprietar Alpha Media)

Faptul că televiziunea a încheiat de-a lungul timpului și contracte de publicitate din bani publici și faptul că primarul a fost invitat în mai multe rânduri la Alpha Media să vorbească în direct cu locuitorii din Medgidia a stârnit unele suspiciuni privind independența/ imparțialitatea postului, potrivit unora dintre intervievați. Reprezentanții televiziunii au contrazis, însă, aceste declarații.

”Cu administrația locală am avut o singură pretenție: am pus întotdeauna condiția să respectăm contractul și-atât! Dacă am o sesizare de la un cetățean că nu ți-ai făcut treaba, îți cer punctul de vedere, dar materialul îl prezint. Spre exemplu, dacă avem contract cu regia de apă, promovez în emisiuni sau materiale investiția X sau investiția Y. Dar, în momentul în care cetăteanul sună și spune <<Canalizarea mea e înfundată, am sunat de două ore la RAJA și n-a venit nimeni>>, noi suntem acolo, am filmat.” (Mioara Gârba Țuțu, proprietară și realizatoare de emisiuni Alpha Media)

Și primarul Nicolae Matei, din Năvodari, a descris Alpha Media ca fiind „independentă de cine o finanțează”.

Eu recunosc că, spre deosebire de cei de la Alpha Media, în momentul în care ei primeau 100 de milioane [lei vechi – n.r.] de la primarul de la Medgidia și îl criticau de-l făceau varză... păi, să-mi fi făcut mie așa, le dădeam viteză de-i lua dracu’.” (Nicolae Matei, PSD, primarul orașului Năvodari)

Alpha Media și-a construit audiența prin intermediul emisiunilor care pun accent pe răspunderea autorităților și a politicienilor față de cetățeni, potrivit fondatorilor postului. Reprezentanții televiziunii au susținut că multe din problemele comunității din Medgidia au fost rezolvate după semnalarea lor pe post, motiv pentru care locuitorii îi sună frecvent să le ceară sprijinul atunci când, de pildă, li se întrerupe furnizarea cu apă sau curent electric sau când au nevoie de diferite informații (utilitare).

”O explicație e că cetățeanului, dacă sună, [instituțiile, autoritățile – n.r.] îi închid telefonul, dar, dacă sună mass-media, sunt mai multe șanse să răspundă și să dea o explicație. E cea mai scurtă cale să primească un răspuns.” (Mioara Gârba Țuțu, proprietară și realizatoare de emisiuni Alpha Media)

Întrucât Alpha Media este o televiziune mică, cu un număr restrâns de colaboratori și cu resurse limitate, majoritatea angajaților au roluri multiple care se suprapun (directorul este totodată producător și moderator, realizatorii de emisiuni sunt și moderatori etc.). Potrivit proprietarilor postului, atât instruirea personalului - care se face la locul de muncă, chiar de către angajatori -, cât și suprapunerea rolurilor din cadrul redacției sunt efecte ale dificultăților financiare ale televiziunii. Prin urmare, numărul restrâns de angajați și de materiale este compensat prin colaborări (schimburi de informații) cu alte instituții media (ex.: Radio Constanța) și cu instituții publice, precum școlile.

”Nu ne permitem din punct de vedere financiar foarte multe echipe și asta înseamnă că trebuie să ne limităm. Am pornit de la o oră pe zi de emisie în 2007, acum avem aproape 10 ore de emisie pe zi și e foarte greu.” (Cristian Ciobănuc, proprietar Alpha Media)

”Ne-am axat pe parteneriate cu instituții, am încheiat parteneriate cu școlile, în așa fel încât să nu fim nevoiți să plătim foarte mult. Noi le punem la dispoziție spațiu de emisie și ei își promovează școala, elevii care au talente, care au câștigat la olimpiade și asa mai departe.” (Mioara Gârba Țuțu, proprietară și realizatoare de emisiuni Alpha Media)

Jurnaliștii de la Alpha Media au declarat că nu există cenzură în interiorul televiziunii și că fiecare colaborator are libertatea de a propune materiale spre publicare, iar intervenția patronatului în produsele editoriale vizează tratarea echidistantă a subiectelor abordate și evitarea unor derapaje jurnalistice.

Așa cum am precizat anterior113, televiziunea Litoral TV din Năvodari este deținută printr-un interpus (o rudă) de Nicolae Matei, primarul localității. Politicianul a susținut că a vrut astfel să sprijine o alternativă la „singura voce” din peisajul media constănțean, reprezentată de instituțiile media apropiate de administrația Mazăre.

”Eu nu sunt acționar la Litoral TV, dar îl controlez. (...) Îl susțin moral și financiar. Media constănțeană era dezechilibrată după ce CTV s-a închis. Era o singură voce si atât. (...) Presa constănțeană este oarecum dominată de grupul ăsta Conpress Advetising, Telegraf, TV Neptun, Radio Neptun, Radio Mamaia, Liderul de opinie - grup pe care-l controlează Mazăre și cu Nicușor Constantinescu.” (Nicolae Matei, PSD, primarul orașului Năvodari)

Această inițiativă de a face notă separată ar putea părea neobișnuită, venită din partea unui membru PSD, dacă nu ar fi de notorietate disensiunile dintre Matei și Mazăre cu privire la unele proiecte regionale (un exemplu îl constituie ideea de a crea un depozit de deșeuri la Năvodari - proiect blocat de Matei și susținut de administrația Mazăre).

”Între mine si Mazăre sunt divergențe administrative, nu politice.” (Nicolae Matei, PSD, primarul orașului Năvodari)

”El [Nicolae Matei – n.r.] este un primar PSD care, la fel ca și mine, este într-un război cu cei care dețin puterea absolută în județul Constanța, Mazăre și Nicușor Constantinescu. E greu de înțeles ce face Matei. Nu-i iubește, îi detestă, cred, dar, cu toate acestea, stă în fieful lor. El e original, nu deviază de la principiile și de la instinctele personale. El asta simte, asta face.” (Christian Gigi Chiru, Președintele PDL Constanța)

În acest context, faptul că, întâmplător sau nu, ziariștii LTV sunt, în mare măsură, foști angajati CTV, poate conduce la concluzia că televiziunea Constanta TV a fost reiterată, la o scară mai mică, în Năvodari, cu o altă titulatură și un alt acționariat. Aceiași jurnaliști care au lucrat la o televiziune folosită ca replică în lupta electorală anti-Mazăre de la Constanța activează acum la televiziunea primarului din Năvodari, care s-a poziționat, în mai multe rânduri, în contradicție cu măsurile administrației constănțene. Rezultatul, Litoral TV, este o televiziune pe care mulți dintre cei intervievați în judetul Constanța au etichetat-o drept „televiziunea lui Matei”, „televiziunea primarului”. Primarul Nicolae Matei a contrazis aceste opinii, spunând că lasă postul să fie obiectiv.

”Primarul de la Năvodari este foarte încântat, televiziunea e ca o jucărie pentru el. Jurnaliștii de acolo sunt niste copii nevinovați, fac ce li se spune.” (Jurnalistă freelance din Constanța)

”În proporție de 90-95%, Matei e deschis să lucreze, dar e rigid când e vorba de anumite persoane. E bunul lui, televiziunea lui, și n-o să-i promoveze niciodată pe contracandidații lui de la Primăria Năvodari. O televiziune trebuie să facă altceva, nu doar campanie unui proprietar, dar, în fine.” (Reprezentant PDL Constanța)

”Litoral TV e o televiziune mult prea tânără. Chiar suspect de tânără.” (Reprezentant PNL Constanța, care a subliniat că postul s-a lansat în preajma campaniei electorale locale)

”Ca să păstrezi credibilitatea, trebuie să dai din tot spectrul politic, și atunci când nu spun nimic. Și la ședintele de la Consiliul local Năvodari am dat dreptul la replică și la adversarii politici. (...) Televiziunile din Constanța sunt toate la fel. Adică toate lucrează cu aceleași arme. Adică, să nu credeți că, dacă scrie Mazăre ceva în Telegraf de mine, eu îl cruț pe partea asta. Las Litoral TV să fie obiectiv, chiar dacă mi-e coleg de partid. Este un mod de a-l ține cât de cât pe linia dreaptă.” (Nicolae Matei, PSD, primarul orașului Constanța)

Jurnaliștii LTV au recunoscut existența influențelor politice în agenda televiziunii.

„Nu există presă obiectivă, din punctul meu de vedere. În spatele oricărui ziar, oricât de mic ar fi, televiziune la fel, trebuie să existe un partid sau, dacă nu un partid, un om politic. Din cauza asta, absolut tot ce apare în ziar sau la televiziunea respectivă este influențat. Ca o instituție de presă să fie absolut independentă, ar trebui să fie finanțată de cineva absolut apolitic cu foarte mulți bani. Televiziunile sunt controlate politic, cei care le controlează zic că rivalii lor nu au ce căuta pe post, deci presiunile sunt mari.” (Jurnalistă Litoral TV)

[Intervievată despre ce măsuri crede că ar trebui luate pentru a proteja jurnaliştii în faţa presiunilor politice şi economice si ce ar trebui schimbat în mediul politic şi economic pentru presa locală independenţa, o reporteriță LTV a spus:] „Să împuşcăm politicienii? Nu ştiu... Dacă ne referim la partea economică, din punctul meu de vedere, ar trebui să fie plătită mai bine meseria. Politicienii ar trebui să înţeleagă faptul că media nu e o jucărie de-a lor pe care o învârt aşa cum vor ei”.

[Întrebată ce s-ar întâmpla dacă jurnaliștii LTV ar realiza materiale critice la adresa primarului Nicolae Matei, aceeași jurnalistă a răspuns:] „Vă spun sigur că vor fi dați afară. (...) Politicienii, fiind şi patronii noştri, sunt un baraj în libertatea de exprimare”.

În ceea ce privește imixtiunea primarului din Năvodari în politica editorială a televiziunii, jurnaliștii de la Litoral TV au declarat că este semnificativă, dar că nu li s-au impus subiecte spre publicare și nici nu le-a fost blocată apariția unor materiale.

”Primarul se implică foarte mult, dar nu este genul de om care să vină să zică <<faceți așa, că zic eu>>. Dacă e o idee bună, o facem, dacă nu e realizabilă, i se explică de ce nu se poate și nu o facem. Au fost multe situații în care eu am fost Gică Contra la un moment dat și îl luasem pe <<nu>> în brațe. A mai venit cu idei, pe unele le-am pus în practică, pe altele, nu.” (Jurnalistă Litoral TV)

”Din toate informațiile pe care le am până acum, cel puțin la nivelul realizatorilor de emisiuni n-am auzit să se fi înfipt vreo decizie a patronatului sau a managementului. Sugestii probabil că au fost, dar atât. (...) Dacă vorbesc de un jurnalist de investigații, este de calitate dacă reușește să fie cât se poate de independent. E greu, dar, dacă 70% din ceea ce face el înseamnă independentă, e ok.” (Colaborator Litoral TV)

La „sugestiile” venite din partea conducerii televiziunii LTV se adaugă și „voluntariatul” unor jurnaliști de a fi pe placul politicianului care deține indirect televiziunea. Acest mecanism a fost semnalat de respondenți ca fiind prezent și foarte vizibil mai ales în campaniile electorale și la alte televiziuni constănțene (NTV, CTV).

”Aici, cu Matei, nu am absolut nimic. Adică, pe mine nu mă deranjează că trebuie să scriu de bine de el. Pe el nu îl asociez cu PSD, aşa cum nu asociez PSD-ul de aici cu PSD-ul ăla mare, pentru că oamenii de aici s-au comportat extraordinar de bine cu noi. Dacă mie nu mi-ar plăcea de el, probabil că aş avea o problemă, dar până acum nu s-a întâmplat. Chiar nu s-a-ntâmplat să fiu nevoită să scriu. (...) Eu consider că am o activitate destul de bună. Dar poate că la un moment dat, v-am mai spus mai devreme, dacă într-un interval de, nu ştiu, şase luni, nu mi s-ar mări salariul, m-aş gândi să plec. Şi, dacă nu mi s-ar da banii conform aşteptărilor mele, probabil că treaba asta s-ar reflecta şi în materialele pe care le-aş face.” (Jurnalistă Litoral TV)

Influența pronunțată a primarului din Năvodari asupra televiziunii Litoral TV se reflectă și în felul în care sunt priviți și tratați jurnaliștii, potrivit edilului. Astfel, întrebat dacă există politicieni sau oameni de afaceri care au făcut presiuni asupra instituției sau au amenințat ziariștii, primarul a răspuns: „N-au avut tupeul ăsta asa, n-au avut curajul, sunt totuși respectat”.

Media TV, televiziune cu redacții distincte în Cobadin, Cernavodă, Medgidia și Mangalia, depindea de finanțarea din bani publici de la primării și consilii județene, la data realizării documentării pe teren în județul Constanța, potrivit reprezentanților televiziunii. Totodată, postul era finanțat și din costurile de producție ale materialelor electorale televizate și din anunțurile de tip videotext.

Postul a fost descris de cei intervievați ca un „canal de anunțuri” care transmitea episodic sedințele consiliilor locale și, sporadic, în special în preajma campaniilor electorale, materiale proprii. Alți jurnaliști constănțeni au catalogat Media TV drept „televiziunea cui dă banul”.

Valentin Coteț, patronul Media TV, a declarat că primarii din localitățile unde era licențiat postul aveau o influență semnificativă asupra subiectelor și a materialelor difuzate.

”Îl cunosc pe patron, pe Valentin Coteț, de ani de zile. El a fost genul care a gândit din capul locului cum ar trebui să se descurce el, ca persoană. Dacă astăzi e cineva primar, el ține cu primarul. Dacă se schimbă, pe el nu-l deranjează, își schimbă și el abordarea. Asta e rețeta lui. Problema este că televiziunea lui funcționează cu bani de la buget.” (Jurnalistă freelance din Constanța)

”Eu consider că serviciile sunt reciproce - eu îl ajut pe primar să afle problemele din oraș, să facă audiențe, el mă ajută pe mine financiar să pot să țin televiziunea. (...) La Cernavodă, lucrând sau apărând pe vremea fostului și actualului primar, cea care a venit după m-a considerat ca fiind un apropiat de-al lui, a zis că e televiziunea primarului. Și eu am zis da, este televiziunea primarului orasului, indiferent care e el. (...) Eu mă consider ca un taximetrist, nu mă interesează cine stă în spatele mașinii atâta vreme cât își plătește cursa.” (Valentin Coteț, proprietar Media TV)

Jurnaliștii Media TV au declarat că încearcă să difuzeze materiale „din toate sferele de interes (social, economic, cultural, politic)”, în limita resurselor televiziunii, a echipamentelor și a timpilor de antenă. Unii dintre angajații televiziunii au făcut în trecut marketing politic sau au fost funcționari publici sau consilieri în relația cu presa la primării, potrivit declarațiilor acestora.

Reprezentanții postului au susținut că au încercat să aibă o relatie „amiabilă” și „echidistantă” cu toate formațiunile politice și să reflecte nepărtinitor măsurile politicienilor locali. Proprietarul televiziunii a subliniat că au fost situații când a evitat să implice postul în campaniile electorale locale, pentru a nu-și face dușmani.

”Am încercat să nu mă împrietenesc cu un partid anume. Mai ales la campanie, că în rest, partidele se pierd, nu mai există partide. Contracandidați nu sunt decât în campanie, în rest sunt consilieri la Primărie. (...) Decât să-mi fac dușmani din neglijență că nu-i cunosc, mai bine nu fac campanie.” (Valentin Coteț, proprietarul Media TV)

Cu toate acestea, au existat cazuri când CNA a sancționat Media TV pentru dezechilibre în prezentarea unor subiecte politice. Astfel, potrivit unei decizii din 28 iunie, „Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune MEDIA TV cu somaţie publică pentru încălcarea prevederilor art. 63 din Legea nr. 67/20004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, întrucât în emisiunile de dezbateri electorale difuzate în perioada 14 - 21 iunie 2012 nu a asigurat condiţii echitabile, echilibrate şi corecte pentru toţi competitorii electorali”114. Sancțiunea CNA a venit în contextul în care televiziunea a difuzat la Mangalia două zile la rând (18 si 19 iunie) o dezbatere electorală în cadrul căreia era prezentată doar poziția fostului primar Mihai Claudiu Tusac (PSD) și a unor colegi de partid ai acestuia. În luna august, la scurtă vreme după campania electorală pentru alegerile locale, angajații Media TV Mangalia au anunțat pe Facebook că „din cauza întârzierilor repetate a salariilor lucrătorilor din cadrul Media TV Mangalia, postul local de televiziune nu va mai emite nicio emisiune/ jurnal/ informaţie115.

Patronul televiziunii a spus că, în campania electorală, au avut acces pe post toți politicienii care au cerut timpi de antenă și au plătit pentru producția materialelor sau au furnizat spoturi proprii.

În campanii toată lumea a plătit, sau mă rog, cei care au plătit au apărut. Au cerut timpi de antenă, le-am dat răspunsul, care au vrut să vină au venit, care nu, nu, din diverse motive. Difuzarea este gratuită, dar producția, nu. Le-am zis să aducă înregistrări și au gratuit difuzarea, dacă respectă formatul tehnic. Acum patru ani, în campanie, Partidul Conservator a venit cu un material făcut la Antena 1 de Constanța care era al lor și l-am difuzat, iar celorlalți care au zis că vor videoclipuri le-am spus că le facem la un nivel financiar mic și au avut de ales.” (Valentin Coteț, proprietar Media TV)

[Întrebat ce ar trebui schimbat în mediul politic si economic pentru o presă locală independentă, patronul Media TV a declarat:] „N-avem ce să schimbăm, n-avem. Adică ce să avem, ar trebui să se schimbe cam tot, cam toată mentalitatea, dar nu putem”.

În ceea ce privește exercitarea unor presiuni politice sau economice asupra televiziunilor locale din Constanța, acesta a mai spus:

Eu nu prea le consider presiuni, pentru că, în afară de 5% sau poate mai mult, presa este a cuiva. Deci, dacă pe mine mă plăteste X, nu știu dacă-i presiune faptul că trebuie să dau în toți ceilalți și să fac ca el. Cei de la Pro TV sunt singurii care într-adevăr nu s-au vândut tocmai pentru că nu depind financiar, dar în rest atâta vreme cât te duci să te angajezi, deja astea sunt clare”. (Valentin Coteț, proprietar Media TV)

Pe de altă parte, un redactor-șef al televiziunii a precizat că, pentru a se proteja în fața presiunilor politice și economice, jurnaliștii trebuie să fie „mai verticali.”

 

3. Relația în redacție            

Jurnaliștii constănțeni au definit relațiile din redacții ca fiind „cordiale”, „umane”, „de prietenie”, „ca într-o familie”.

”Prin natura lucrurilor, am profesat în toate organizațiile de media din România, iar diferența foarte mare între București și Constanța este că aici lucrurile se desfășoară omenește. Adică relațiile rămân umane, ritmul de lucru e firesc, viața e viață. Lumea are timp să respire. În București există atâta concentrare și atâta determinare, ca să nu zic ură, încrâncenare, încât pur și simplu oamenii ăia uită să mai zâmbească. Și trag de angajați până la limita extremă. Transformă în practică reală, de zi cu zi, sloganul ăla că jurnalist esti 24 de ore din 24. E un slogan care definește o atitudine, nu e un slogan care trebuie transpus mot-à-mot în viata de zi cu zi. Asta e treaba! Întrebați-i [pe angajații din televiziunile centrale – n.r.] ce viață socială sau personală au și o să vedeți că sunt niște vai mama lor, niste handicapați din punctul ăsta de vedere.” (Dan Dumitru, directorul executiv Neptun TV)

Jurnaliștii de la Neptun TV – televiziune cu acoperire națională, care are mai mulți angajați, departamente și funcții mai clar structurate și delimitate, și un flux continuu de informații – au precizat că principala așteptare pe care o au de la colegii lor este profesionalismul. Aceștia au precizat că există o colaborare strânsă între jurnaliști, bazată pe încredere și respect reciproc, dar și pe competiție.             

La Alpha Media din Medgidia, relațiile dintre jurnalisti sunt cordiale, potrivit celor intervievați. Nu același lucru se poate spune despre relația postului cu alte instituții de media locale, motivul invocat fiind lipsa solidarității la nivel de breaslă.

”Mă interesează să existe aici o relație în primul rând de prietenie și împreună să facem un lucru de calitate.” (Mioara Gârba-Țutu, proprietară și realizatoare de emisiuni Alpha Media)

Pe alți colegi, pentru că lucrează în instituții de presă aservite care au anumite direcții, îi înțelegi că trebuie să-și câștige pâinea, dar deranjant este că, în momentul în care un coleg este atacat sau jignit de un politician, nu reacționează. Și asta-i cea mai mare durere, și noi am trăit-o pe pielea noastră în 2009 când ne-au scos de pe cablu și nu a reacționat absolut nimeni.(Jurnalist Alpha Media)

Jurnaliștii de la Litoral TV, mulți dintre ei foști colegi la Constanța TV, au declarat că relația anterioară de bună colegialitate este unul dintre motivele pentru care lucrează la televiziunea din Năvodari. De altfel, cei mai mulți dintre aceștia au fost recrutati de directorul de programe al postului. Întrebat ce ar îmbunătăți relațiile din redacție, un colaborator al televiziunii a argumentat necesitatea unui teambuilding.

”Pentru că echipa e relativ proaspătă și, nefiind mulți oameni, nu au timp să socializeze și atunci așa ceva ar folosi [un teambuilding – n.r.], pentru că s-ar cunoaște oamenii mai bine între ei și ar lucra mai bine. Plus că lucrăm pe segmente orare diferite, ne vedem destul de rar”. (Colaborator Litoral TV)

Jurnaliștii de la Media TV au declarat că patronul postului era singurul liant dintre redacțiile din Medgidia, Mangalia, Cobadin și Cernavodă, iar comunicarea cu acesta se făcea zilnic. Potrivit reprezentanților instituției, la data documentării pe teren din cadrul acestui studiu, se intenționa organizarea unor întâlniri cu toți jurnaliștii Media TV, în urma cărora să se creeze o rețea de colaborare între redacții.

 

4. Relația cu autoritățile locale

În judetul Constanța, relația dintre presă și autoritățile locale este tensionată, principala cauză fiind netransparența multora dintre instituțiile publice, conform jurnaliștilor intervievați. La acest fenomen contribuie lipsa unor comunicatori pregătiți pentru a facilita accesul la informațiile de interes public, conform respondenților. Ca atare, se ajunge frecvent la situații în care accesul la informațiile de interes public „se negociază” de la o televiziune la alta și de la un jurnalist la altul, ori în funcție de structura acționariatului și sursele de venit ale instituțiilor media.

”Există o problemă de mentalitate față de relația cu presa mai ales în rândul celor din organele de conducere, care evită să dea anumite declarații sau pun purtători de cuvânt din anumite instituții care sunt așa, mai mult decorativi, și care oricum nu pot să spună ceea ce trebuie să spună.” (Jurnalist Neptun TV)

Totodată, majoritatea celor intervievati au susținut că alocarea de fonduri publice pentru publicitate este deseori o tentativă de a „domestici” presa și că nu întâmplător licitațiile sunt câștigate cu precădere de organele de presă care fac partizanate politice. Din documentare a reieșit că finanțarea din bani publici riscă să înregimenteze politic presa locală și să o transforme într-un instrument politic.

„Cred că este o găselniță politică acest tip de publicitate pe care instituțiile statului o acordă. Nu ajută mass-media, ci le cumpără bunăvoința. Nevoia de a fi pe placul presei este una din marile probleme. Și, în special, presa la ora actuală este cantonată în zona politicului, că de aici curg subiectele. Și politicienii care încearcă să fie pe placul presei cred că gresesc.” (Reprezentant PNL Constanța)

”Presa locală din România este în mare măsură controlată local. Adică, finanțările sunt foarte greu de găsit și de multe ori sunt dubioase. (...) O instituție de presă ar trebui să fie în primul rând autofinanțată, dar e foarte greu. Finanțarea este cea are asigură existența oricărui trust de presă. De unde vine - ăsta e primul lucru care îți diminuează din posibilitatea de a fi independent 100%. A nu se înțelege că e total greșit să accepți bani publici. Bine, să nu revenim la perioada 2000-2004. Nu e greșit și nici imoral să primești publicitate din bani publici, totul e să fie făcută cu bună-intenție, iar televiziunea și administratia locală să se limiteze la relația aceea comercială.” (Jurnalist freelance din Constanța)

De asemenea, relația televiziunilor constănțene cu anumiți politicieni locali sau cu unele instituții publice ori cu reprezentanți ai acestora s-a deteriorat și din cauza modului în care s-a reflectat ostilitatea dintre cei care dețineau televiziunea și politicieni/ reprezentanți ai unor instituții publice. Cei intervievați au susținut că acest lucru s-a produs atât pe fondul liniei editoriale dictate de patronat cu privire la aceștia, cât și din cauza unor jurnaliști care au transformat de bună voie instituția la care lucrează într-o „extensie a caracterului patronului”116.

Reprezentanții Neptun TV (post care beneficiază în proporție de 45% de finanțări din bani publici, potrivit managementului) au definit relația cu autoritățile locale ca fiind „bună”. Explicația furnizată a fost că din acționariatul postului au făcut parte politicieni locali influenți, dar și că televiziunea este una cu experiență și vechime în peisajul media constănțean.

”Relația cu administrația locală este bună. Mai mult decât bună. Și asta încă de ani buni, datorită faptului că, de exemplu, Radu Mazăre a fost acționar la Soti Cable, Nicușor Constantinescu, președintele Consiliului Județean, la fel, iar ei și-au vândut acțiunile actualului președinte, Sorin Strutinsky. Iar una dintre marile particularități în Constanța este că relațiile dintre oameni durează, sunt trainice. Adică, dacă ne-am întovărășit acum 15 ani, suntem tovarăși și acum, nu suntem dușmani acum, chiar dacă între timp ne-am făcut mai mari, mai faimoși și mai bogați.” (Dan Dumitru, director executiv Neptun TV)

”Avem corespondenți și în județe limitrofe, la Tulcea, Călărași, unde există o opacitate a autorităților față de presă. În Constanța, fiind foarte multe organe de presă și corespondenți ai televiziunilor centrale, în general partea aceasta a comunicației este una aproximativ bună. Așa cum se întâmplă în orașe atât de mari unde sunt atâtea surse de informare, se află informațiile. (...) Din fericire pentru noi, fiind o televiziune cu o experiență foarte mare, o televiziune care emite de multă vreme și care de cinci ani emite național, nu prea mai avem problemele respective. Relația cu presa în ceea ce privește Neptun TV este una bună, în general.” (Producător Neptun TV)

Ponderea mare a publicității din fonduri publice și apropierea Neptun TV de administrația Mazăre afectează relația televiziunii cu unii politicieni locali din opozitie sau cu structuri publice conduse de opozanți ai administrației locale, potrivit altor respondenți din Constanța.

”TV Neptun primește 2 milioane de euro anual - bani publici, bani de la administrația locală, fie direct, fie prin interpuși (RAJA, RADET, RATC ș.a.m.d.). E subordonată total lui Mazăre, face politica lui Mazăre. Eu văd lucrurile așa cum sunt. Consider că zona aia nu o să mă promoveze niciodată și încerc să găsesc alte forme de promovare. Folosesc comunicate, transmit ce am de spus ori-de-câte-ori am prilejul. Credeți că expresia <<Republica lui Mazăre>> a apărut pentru că am inventat-o eu? Nu, au impus-o ei, cei din grupul lui. (...) Cred că corupția din zona politică și a administrației influențează foarte mult presa.” (Christian Gigi Chiru, Președintele PDL Constanța)

”Relația este de obediență fată de partidul lui Mazăre și de sfidare pe față pentru celelalte formațiuni politice. Conferințele de presă sunt spectacole de circ, cu întrebări puse răstit și acuzator.” (Jurnalistă freelance din Constanța)

În Constanța nu există dușmani ai libertății de exprimare, din perspectiva directorului Neptun TV.

Nu există dușmani ai libertății de exprimare. Constanța poate fi definită ca fiind câmpul sau zona cu cu cea mai mare sau largă sau fără opreliști libertate de exprimare. Și asta, știti de ce? Pentru că există precedentul sau exemplul creat de Radu Mazăre, care structural e un tip nu liber, ci ultra liber. Detestă, urăște încorsetările, și formele lui de manifestare exterioară de aici pleacă, din resortul ăsta. Și, atunci, inevitabil, unii încercând să îl copieze, alții ținând cont de atitudinea lui, într-un fel sau altul, s-a ajuns la situația în care nu există restricții, ca să nu zic rigori ale libertății de exprimare.(Dan Dumitru, directorul executiv Neptun TV)

Pe de altă parte, numeroși jurnaliști constănțeni l-au indicat pe primarul Mazăre drept o amenințare la adresa libertății de exprimare deoarece nu răspunde la solicitările de informații și pentru că a intentat numeroase procese împotriva vocilor critice din presă la adresa sa. Primarul a recunoscut că sunt publicații cu care refuză orice contact. Totodată, edilul Radu Mazăre a susținut că echipa sa de avocați a acționat în judecată jurnaliști care l-ar fi atacat nefondat.

”Pe ăia de la Ziua nu-i citesc. Le mai dau declarații câteodată, dar mai rar, dacă oricum mă înjură, indiferent ce aș spune. De-aia nici nu mai au credibilitate. Eu știu de când eram eu jurnalist. Dacă te pui călare pe unul și te iei în fiecare zi, în fiecare zi de el, jumătate de an, nu mai ai credibilitate. (...) Le mai răspund. Câteodată le răspund, câteodată nu. Dacă vin unii și-mi cer informații o dată, a doua oară, a treia oară, și eu văd că nu țin cont sau scriu vădit invers, nu le mai dau informații a patra oară. Să scrie ce vor.” (Radu Mazăre, primarul municipiului Constanța)

Autor „Harta televiziunilor”:Ce părere aveți de o lege a presei?”

Radu Mazăre:Nu cred că e nevoie, pentru că, chiar atunci când fac materiale defăimătoare, dacă îi dai în judecată, după câțiva ani de zile câștigi. Mi s-a întâmplat de multe ori. Am cam câștigat toate procesele astea. Am câștigat și cu Ziua, și cu Feri Predescu, și cu Cuget Liber... Cam pe toate le-am câștigat.”

Autor „Harta televiziunilor”:Ce vă determină să-i dați în judecată pe jurnaliști?”

Radu Mazăre:Dacă mănâncă rahat pe bani! Sunt plătiti ca să mănânce rahat fără să se documenteze. Pe mine poate să mă întrebe oricine orice. După ce mă întreabă, poate să scrie ce vrea.”

Autor „Harta televiziunilor”:Sunt jurnaliști care spun că vă folosiți de procese pentru a-i intimida pe cei care vă critică sau scriu materiale negative la adresa dv.”

Radu Mazăre:Hai, măi, astea-s bazaconii! Jurnalistul să fie atent când scrie. Dacă aia spunea că sunt angrenat cu lumea interlopă și nu avea probe - a pierdut. Dacă ăla de la Ziua scria că am dat o autorizație și trebuie să fiu anchetat penal și băgat în pușcărie că nu știu ce am făcut și nu aveam dreptul, când eu de fapt aveam dreptul, ce să facem? (...) Mie nu-mi pasă, nici nu-i citesc pe ăia care scriu împotriva mea, citesc avocații. Avocații sunt plătiți să facă ce faceți voi, plătiți să facă monitorizare. Așa-s plătiți și avocații, eu nu-i citesc.”

Autor „Harta televiziunilor”:Cu alte cuvinte, nu sunteți mereu la curent cu procesele?”

Radu Mazăre:Nici cu procesele, nici cu ăia care sunt plătiți să scrie de rău despre mine. Toată presa și toată lumea și toată media e pe bani. (...) Japița aia de ambasador american mai bine ne-ar lămuri cum stau la ei lucrurile decât să mă dea pe mine exemplu negativ, cum s-a întâmplat. Acolo [în SUA – n.r.] e o cenzură mai tare decât la Constanța. Eu am citit acum o lună și jumătate că a apărut pe Internet o știre dată de France Press despre fata lui Obama, care a plecat să-și facă vacanța în Caraibe, însoțită de 25 de bodyguarzi din serviciul de pază. Știrea a fost cenzurată și scoasă de pe Internet în jumătate de zi. Vreți să vă mai dau exemple? Ce dracu! Asta a venit încă o dată să-mi confirme ceea ce am înțeles despre lumea asta.”

La Năvodari, primarul Nicolae Matei s-a autodesemnat ca fiind un dușman al libertății de exprimare.

Dușmani ai libertății de exprimare. Sigur. Și eu pot să spun că sunt unul. Sunt situații în care s-ar putea să nu acreditez nu știu ce post de televiziune la ședintele de consiliu local, pentru că scrie exact pe invers fără să mă întrebe și punctul meu de vedere, (...) taie din context, mă dă ca unul care mănâncă copii cruzi de fiecare dată. (...) Cred că cel mai mare dușman este presa însăși. Ceea ce semeni aia culegi. Dacă știi să vorbesti, dacă vorbești politicos, dacă ceri și punctul de vedere al meu, e altceva. Sunt om totuși, nu? Și îți răspund. (...) Îl bagi pe om în casă, îl pui la masă, îl servești cu o cafea, îi dai un ceai. Dacă dai în mine, îti dau un șut în cur de la etajul unu [la etajul I se află biroul primarului – n.r.] dacă spui neadevăruri. Adică eu te primesc în casă și tu te sui cu picioarele pe masă... îti dai seama că le dau viteză. (Matei Nicolae, PSD, primarul orașului Năvodari)

În luna noiembrie, primarul Nicolae Matei a fost arestat sub acuzația că ar fi încercat să mituiască un ofițer de poliție pentru a obține protecție în mai multe anchete penale care îl vizau. De atunci, toate materialele pe această temă difuzate de Litoral TV, televiziunea deținută informal de edil, au prezentat situația părtinitor, punînd accent pe perspectiva primarului și a susținătorilor acestuia, potrivit analizei autorilor acestui studiu.

Nicolae Matei a fost eliberat în aprilie 2013, după cinci luni de arest preventiv117.

Jurnaliștii de la televiziunea Alpha Media din Medgidia au susținut că reprezentanții autorităților locale „nu vor să fie transparenți, dar nu au încotro”, pentru că sunt puși „în fața faptului împlinit” prin intermediul materialelor televizate.

Jurnaliștii Media TV din Mangalia au reclamat, la rândul lor, opacitatea instituțiilor publice și au semnalat că au fost cazuri în care Primăria Mangalia a interzis accesul presei în instituție, în perioada mandatului USL.

”În Mangalia principala problemă este netransparența administrației publice. Oamenii sunt mai temători, mai închiși, nu au încredere. Greu de tot am reușit să-i convingem că suntem o televiziune care nu ține de nimeni și că încercăm să reflectăm viața orașului așa cum o vedem noi.” (Redactor-șef Media TV Mangalia)

 

5. Soluții pentru un jurnalism de calitate      

Printre cele mai frecvente calități identificate de respondenții constănțeni pentru a defini un jurnalist de calitate au fost „verticalitatea”, „calitatea umană”, „independenta”, „solidaritatea” și „refuzarea mitei”. De asemenea, și cunoasterea limbii române a fost invocată drept criteriu pentru un jurnalism de calitate, în condițiile în care mulți jurnaliști au indicat greșelile gramaticale ca fiind frecvente în presa locală.

”Dacă nu vrei să iei mită, nu vrei să cedezi, dacă te respecti pe tine și cineva îți impune/ respinge ceva – poți să te lupti cu el. Dacă nu reușești – pleci. Acum internetul ne oferă posibilitatea de a ne ridica puțin în picioare, de a ne îndrepta coloana, dacă o avem mai strâmbă.” (Jurnalist freelance din Constanța)

”Jurnalistul de calitate să nu se lase cumpărat. Dacă am fi uniți, am răzbate.” (Directorul Alpha Media Medgidia)

”Singura soluție este să nu mai avem cârnățari pe post de patroni de presă care folosesc ziarul sau televiziunea ca pe o măciucă. Probabil că în timp se așază lucrurile și vor rămâne pe piață televiziunile care sunt business-uri ele însele, de sine stătătoare, televiziuni pentru rațiunea de a fi și de a exista, poate că vor fi mai puține. Jurnalismul de calitate va exista în România în măsura în care vor exista și instituții de presă serioase. Cu acționariat serios, solid, cu business-plan real, adevărat, cu venituri din piață, cu tot ce trebuie.” (Directorul unei televiziuni constănțene)

”O să râdeți, dar pentru mine contează independența și obiectivitatea, deși s-au demonetizat demult. Adevărul, asta e rețeta. Spui adevărul. Bine, susținut de probele pe care le ai. Dar să urmărească doar adevărul. Dar nu poți, mai ales în provincie, este practic imposibil să spui adevărul. Încerci să spui adevărul, dar nu ești lăsat, în presa locală. La ziare este mai multă independență în presa locală.” (Jurnalistă freelance din Constanța)

”Un jurnalist de calitate e un jurnalist cu coloană vertebrală, care își asumă ceea ce face, are surse, are prestanță în momentul în care se deplasează pe teren.” (Jurnalist Neptun TV)

„Educația precară face ca toți candidații [la un post în redacție – n.r.] care încearcă să vină încoace să fie patetici, sau ridicoli. Cea mai mare parte. Rareori găsești candidați buni. Buni însemnând determinați și dotați cu bagajul de cunoștințe generale minim necesar pentru jurnalism. Nu poți să pretinzi să fii comunicator dacă nu cunoști limba română, adică dacă nu ai suficient de multe cuvinte în lexic și dacă nu știi gramatica esențială a limbii române. (...) Niciodată în nicio instituție de presă din România nu am întâlnit ziariști profesioniști proveniți din Facultatea de Jurnalism. Excepțiile confirmă regula.” (Director executiv Neptun TV)

O altă soluție propusă a fost sprijinirea unor instituții publice de radio și de televiziune care să funcționeze pe profit.

”În momentul de față România nu mai are presă de prestigiu. Dispare și pe mâna ei, dar, din punctul meu de vedere, societatea are nevoie de tipul ăsta de serviciu. Nu poți să lași o chestiune de genul acesta, care este importantă pentru modelarea creierelor, caracterelor, generațiilor, nu poți s-o lași numai în registrul comercial. N-ai cum. Și, atunci, o soluție civilizată ar fi la nivel de țară, la nivel de stat, să ai un serviciu public de televiziune și de radio absolut profesioniste și serios așezate, dar care să funcționeze pe profit, nu pe găuri, pe pierdere.” (Dan Dumitru, director executiv Neptun TV)

Nu în ultimul rând, o remunerație mai bună ar putea sprijini jurnalismul de calitate, potrivit unora dintre cei intervievați. „Cred că majoritatea jurnaliștilor, fiind prost-plătiți, au două-trei joburi. Asta înseamnă că, după șase luni, esti aproape secătuit”, a declarat un jurnalist care colaborează în prezent cu Litoral TV, conduce o publicație online și deține o companie de media și advertising. Același jurnalist a pledat pentru necesitatea schimbului de experiență în redacții profesioniste.  

Politicienii locali au propus drept soluții pentru un jurnalism de calitate sancționarea mai aspră a derapajelor, refuzul de a da curs comenzilor politice și realizarea unor emisiuni care să atragă o audiență cât mai mare. Astfel, liderul PDL Constanța a propus limitarea numărului de publicații și organe de presă și înființarea unei structuri care să pedepsească derapajele jurnalistice. Și primarul din Năvodari a declarat că sancționarea mai aspră a derapajelor ar responsabiliza presa. Primarul Constanței a propus drept soluții ca jurnaliștii să se documenteze mai bine și să refuze să dea curs comenzilor politice. Un reprezentant PNL Constanța a susținut că realizarea unor emisiuni care să atragă audiența ar putea crește independența mass-media.

„Probabil că ar trebui limitat numărul. Sunt mult prea multe publicații care trebuie să se întrețină, e o competiție care duce uneori lucrurile în zona de șantaj de presă. Cred că ar trebui să existe un for care să sancționeze și să ridice dreptul de practică pentru cei care comit derapaje grave.” (Christian Gigi Chiru, Președintele PDL Constanța)

”Eu consider că presa trebuie să aibă o mai mare responsabilitate și când greșește trebuie să și plătească, jurnalistul în principal, dar și institutia de presă trebuie să plătească pentru derapaje, prejudiciile de imagine. La noi nu se plătesc. Presa trebuie să plătească.” (Nicolae Matei, PSD, primarul orașului Năvodari)

”Am ajuns la concluzia că meseria de ziarist este oarecum similară cu cea de procuror, în sensul în care și procurorii primesc dispoziții. Dacă au coloană vertebrală, nu le duc la îndeplinire. Așa este și cu ziariștii. Constată care e adevărul și pot să spună <<nu>>. Nu pot să încep urmărirea penală a lui Mazăre sau a nu-știu-cui, pentru că nu sunt probe. Un ziarist cu coloană vertebrală poate spune: <<Dom’le, nu se confirmă, n-am cum să scriu asta>>.” (Radu Mazăre, PSD, primarul municipiului Constanța)

”As vrea de la un jurnalist, dincolo de partea de comentariu pe care o poate face cel care face o analiză, fie că este comentator economic sau altceva, să aibă capacitatea de a discerne ce este esențial în ceea ce prezintă și cât de important este pentru publicul lui ceea ce scrie. (...) Cred că piața și felul în care se reglează relația dintre telespectatori și televiziune pot să crească sau să limiteze gradul de independență. Altfel spus, cu cât ratingul este mai ridicat pe anumite segmente de programe și va avea programe care îi vor asigura prin publicitate veniturile, s-ar putea ca presiunile politice să se calmeze puțin.” (Reprezentant PNL Constanța)

Angajații media intervievați au declarat că simt nevoia unui sindicat puternic, care să-i protejeze pe jurnaliști de intruziunea politicului. Lipsa solidarității la nivel de breaslă a fost principalul argument invocat pentru incapacitatea creării unui sindicat reprezentativ.

Jurnaliștii constănțeni și-au exprimat neîncrederea în sindicatele existente, mulți susținând că au fost nemulțumiți de sindicate care nu le-au putut oferi sprijin în situații de conflicte de muncă. Mai mult, opinia cvasiunanimă a fost că sindicatele sunt niste structuri care apără, mai degrabă, interesele liderilor lor.

Presiuni au fost peste tot, mai ales în preajma campaniilor electorale. Au apărut publicații locale la Năvodari, la Mangalia, acolo unde lupta asta crâncenă în special în preajma campaniei electorale capătă alte și alte valențe. Aș vrea să fie un sindicat care să-i reprezinte pe cei care chiar au probleme, acolo unde într-o măsură sau alta administrația locală încearcă să-și supună presa.” (Jurnalist Neptun TV)

N-am o părere foarte bună despre sindicate. Că liderii îşi apără mai întâi interesele lor şi-apoi interesele membrilor de sindicat. (Jurnalistă Litoral TV)

În lipsa unor mecanisme de protecție general-acceptate și funcționale, reprezentanții Neptun TV au declarat că au apelat în mai multe situații la companii de pază private pentru a asigura integritatea fizică a angajaților și a echipamentelor televiziunii.

În ziua alegerilor am fost să vedem ce se întâmplă și, ca să evităm orice fel de risc, acolo unde am deplasat echipe de transmisie am asigurat și un echipaj de securitate de la o firmă de bodyguarzi, și atunci oamenii au fost corecti, au mai vociferat, dar nu au fost incidente. Problema era că riscam echipamentele. Că lua unul un bolovan, îl aruncă în antena de satelit și mă costă 25.000 antena. Și lui ce-i face Poliția, nu-i face nimic. Îl ia, îl anchetează, îi dă o amendă și, cu asta, basta.” (Dan Dumitru, director executiv Neptun TV)

              

În ceea ce privește existența unei legi a presei, opiniile au fost împărțite. Pe de o parte, au fost respondenți care au opinat că o lege „făcută cu responsabilitate”118 ar proteja jurnaliștii de presiunilor politice și economice și le-ar asigura drepturile. Totodată, au fost si intervievați care s-au declarat în favoarea unei legi a presei pe motiv că ar reduce derapajele. Însă la fel de multe voci s-au declarat împotriva existentei unei legi a presei, argumentând că aceasta ar fi o măsură excesivă, care ar îngrădi libertatea presei.

Cred că trebuie făcut și ceva din punctul de vedere al legislației. Adică să beneficiem cumva de protecție.” (Directoarea postului Alpha Media din Medgidia)

Ar trebui să existe [o lege a presei – n.r.], dar depinde cine o face. Poate ar avea mai multe drepturi jurnaliștii. (Jurnalistă de la Litoral TV)

Autoreglementarea nu e suficientă, dar, cu cât reglementezi mai mult, cu atât găsești portițe mai multe de a trece peste reglementări. Este necesar un cod deontologic. (Jurnalist Neptun TV)

Să lăsăm presa să-și urmeze linia, să se formeze singură. (Jurnalistă freelance)

Nu cred că presa are nevoie de o lege. Nici autoreglementarea nu e suficientă. Breasla din păcate s-a degradat chiar și în definitia ei de breaslă. Nu mai există breaslă, de fapt.(Jurnalist Litoral TV)

 

 

 

 

Dolj: Multe televiziuni, puțini jurnaliști

 

1. Context

În județul Dolj, conform datelor oferite de Consiliul Național al Audiovizualului119, există 13 licențe TV, însă cele mai importante televiziuni din județ sunt: Oltenia 3 TV, TVS, General TV (GTV), Oltenia TV și TeleUniversitatea, ultima aparținând instituției de învățământ superior din localitate. Televiziunile doljene au acoperire locală și sunt transmise prin cablu, cu excepția Oltenia TV.

Televiziunile locale craiovene au, conform celor intervievați, un caracter generalist, sunt echidistante și echilibrate, cu toate că o parte dintre cei intervievați susțin că unii jurnaliști au o opțiune politică vizibilă de foarte multe ori. Nivelul de încredere al respondenților în televiziunile locale variază. Unii au precizat că au cea mai mică încredere în GTV, alții în TVS. Oltenia 3 TV și Oltenia TV au fost indicate ca televiziunile în care cei intervievați au cea mai mare încredere.

”Posturile locale trăiesc din difuzarea de muzică populară (prețul mediu este de 200-300 de euro/contract) și ședințe de consiliu. La Craiova s-au înființat televiziuni din afacerile cu alcool și returnări de TVA.” (Reprezentant CNA despre județul Dolj)

”În televiziunile centrale bătălia este pe rating, dar la cele locale nu este așa. De aceea, cele din urmă sunt mult mai echilibrate.” (Constantin Dascălu, deputat PDL Dolj)

La data realizării documentării pe teren în județul Dolj120, licența pentru Oltenia 3 TV aparținea SC Media Cover SRL (CUI: 22768434), autorizația de funcționare fiind emisă de CNA în septembrie 2010. Conform managementului televiziunii, până în 2010 patronii Oltenia 3 TV au închiriat Oltenia TV de la omul de afaceri Dinel Staicu, dar au preferat să înființeze o nouă televiziune în acel an. Asociații Media Cover SRL erau, la data realizării interviurilor, conform directorului general, Tiberiu Constantin Pătru121: Bogdan Berneanu, Marius Pîrlea, Luiza Pătru, Tiberiu Constantin Pătru și Ana Maria Gâlcă122.

Conform datelor oficiale de la Registrul Comerțului (august 2013), acționarii SC Media Cover SRL sunt Barcon Marius 40%, Pătru Diana-Luiza 10% și Pîrlea Marius-Ovidiu 50%.

Tiberiu Constantin Pătru a declarat că bugetul operațional pe 2011 a fost de 6 -7.000 de euro pe lună, fără profit semnificativ, și că nu existau fonduri pentru computere, camere, lumini, iar salariile, cuprinse între 1.000 și 4.500 de lei, întârziau câteodată și două luni. În anul fiscal 2012, Media Cover SRL a avut, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor, o pierdere brută de 146.811 lei la o cifră de afaceri netă de 345.571 de lei.

Conform Consiliului Național al Audiovizualului123, din 2013 licența aparține SC Fond Media SRL, companie înființată în februarie 2013, al cărei asociat este Lungu Mariana Monica.

Grila de programe s-a modificat rar în ultimii trei ani, unele rubrici ajungând emisiuni. Principalul advertiser este Arbomedia cu o pondere de 30%, iar 50% din publicitate vine de la autoritățile publice locale. Contractele de publicitate nu au fost plătite la timp, dar managerii oferă condiții mai bune pentru contractele încheiate pe o perioadă de șase luni. Sumele sunt mici, dar contractele sunt încheiate cu companii serioase, conform directorului general Oltenia 3 TV.

”Oltenia 3 TV are emisiuni mai profunde decât celelalte televiziuni, explicația fiind echipa mai școlită.” (Reprezentant CNA despre județul Dolj)

”Oltenia 3 TV sunt echilibrați. Un fost cameraman de la Oltenia 3 TV pe vremea când televiziunea era condusă de Adrian Mititelu124 a devenit patronul GTV.” (Corespondent TVR la Craiova)

”Oltenia 3 TV are inițiative interesante cu oameni din toate partidele politice. Aici, jurnaliștii au un gen de interviuri care permit publicului să vadă și altfel omul politic, permițând astfel telespectatorului să-și formeze o idee, o imagine mai complexă despre politician.” (Constantin Dascălu, deputat PDL)

”Oltenia 3 TV este împărțită egal între stânga și dreapta, pentru că și jurnaliștii sunt împărțiți din punct de vedere politic. Oltenia 3 TV are un partizanat puternic fie de stânga, fie de dreapta. Dacă are o problemă cu Primăria, vine un altul și salvează situația. În ceea ce privește activitatea Primăriei nu televiziunile sunt problema, ci presa scrisă. Gazeta de Sud este profund băsist125.” (Lia Olguța Vasilescu, primar Craiova, PSD)

”Este o televiziune ambițioasă, cu reporteri și producători dornici de a fi primii la toate evenimentele. Emisiunile sunt oarecum imprevizibile. Selectează candidații care sunt acizi, discuțiile pot fi aprige acolo. A câștigat extraordinar de rapid teren. E unul dintre posturile mele preferate.” (Mario-Ovidiu Oprea, senator PNL)

”Oltenia 3 TV depinde de contracte cu administrația, prin ilustrarea investițiilor, și mai avem și publicitate la nivel național. Fără Consiliul Județean sau Primărie ar fi foarte greu. Piața de publicitate e slabă, dezvoltarea economică a orașului e sub orice critică.” (Tiberiu Constantin Pătru, director general Oltenia 3 TV)

”Noi suntem a doua televiziune locală din țară ca audiență, suntem după TV Brașov ca număr de spectatori. Odată ce ne poziționăm în Top 5 nu prea ne simțim concurați de Oltenia TV. Am fi putut fi, dacă își păstrau personalul. S-au dus la Digi, s-au împrăștiat.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV)

Licența pentru Oltenia TV a fost emisă în 24 aprilie 1997. Deţinătoarea licenţei audiovizuale este SC Forum Privat Prod Oltenia SA (CUI: 14467520), ai cărei acţionari sunt: Niţă Dumitru – acţionar principal – 69.714% şi Logofătu Radu – 30.286%. Televiziunea emite terestru. Potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor, societatea comercială care deține Oltenia TV a avut în 2012 o cifră de afaceri netă de 56.193 de lei și un profit net de 8.051 de lei.

”Oltenia TV este printre primele posturi tv care au apărut în Craiova. Este primul post care emite în eter. S-a numit inițial Oltenia 3 TV și era o afacere a unui domn din Timișoara. A ajuns la alți proprietari, la frații Mihăilescu126, apoi la Dinel Staicu. Când era în proprietatea lui Staicu a cerut licență prin satelit și a funcționat pe timpul alegerilor trecute. S-au făcut cheltuilei mari într-o zonă în care nu ai piață de publicitate. Oltenia TV și Oltenia 3 TV s-au separat din motive de interes economic, financiar.” (Reprezentant CNA despre județul Dolj)

”Oltenia TV i-a aparținut lui Dinel Staicu, standardele fiind în general destul de joase, motivul fiind că la un moment dat Staicu a cerut realizatorilor de emisiuni să-și plătească singuri emisiunile. De exemplu, pentru o emisiune de folclor cineva trebuia să plătească 5.000 de euro pe lună și Staicu îi punea la dispoziție unda tv. Li s-a pus și condiția să aducă bani și astfel nu se putea spune că Oltenia TV avea o tendință politică, pentru că un realizator avea posibilitatea să aleagă de unde ia banii.” (corespondent TVR la Craiova)

”Oltenia TV este un post echidistant. Echilibrat. Cu moderatori foarte buni, cu foarte mult bun simț și nu am ce să le reproșez. Sunt și jurnaliști care au o anumită opțiune și uneori se vede lucrul ăsta.” (Constantin Dascălu, deputat PDL)

Este foarte corectă!” (Lia Olguța Vasilescu, primar Craiova, PSD)

”Oltenia TV este specială, este apreciată de toate partidele, este obiectivă, acordă cu strictețe timp egal partidelor, candidaților, iar moderatorii au un stil destul de echilibrat, plăcut pentru un anumit tip de telespectator și un anumit tip de politicieni. Cei mai silențioși politicieni caută acest tip de televiziune.” (Mario-Ovidiu Oprea, senator PNL)

General TV (GTV) era la data documentării, conform inspectorului teritorial CNA, un post tv nou apărut, înființat de familia Gagiu. Deţinătoarea licenţei audiovizuale era în octombrie 2012 SC Ramidona SRL (CUI: 29482960), ai cărei asociaţi erau: Gagiu Ionel Cosmin – asociat principal – 90% şi Gagiu Mirabela Elena – 10%. În prezent, licența aparține, conform CNA, SC Raioga SRL (CUI: 30464193), înființată în iulie 2012, al cărei asociat unic este Gagiu Ioan127. Conform datelor de la Registrul Comerțului, SC Raioga SRL a avut în 2012 un profit net de 993 de lei la o cifră de afaceri netă de 23.550 de lei. SC Ramidona SRL a fost radiată în data de 7 martie 2013. Potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor, SC Ramidona SRL a avut în 2012 o cifră de afaceri netă de 426.170 de lei și nu a înregistrat profit.

Decizia de autorizare a GTV a fost emisă în 16 februarie 2010. Televiziunea emite prin cablu. Soții Gagiu au refuzat să acorde interviuri pentru acest raport, făcând doar câteva precizări legate de o sancțiune pe care au primit-o din partea CNA.

În ziua referendumului pentru demiterea președintelui din 2012, GTV a primit o somație din partea CNA128, nejustificată din punctul de vedere al inspectorului CNA, pentru că a difuzat un spot electoral. A fost anunțată și Poliția care a amendat postul TV pentru nerespectarea legii electorale.

Patronii GTV au refuzat să facă declarații amănunțite pe acest subiect, mulțumindu-se să precizeze că ei au respectat legea și că amenda Poliției nu a fost justificată. Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliție al județului Dolj a promis că va identifica procesul verbal încheiat atunci pentru a fi consultat. Acest lucru nu s-a mai întâmplat.

”Membrii CNA nu au avut răbdare să asculte ce le-am spus. Emisiunile pentru sâmbătă și duminică se fac după un program de tip playlist. M-a sunat un domn de aici din Craiova, cineva din staff-ul de campanie a PDL și mi-a spus că GTV încalcă legislația. Au sunat și la Poliție. Când am ajuns la sediul televiziunii, m-am întrebat ce caută Poliția acolo.” (Reprezentant CNA despre județul Dolj)

”Incidentul de la GTV din perioada referendumului nu putea fi o defecțiune tehnică, așa cum se spune, ci o acțiune intenționată.” (Corespondent TVR la Craiova)

Am fost o singură dată invitat la GTV în urmă cu câțiva ani. Nu urmăresc acest post. A fost problema asta la referendum. Reluau un miting electoral și cei de la Poliție au reacționat. Imediat s-a oprit emisiunea. Nu știu mai departe ce s-a întâmplat, nu știu amănunte, se spunea că era o problemă tehnică.” (Constantin Dascălu, deputat PDL)

”GTV este un fel de OTV al Doljului. Realizatorul de emisiuni și directorul postului este finul lui Dan Diaconescu. Are emisiuni aproape copiate de la OTV, dar important este că are foarte multe telefoane în direct.” (Lia Olguța Vasilescu. primar, PSD)

”GTV e ca OTV, dar această televiziune este foarte apreciată în mediul rural, fiind axată pe foarte multe emisiuni care interacționează și antrenează telespectatorii. O emisiune poate să ajungă și în toiul nopții, cam ca la OTV. Funcționează bine intervențiile, telefoanele în timpul emisiunilor.” (Mario-Ovidiu Oprea, senator PNL)

În 2008 Cosmin Gagiu a candidat ca independent la Caracal, reprezentând, conform propriilor declarații, OTV129.

Dan Diaconescu (fondator al OTV și al Partidului Poporului - Dan Diaconescu - PP-DD) și Antonie Solomon (fost primar al Craiovei, senator PP-DD, condamnat definitiv în septembrie 2013 de ICCJ la trei ani de închisoare cu executare într-un dosar de corupţie) sunt nași ai familiei Gagiu. 

TVS emite pe cablu, a fost a doua televiziune din Craiova și inițial se numea TerraSat. Licența este deținută de SC Fastpromo SRL (CUI: 15789884), ai cărei asociaţi sunt Maftei Gheorghe 95% şi Paraschiv Adrian Silviu 5% și este autorizată să funcționeze din 11 decembrie 2003. Acționarul principal al Fastpromo SRL, Gheorghe Maftei, este acționar minoritar al companiei de cablu RCS RDS130. Fastpromo SRL deține și licența pentru TVS Brașov. În 2012, societatea care deține licența TVS a avut cifra de afaceri de 934.088 de lei și un profit net de 364.576 de lei și un număr de 18 angajați, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor.

”TVS este al doilea post tv care a apărut în Craiova pe cablu și se numea TerraSat, actualmente fiind deținut de un acționar din Brașov din grupul RDS.” (Reprezentant CNA despre județul Dolj)

”De TVS săracu s-a cam ales prafu. Sărăcie mare. Patronii de la firma lor i-au lăsat să moară de foame. Au încercat să fie echilibrați, dar este limba de serviciu a primăriei. Sunt slugile primăriei. Dacă nu ar fi fost așa, nu ar fi rezistat.” (Corespondent TVR la Craiova)

”TVS au și emisiuni de viață, cum e <<Cafeaua de sâmbătă dimineața>>, într-un cadru relaxat, în grădini publice și-n alte locuri interesante, nu numai în studio. Nu prea urmăresc acest post, dar e posibil să fie echilibrat.” (Constantin Dascălu, deputat PDL)

”TVS este un post de informare, nu unul preponderent politic, pentru că are puține emisiuni politice, predominând cele culturale, distractive.” (Lia Olguța Vasilescu, primar Craiova, PSD)

”TVS este o televiziune foarte respectată, au descoperit un stil de emisiuni pe care celelalte televiziuni nu le-au încercat, este o televiziune care s-a maturizat.” (Mario-Ovidiu Oprea, senator PNL)

La TVS vânzarea spațiilor publicitare asigură salariile, care sunt cuprinse între 900 și 1.400 de lei, potrivit reprezentanților televiziunii. Relația dintre management și patronat este considerată bună de către angajații TVS, mai ales că salariile au început să fie achitate la timp, în 2011 existând întârzieri și de două luni. Salariile mici au dus la scăderea numărului jurnaliștilor din TVS, aceștia fiind atrași de salariile oferite de stația locală a Digi 24. TVS produce 10-12 știri zilnic, făcute de cele trei echipe de teren. Grila de programe se schimbă foarte rar, conform respondenților. Redactorul șef discută zilnic telefonic cu patronatul despre problemele apărute, cei intervievați declarând că patronatul nu intervine în procesul editorial.

TeleUniversitatea se numără printre primele televiziuni craiovene, licența datând din 23 ianuarie 1996. Deținătoarea licenței audiovizuale este Universitatea din Craiova (CUI: 4553380). Televiziunea a fost înființată cu o sponsorizare a omului de afaceri Iosif Constantin Drăgan, care a donat toată aparatura necesară, Universitatea punând la dispoziție spațiul.

În urmă cu 5-6 ani deputatul PSD Florentin Gust, care era director la Casa de Cultură a Studenților din Craiova, a făcut un prim pas de modernizare a postului la care soția sa era director. A câștigat un proiect european și a adus aproape în integralitate aparatura digitală, un mic car de reportaj și a pus o ordine în postul respectiv, pentru că înainte s-au întâmplat multe chestiuni în preajma alegerilor din 2004.” (Reprezentant CNA despre județul Dolj)

”TeleUniversitatea este văzută ca o televiziune ambițioasă, dar cu oameni subțirei ca pregătire profesională.” (corespondent TVR la Craiova)

”Cu TeleUniversitatea am avut foarte puține contacte, nefiind invitat de aproape doi ani. Urmăresc rar programele lor.” (Constantin Dascălu, deputat PDL)

”TeleUniversitatea este o pepinieră pentru celelalte televiziuni, un loc unde studenții se formează.” (Lia Olguța Vasilescu, primar Craiova, PSD)

”Este o televiziune foarte tinerească, i-a încolțit pe candidații partidelor politice cărora nu le-a dat posibilitatea să se eschiveze, punându-i să răspundă în interviuri stradale, în timp real, cetățenilor.” (Mario-Ovidiu Oprea, senator PNL)

Cei intervievați au declarat că au ales să lucreze în instituțiile media datorită libertății de exprimare, a confortului profesional și a libertății de decizie. Motivele pentru care jurnaliștii ar demisiona de la actualul loc de muncă sunt legate de impunerea în cadrul redacției a unor „lucruri” cu care jurnaliștii nu ar fi de acord, dacă echipa nu i-ar mai accepta ca membri, sau neplata salariilor.

”A trecut vremea jurnalismului făcut de amorul artei. Fac televiziune pentru că mai există și alte soluții decât investigațiile, poate mai subtile, de le arăta oamenilor în ce lume trăiesc. Eu am ales lumea reportajului” (Constantin Tiberiu Pătru, director general Oltenia 3 TV)

”Aș pleca imediat dacă aș primi o ofertă extrem de tentantă la un post de televiziune important unde să am aceleași atribuții. Cu toate acestea, mă simt legat sufletește de TVS pe care o consider familia mea” (Nicolae Duță, redactor-șef TVS)

”Am refuzat o ofertă venită din partea celor de la Digi TV. Se pare ca banii nu m-au motivat. Mirajul de a lucra într-o televiziune națională nu m-a motivat să-mi dau demisia și nici echipa de profesioniști nu m-a motivat. Singurul motiv pentru care aș pleca de aici ar fi să mă mut în altă țară și să desfășor un proiect din afara presei.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV)

Cea mai importantă problemă a televiziunilor locale doljene este, conform celor intervievați, subfinanțarea, care se reflectă și în salarii. Deputatul PDL Constantin Dascălu crede că Guvernul ar trebui să inițieze proiecte de presă pe care televiziunile locale să le acceseze, întrucât concurența pentru banii de publicitate determină televiziunile să evite emisiuni sociale.

”La Oltenia 3 TV jurnaliștii au decis să devină asociați tocmai pentru a scăpa de presiunile unui posibil finanțator. Televiziunile locale trebuie finanțate de la buget exact ca și TVR, pentru că în general acestea depind de contractele cu administrația locală, pentru că piața de publicitate e slabă din cauza subdezvoltării economice a orașului. Situația precară a televiziunilor locale poate fi îmbunătățită printr-o finanțare adecvată în vederea achiziționării de echipamente performante.” (jurnalist Oltenia 3 TV)

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Mediul politic în Dolj, unde PSD domină administrația locală, se coalizează împotriva presei, indiferent de formațiunea politică, au declarat cei intervievați. Unii jurnaliști consideră că politicul intervine financiar în presă, mediul de afaceri fiind strâns legat de cel politic. Alți respondenți au indicat faptul că mulți politicieni au purtători de cuvânt sau șefi de cabinet foști jurnaliști.

”Există un partid unic aici, toți sunt prieteni între ei, sunt la băut împreună.” (corespondent TVR la Craiova)

Când e vorba de televiziuni, când e vorba de campanie electorală, sunt tot felul de personaje care intră în politică și au companii de la care s-a dat publicitate. Aici e povestea, dacă poți face diferența și dacă poți să-l faci pe omul ăla să înțeleagă că banul lui plătește un serviciu. El nu este proprietarul televiziunii. Politicul își bagă nasul financiar în presă. De exemplu Marinescu131, care este politician la PD, europarlamentar, are un buget de la Uniunea Europeană pentru niște emisiuni. Nu ai cum să nu-l accepți pe ăsta, nu ai cum să zici că își face indirect propagandă. E vorba de o emisiune de interes public plătită de Uniunea Europeană.” (jurnalist Oltenia 3 TV)

”Nu fac investigații, nu pentru că aș deranja, ci pentru că e ineficient. În televiziunea asta toate partidele au același regim. Nu-și permite nimeni să facă o presiune directă. Nu mediul politic exercită direct presiune, presiunea se manifestă prin faptul că reduce posibilitatea de dezvoltare economică a media. Măsuri pentru a proteja jurnalștii de presiuni? Dacă vrem jurnaliști independenți trebuie să le dăm salarii și după aia să le cerem să-și facă meseria și datoria. Până atunci, povestea ține de caracter. (Constantin Tiberiu Pătru, director general Oltenia 3 TV)

Deputatul PDL Constantin Dascălu a indicat faptul că televiziunile nu au legături politice, relația acestora cu mediul politic fiind deschisă și a menționat GTV ca având afinități către USL. Nici primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, nu știe să existe legături între politic și televiziunile locale, relațiile ținând de simpatiile personale ale jurnalistului și ale patronatului. Senatorul PNL Mario-Ovidiu Oprea a precizat că mediul politic dictează mediului economic în Dolj și a recunoscut că el nu a avut mult timp o relație bună cu presa, dar că vina i-a aparținut.

”Un jurnalist trimis la un partid politic se împrietenește poate prea mult cu partidul politic. Foarte mulți jurnaliști au ajuns în partidele de care s-au ocupat.” (Lia Olguța Vasilescu, primar Craiova, PSD, fostă jurnalistă)

”O presă locală independentă nu există, presa trăiește în strânsă legătură cu administrația, 20-30% din finanțare venind de la autoritățile locale.” (Nicolae Duță, redactor-șef TVS)

”Avem șansa să avem și un europarlamentar, Marian Jean Marinescu132, care ne povestește ce face Parlamentul European, nu ce face el acolo. De cele mai multe ori se duce la Oltenia 3 TV, se duce în funcție de abilitatea și cultura moderatorului.” (Reprezentant CNA despre județul Dolj)

Marian Jean Marinescu (europarlamentar PDL) și Ion Prioteasa (președintele PSD Dolj și președintele Consiliului Județean Dolj) au fost indicați de către unii dintre cei intervievați ca politicienii care controlează televiziunile locale.

”Pentru ca jurnaliștii să fie protejați de presiuni economice și politice, ei ar trebui să ia atitudine și să spună că meseria lor nu e una de cerșetori și informații ale unor personaje de la care primesc un ciot.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV)

”Am relații și bune și proaste cu mass-media. În campanie mi-a fost ostilă, după campanie mi-a devenit foarte prietenă. În presa care apare în campanie au nume fictive jurnaliștii. De exemplu: Expresul de Sud. Un interlop, Doru Măgaru, care mânjește candidații.” (Lia Olguța Vasilescu, primar Craiova, PSD)

 

3. Relația în redacție

Conform respondenților, relațiile dintre jurnaliști și dintre jurnaliști și manageri sunt amicale, neexistând o relație de subordonare. Relația dintre instituțiile media din Craiova sunt în general bune și țin de relația directă dintre jurnaliști. Relația televiziunilor cu instituțiile media centrale a fost descrisă de intervievați ca fiind una tensionată, motivul invocat fiind că subiectele preluate de la mass-media locale de către presa sunt transformate conform cerințelor șefilor.

”Presa locală nu mai are acceași influență pe care o avea acum 10-15 ani când schimba judecători, șefi de poliție. Sunt mult mai multe televiziuni și ziare centrale care au corespondenți și care abordează aceste subiecte. Presa locală nu prea mai este o a patra putere.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV)

”Relația este una prietenească, ceea ce nu e un lucru bun, pentru că atunci când există nemulțumiri reproșurile se fac mai greu.” (Nicolae Duță, redactor-șef TVS)

”Noi ne facem ședintele de redacție și la grătar, la șefu’ la casă!” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV)

Cei intervievați au declarat că advertorialele sunt acceptate, dar doar dacă sunt marcate ca publicitate. Renunțarea la materiale în schimbul reclamei nu este acceptată de către cei intervievați. Consumația plătită în timpul documentării este și ea, în general, de neacceptat. Respondenții au declarat că țin cont întodeauna de interesul publicului de a fi informat, de restricțiile CNA, de interesul administrației publice locale doar dacă e de interes public, nu și dacă interesul este legat de personaje din administrația locală. Se ține cont de interesul clienților de publicitate, respondenții declarând că este nevoie de o atenție sporită față de produsul pe care îl produce televiziunea pentru client sau față de cel cu care vine clientul. Jurnaliștii au declarat că cunosc și respectă Legea Audiovizualului pentru că televiziunile nu-și permit amenzi, considerate un dezastru financiar” pentru un post local tv.

”Dacă merg să realizez un material pentru Consiliul Județan la 100 de km de Craiova, nu mă interesează cine plătește. Dacă te invită Agenția de Dezvoltare Regională la Brașov și ai o colaborare, un contract, e firesc să mergi acolo la invitația lor și evident te așteaptă cu cazare, masă.” (Nicolae Duță, redactor-șef TVS)

 

4. Relația cu autoritățile locale

În ceea ce privește relația cu autoritățile locale, aceasta este în general bună. Problemele indicate de către cei intervievați au fost: lipsa unui purtător de cuvânt al Spitalului Județean, lipsa transparenței unor instituții cum ar fi Direcția de Tineret și Sport, lipsa personalului specializat în relația cu presa, ceea ce duce de multe ori la oferirea de comunicate de presă care sunt pline de greșeli gramaticale sau conțin informații eronate. Despre partidele mici cum ar fi PP-DD sau PNȚ-CD s-a spus că uită” să anunțe conferințele de presă.

”Cu autoritățile locale e bună, că s-au obișnuit că informația poate fi în folosul lor. Mai există momente când transparența lor e mai opacă. Sunt interesați să-și mediatizeze evenimente.” (Constantin Tiberiu Pătru, director general Oltenia 3 TV)

”În momentul în care eu vin la tine și vreau publicitate și tu ești un personaj în administrația locală, eu dacă iau de la tine publicitate nu mai pot să vorbesc niciodată de tine în momentul în care tu îmi dai niște bani.” (jurnalist, producător Oltenia 3 TV)

 

5. Soluții pentru jurnalismul de calitate

Calitatea programelor TV a scăzut, conform respondenților, din cauza subfinanțării, a pieței de publicitate care este foarte mică, a aparaturii de proastă calitate, dar și pentru că în presă au ajuns să lucreze oameni fără calificare, iar salariile foarte mici din presa locală duc la corupție în sânul breslei. Jurnaliștii din mass-media doljene au salariile cuprinse între 800 și 1.500 de lei.

”Este normal ca un om de presă să fie plătit cu șapte, opt milioane? Este foarte puțin! Oamenii se expun pericolului, stau nedormiți zi și noapte, muncesc foarte mult.” (Constantin Dascălu, deputat PDL)

”Dacă faci dintr-un fost șofer realizator de emisiuni sportive și ajunge și corespondent, dacă pui un cameraman director, nu poți să faci televiziune.” (corespondent TVR la Craiova)

”În ultimii trei, patru ani au apărut tot felul de ziariști care oferă informații umflate, nu au surse certe, ceea ce duce la lipsa de încredere a oamenilor. Se face jurnalism după ureche, un jurnalism în care un zvon devine o știre.” (jurnalist, producător Oltenia 3 TV)

Nivelul de pregătire al jurnaliștilor din media doljeană este, conform respondenților, apropiat de nota șase. Un jurnalist de calitate ar trebui, conform celor intervievați, să simtă subiectele așa cum își doresc telespectatorii/cititorii, să fie imparțial, să aibă cultură generală, să fie echilibrat, să aibă conștiința responsabilității sociale, să fie documentat și să nu accepte să-i fie modificate materialele. Un jurnalist de calitate trebuie să cunoască limba română, să ofere corect informația și să poată fi apt să facă parte dintr-o echipă, să nu aibă partizanaturi politice.

”Un jurnalist de calitate din păcate trezește nostalgii, pentru că nu prea mai văd. Avem și aici jurnaliști de calitate, dar nu-i folosim din cauza lipsei de eficiență.” (Constantin Tiberiu Pătru, director general Oltenia 3 TV)

”Jurnaliștii nu mai trebuie văzuți ca niște milogi care cerșesc la ușa ministerelor, primăriilor. Persoane publice umilesc, jignesc jurnaliștii, făcând un deserviciu meseriei.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV)

Soluțiile pentru îmbunătățirea calității jurnalismului au fost indicate ca fiind: ridicarea nivelului de cultură generală a jurnaliștilor, cunoașterea legislației, o selecție riguroasă în cadrul breslei. Toți jurnaliștii intervievați au precizat că simt nevoia unor cursuri de specializare de la cursuri de jurnalism de investigație, la cele economice. Calitatea slabă a jurnalismului doljean ar putea fi corectată și prin infuzia de absolvenți de jurnalism.

”Există o carență de absolvenți de jurnalism care să înțeleagă ce este presa, alții din cauza salariilor mici se reprofilează.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV)

”Foarte mulți tineri se îndreaptă spre Facultatea de Sociologie, unde a fost înființată o secție de jurnalism. Nu învață mare lucru și sunt directionați spre presa scrisă și radio de către cei de la Universitate.” (Nicolae Duță, redactor-șef TVS)

”Sunt subiecte pe care jurnaliștii le evită. În campania electorală, primarul respectiv era protejat de presa locală. Era vorba de simpatia jurnaliștilor, mai ales a corespondenților.” (Lia Olguța Vasilescu, primar Craiova, PSD)

Jurnaliștii au precizat că nu au aderat la vreun sindicat fie pentru că nu au găsit unul care să-i reprezinte, fie pentru că nu au simțit nevoia. Alții au făcut parte dintr-un sindicat, din partea căruia au beneficiat de asistență juridică. La Craiova a existat un singur sindicat local. Așteptările celor intervievați ar fi ca sindicatul să se implice mai mult în problemele breslei, să ofere ajutor mai mare în cazul unor agresiuni, să lupte pentru anularea impozitelor pe drepturi de autor. Cazuri recente de agresiune nu au putut fi identificate de majoritatea celor intervievați.

”Ziariști împinși, bruscați, loviți peste cameră sunt la ordinea zilei, iar autoritățile sunt complici pentru că violența este o problemă. Ești imun deja la agresiuni verbale. E o stare naturală. Un sindicat ar trebui să se implice, să miște ceva în sistem, să mobilizeze societatea civilă în a-și spune drepturile, să facă realmente ceva, nu să vorbească la televizor. Nu există un asemenea sindicat, tocmai de aia nu am găsit un sindicat care să mă reprezinte și nici nu mi-a trecut prin cap să aderez la un sindicat.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV)

”În toamna anului 2012, un cameraman a fost agresat de medicul de serviciu de la Spitalul Județean. Doctorița l-a îmbrâncit și apoi ea sunat la 112, spunând că a fost agresată. Problema este faptul că jurnaliștii locali sunt percepuți de oameni ca fiind niște persoane care nu au putut face altceva, că sunt inculți, tupeiști, proști etc. Dacă portarul de la Mitropolie ne-a spus: <<plecați de aici, analfabeților!>>... Am fost membru al Asociației Ziariștilor din România și vicepreședinte al Sindicatului <<2002>> din TVR. Un sindicat, cum era AZR, ar trebui să testeze profesional jurnalistul, să vadă dacă e competent.” (corespondent TVR la Craiova)

”Am avut un sindicat local, l-am înființat noi. Suntem la AJR. Eu am avut de beneficiat de foarte multe ori. Când am avut probleme cu autoritățile, cazul meu a fost mediatizat. Sau jurnaliștii mei. Au avut asistență juridică, a existat o poziție oficială. Am fost unul dintre cei care au înființat AJR – Asociația Jurnaliștilor din România. I-am îndemnat pe subalterni să se scrie în sindicat.” (Constantin Tiberiu Pătru, director general Oltenia 3 TV)

Dușmanii libertății de exprimare în Craiova indicați de respondenți au fost: lipsa curajului jurnaliștilor de a se exprima; autocenzura din cauza presiunilor economice și politice; „propria prostie”; slaba pregătire profesională; jurnalistul care nu are nimic de spus, dar insistă să practice această meserie. Alți intervievați au fost de părere că în Dolj nu există dușmani ai libertății de exprimare.

Opiniile celor intervievați sunt împărțite în ceea ce privește o posibilă lege a presei. Trei dintre jurnaliștii intervievați doresc o lege a presei care să-i protejeze, mai ales față de agresori, dar și pentru că nu există standarde, media denigrând oameni. Alții consideră inoportună o lege a presei, autoreglementarea breslei fiind singura soluție. Politicienii s-au declarat în general în favoarea unei legi a presei. Și în ceea ce privește autoreglementarea, părerile sunt împărțite: unii jurnaliști sunt de părere că funcționează, mai ales în presa scrisă, alții nu.

”Excesul de reglementare este rău, presa fiind unul dintre puținele teritorii în care șurubul trebuie lăsat slăbit. Dacă e să fie o lege, ea trebuie făcută de presă. Eu nu am simțit niciun fel de vid de reglementare în domeniul acesta.” (Mario-Ovidiu Oprea, senator PNL)

”O lege a presei trebuie să existe, dar această lege trebuie să ofere libertate deplină jurnaliștilor. Presa are în ultima perioadă o libertate foarte mare. În legea presei trebuie să existe reglementări pentru distrugerea imaginii unui om în urma difuzării unui material nedocumentat, astfel încât pentru jurnaliști să existe niște constrângeri, fiind nevoie de responsabilități materiale sau de natură penală dacă sunt chestii foarte grave. Să fie luate modele din statele civilizate, nu să ne trezim cu o lege care îngrădește libertatea presei. Guvernul ar trebui să aibă în fiecare an, chiar cu o lege trecută în Parlament, un program național de presă.” (Constantin Dascălu, deputat PDL)

”Am dorit să fac o lege a presei cât timp am fost parlamentar, dar nu am reușit tocmai din cauza presei, cu toate că o lege introdusă în Parlament, chiar dacă este bună, nu există garanția că iese din Parlament așa cum a intrat. Există o prea mare libertate a presei, faptele sunt prezentate deformat. Nu susțin neapărat o lege a presei, dar o reglementare a presei scrise după modelul CNA ar fi binevenită. La televiziune există un echilibru, la presa scrisă, nu. Partea de comentarii pe net ar trebui reglementată. Mai există și presa care apare în campaniile electorale.” (Lia Olguța Vasilescu, primar Craiova, PSD)

”Sunt pro atât timp cât e o lege care cumva... Sincer de multe ori nu mă simt protejată, la fel ca și subiecții noștri.” (Ana Maria Gâlcă, redactor-șef, prezentator și moderator Oltenia 3 TV)

”Ar trebui să existe [o lege a presei – n.r.], pentru că în România o parte a presei nu respectă standarde, denigrează oameni și rezolvă totul prin faptul că la finalul emisiunii scriu că a fost un pamflet. Nu mi se pare în regulă. Dacă ar exista legea lucrurile astea s-ar reglemeta cumva. Nu poți să-l iei pe președintele României zilnic să-l faci bețiv, chior. E, totuși, președinte. Autoreglementarea nu există.” (Nicolae Duță, redactor-șef TVS)

”Legea presei? Să ne hotărâm propriile reguli! Atunci când se apuca alții să facă regulile... autoreglementarea nu există.” (corespondent TVR la Craiova)

”Am respins legea presei întotdeauna. Orice lege are măsuri coercitive. Autoreglementare? Ce-i asta? Când facem rost de caractere ne vom autoreglementa. Lipsa de repere nu se manifestă doar la noi în meserie. Nu există dușmani ai libertății presei. Există unul: jurnalistul care nu are nimic de spus, dar insistă să practice meseria asta.” (Constantin Tiberiu Pătru, director general Oltenia 3 TV)

Oltenia 3 TV are un cod deontologic, dar jurnaliștii nu știu de unde anume a fost preluat, iar la TVS nu există un cod deontologic al redacției, ci principii nescrise ale meseriei, un set de reguli ale redacției.

 

 

 

Televiziunile din Galați – excrescențe politice (în familie)

 

1. Context

La data realizării interviurilor pe teren133, în Galați existau 11 licențe audiovizuale pentru difuzarea terestră, prin satelit și prin rețele de comunicații a serviciilor de programe de televiziune, conform datelor Consiliului Național al Audiovizualului (CNA). Cele mai importante televiziuni locale ca audiență, conform inspectorului teritorial al CNA, sunt: TV Galați, Vox TV, RTV Galați și Express TV. În afară de Prioritar TV, TV Cudan și Oral TV care transmit prin cablu mai există și câteva televiziuni la sate, care au numai videotext. Patronii sau francizorii sunt oameni politici, au declarat unii dintre respondenți, ceea ce explică, potrivit acestora, de ce sunt atâtea televiziuni în Galați.

”Televiziunile influențează decizia de vot. Galațiul este renumit ca un oraș cu populație îmbătrânită. Oamenii țin cu PSD în general, iar o televiziune cum este TV Galați, care este de culoare roșie, are un impact maxim. Televiziunile gălățene încearcă să-și facă datoria, dar au în spate manageri cu anumite strategii, mai ales în timpul campaniilor electorale, de susținere a unor candidați. În afara campaniei electorale cele mai bune televiziuni sunt TV Galați și Vox TV.” (Reprezentant CNA)

”Percepția publicului larg asupra televiziunilor locale este una bună. Oamenii vor informații despre ceea ce se întâmplă local.” (Manager TV Galați)

”Televiziunile gălățene sunt caracterizate de neprofesionalism, sunt angajate partinic total și își fac treaba atât cât sunt plătiți și lăsați să funcționeze. Am încredere în toate televiziunile, dar în măsura în care nu mă uit la niciuna. Ar putea fi niște mijloace extraordinare de educație, de tribună politică, de tribună socială. Sunt doar niște mijloace de a-l influența pe tâmpit, de a-i băga în cap că albul e negru, că negrul e alb. Atât.” (Membru PDL Galați)

Televiziunile gălățene sunt afiliate politic sau au apărut ca excrescențe politice. Mai mult de 300-500 de oameni care să le urmărească nu sunt, conform unui sondaj făcut înainte de campania electorală. În prezent, câteva televiziuni se află în situația de a fi executate silit.” (Jurnalist, editor ziar online)

”În mare parte am încredere în toate, pentru că în general nu prea limitează accesul cuiva în a-și prezenta punctul de vedere. Nici nu cenzurează. În general toate prezintă ceea ce vrea cel care este invitat în emisiune.” (Membru PC Galați)

TV Galați emite în eter (licența din 7 mai 1996) și prin cablu (licența din 20 martie 2003). La data realizării interviurilor pentru acest raport, deţinătoarea licenţelor audiovizuale era SC ORA 7 SRL (CUI: 24108108), al cărei unic proprietar este Lăcătuş Alexandru. SC Ora 7 SRL a fost înființată în iunie 2008 și, conform datelor de la Registrul Comerțului, în martie 2013 s-a depus o notificare privind deschiderea procedurii insolvenței. În 2012 cifra de afaceri a SC Ora 7 SRL a fost de 0 lei, cu o pierdere netă de 382 de lei, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor.

În iunie 2013, conform CNA, deţinătoarea licenţelor audiovizuale este SC Paf Media SRL, ai cărei asociaţi sunt: Pâslaru Valerica – 50% şi Pâslaru Florin Alexandru Ioan – 50%. Pâslaru Valerica este soția deputatului PSD de Galați, Pâslaru Florin Costin134, iar Pâslaru Florin Alexandru Ioan este fiul acestuia.

Managerul TV Galați spune că televiziunea are 30 de angajați și deține aproape 50% din piața locală, așa cum arată un studiu efectuat în 2010 de Dedalus135, diferența fiind ocupată de suma celorlalte televiziuni. TV Galați cooperează cu Goldbach Media, broker național de publicitate, și, conform managerului, televiziunea are în fiecare an câte un client fidel, în 2011 acesta fiind un lanț de farmacii, iar anterior un operator de telefonie mobilă. Conform managerului televiziunii, contracte de publicitate au fost încheiate cu instituții descentralizate, dar nu și cu Primăria Galați, ponderea publicității este de 20% de la instituții publice și 80% din mediul privat, iar modul de aflare a audienței se face telefonic.

Grila de programe este una generalistă și este propusă de directorul de programe, după o consultare finală cu directorul general, cu redactorul șef și cu redactorul tehnic. TV Galați are 15 ore de emisie, incluzând reluările.

”TV Galați este o cloacă a unor grei din PSD, paravanul fiind Dan Nica. A fost prima televiziune din Galați unde aveau acțiuni Sidex și Șantierul Naval înainte de privatizare. Pachetul majoritar i-a revenit lui Florin Pâslaru. Avea datorii de peste 70 de miliarde de lei vechi, Finanțele au făcut plângere la Parchet, dar dosarul este plimbat pentru că băieții sunt politicieni. Mai multe firme s-au succedat la TV Galați și cu fiecare firmă se întâmpla la fel. Făcea datorii. Când s-a făcut proprire pe bunuri nu au găsit decât un stâlp de fier cu antena în vârf și o masă de montaj.” (Jurnalist, editor ziar online)

”TV Galați este o televiziune care poate fi foarte bună, dar nu e, pentru că e o televiziune care are o orientare clar politică. Este a unui partid și-și face foarte bine treaba pentru partidul ăla.” (Reprezentant PDL Galați)

Vox TV emite prin cablu (licența din 11 iunie 2009). Deţinătoarea licenţei audiovizuale este DELTA ROM SA (CUI: 6233005), ai cărei acţionari sunt: Durbacă Eugen – acţionar principal – 73.684%, Delta Com ‚93 SRL (asociat unic Durbacă Eugen) – 2.93%, Agro Decvrm SRL – 1.462%, Durbacă Cristofor – 1.462% şi Durbacă Valentina Simona – 1.462%. Eugen Durbacă a fost ales senator candidând pe listele Partidului Conservator136. Este vice-lider al grupului parlamentar PC. Eugen Durbacă a fost primarul municipiului Galaţi între 1992 – 2000, preşedinte al Consiliului Judeţean Galaţi între 2004 – 2008 și vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Galaţi între 2008 – 2012.

Roxana Marosy, fiica acționarului principal Eugen Durbacă, este manager al Vox TV. Roxana Marosy nu a putut preciza bugetul operațional pe 2011, dar a declarat că nu a existat profit, precizând că este mulțumită că sunt acoperite cheltuielile. Ea a mai precizat că cel mai mare finanțator al televiziunii pe care o conduce este compania care deține licența. La Vox TV erau 20 de angajați la data documentării pe teren. Potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor, Delta Rom SA a avut în 2012 o cifră de afaceri de 30.485.989 de lei, profit net de 195.277 de lei și 81 de angajați.

Audiența Vox TV s-a aflat, conform Roxanei Marosy, în baza unui sondaj CURS efectuat în martie 2012. Sondajul a arătat, conform managerului, că Vox TV se află la egalitate cu TV Galați, în timp ce RTV și Express TV se situează pe ultimele locuri în ceea ce privește audiența. Grila de programe s-a construit în funcție de dorințele telespectatorilor și conține foarte multe știri, muzică populară, muzică ușoară, talk-show-uri, având doar producții proprii.

”Vox TV este a lui Eugen Durbacă, singurul membru supleant al Comitetului Politic Executiv al PCR, rămas în politica la vârf, numărul doi în PC după Dan Voiculescu. Televiziunea a fost făcută să-i folosească în campania electorală. Durbacă a trecut prin vreo zece partide și a fost două mandate primar al orașului.” (Jurnalist, editor ziar online)

”Vox este o televiziune mai tânără, mai plină de viață, s-a impus mai bine pe piață. E mai colorată, e mai variată decât RTV. Informează corect publicul.” (Profesor jurnalism)

RTV emite prin cablu (licența din 18 martie 2008). Deţinătoarea licenţei audiovizuale este societatea comercială RTV Partener Media SRL (CUI: 25810428), ai cărei asociaţi sunt: Stancu Aurel – asociat principal – 81% şi Randisi Vicenzo (Italia) – 19%. Aurel Stancu a candidat pentru Parlament din partea PP-DD. Potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor, societatea comercială care deține televiziunea RTV a avut în 2012 o cifră de afaceri de 24.818 de lei și o pierdere netă de 162.744 de lei.

Televiziunea are o grilă de programe în care sunt incluse trei emisiuni în direct și un No Comment de la Consiliul Județean în care sunt preluate ședințele. Grila de programe, care nu include deocamdată știri, a fost concepută în 2009. Mecanismul de aflare a audienței, conform directorului RTV, sunt telefoanele primite în timpul emisiunilor în direct. Directorul RTV Galați a afirmat că cel mai mare finanțator este patronul, iar cei mai mari cumpărători de publicitate sunt societățile comerciale mici. Directorul a declarat că se implică în grila de programe și că, deși există o planificare a subiectelor, aceasta nu este tot timpul respectată. CNA a somat public RTV Galați în decembrie 2012 pentru încălcarea prevederilor privind campania electorală pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului137: „În fapt, în ziua de 20.11.2012, postul de televiziune RTV GALAŢI a difuzat o ediţie a emisiunii de promovare electorală „Tribuna Electorală”, moderată de dl. Cezar Amariei, invitat fiind dl. Aurel Stancu, candidat în colegiul 4 Galaţi la Senat din partea PP-DD. În cadrul discuţiilor purtate pe această temă, dl. Aurel Stancu, nemulţumit de o presupusă atitudine a contracandidatului său din partea USL, dl. Eugen Durbacă, (de instigare a unor angajaţi ai societăţii „Transurb Galaţi”, în sensul de a da jos bannerele electorale aparţinând candidatului PP-DD), acesta a făcut anumite comentarii cu incidenţă penală sau morală de natură a aduce atingere dreptului la imagine a d-lui Eugen Dubarcă, fără a proba aceste acuzaţii.”

RTV este o inițiativă a PDL, deputatul Mircea Toader fiind printre fondatori. Televiziunea a fost plimbată prin vreo trei firme rămase cu datorii. Jurnaliștii i-au dat în judecată, pentru că nu și-au primit salariile. Au rămas fără asigurările de sănătate plătite. Am lucrat acolo o perioadă, am rămas neplătit pe ultimele două luni.” (Jurnalist, editor ziar online)

”RTV Galați a crescut ca audiență în ultimul timp, transformându-se într-o televiziune-revoltă. Am avut probleme cu ei, am primit foarte multe reclamații pentru atac la persoană, denigrare, insultă. Multe din lucrurile spuse pe post erau adevărate, altele nu. RTV Galați are foarte multe emisiuni de dezvăluiri în direct, nu are audiență foarte mare și nici finanțare. Când li se dau bani, oamenii [n.r. – angajații televiziunii] fac treabă, când nu, nu.” (Reprezentant CNA)

”RTV a încercat să facă emisiuni de interes. Nu e o televiziune de scandal. Nici nu sparge piața.” (Profesor jurnalism)

”RTV e a lui Stancu, un personaj ciudat, care nu-i prost deloc, dar care consideră că poate să-și fructifice cu acest post de televiziune anumite abilități și să obțină anumite avantaje.” (Membru PDL Galați)

Express TV emite în Galați și Brăila prin cablu (licența din 23 septembrie 2010). Deţinătoarea licenţei audiovizuale este societatea comercială Helyos Media SRL (CUI: 26565084), ai cărei asociaţi sunt: Negoiţă Valerică Cătălin şi Crihană Victor – cu câte 50%. Potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor, societatea comercială a avut în 2012 o cifră de afaceri netă de 70.735 de lei și o pierdere netă de 162.744 de lei.

”Express TV este o porcărie. Când a început, a fost cea mai deșteaptă televiziune. A devenit o porcărie în momentul în care PSD a înțeles că televiziunea este o forță și că tâmpiții de români pun botul la orice porcărie.” (Membru PDL Galați)

”Express TV este un post de televiziune mai vechi făcut pe principii sănătoase. A fost ambiția unui om care avea monopolul pilotajului pe Dunăre. A ajuns la Cătălin Negoiță, fost director al televiziunii, care se strecoară politic unde prinde o sinecură. A făcut servicii PDL.” (Jurnalist, editor ziar online)

”Express TV are cea mai mică audiență. Nici nu au bani, nici nu știu să găsească publicitate, nu au personal.” (Profesor jurnalism)

Principala problemă cu care se confruntă televiziunile locale din Galați, indicată de către cei intervievați, este piața de publicitate care este controlată politic. Alții au indicat și existența unui cotidian, urmașul fostului ziar comunist, care „a creat o atmosferă fetidă între mediul politic și mass-media locale, ducând la intoxicarea oamenilor prin presă prin prostii dictate politic. În timp, jurnaliștii au fost educați să slugărească patronatul”138.

Alte probleme semnalate de către cei intervievați au fost subfinanțarea, salariile mici, lipsa personalului calificat, presiunea politică care este foarte accentuată, teama oamenilor că ar putea răspunde pentru declarațiile pe care le fac și instituțiile care răspund ambiguu solicitărilor de presă sau chiar evită relația cu mass-media.

„Galațiul a devenit dintr-un oraș bogat unul foarte sărac și oamenii, chiar dacă știu care este avantajul publicității, nu-și pot permite publicitatea. Presiunea politică poate fi evitată, dar depinde de diplomația managerului. Primești telefoane, ți se spune direct și se atrage atenția. Presiune poate să fie atunci când elegant ți se spune ceva. Dar eu nu pot spune că am avut presiuni politice. Am ținut piept tuturor. Cineva întotdeauna trebuie să scoată castanele din foc și dacă persoana are diplomația necesară, curajul necesar, eu zic că se poate ieși din orice situație.” (Manager TV Galați)

Orice spui ești dat în judecată, târât prin tribunale pentru simplu fapt că aduci în față un dosar, așa cum a fost și dosarul Boldea. Am luat amendă 50 de milioane de la CNA, avem procese pe rol cu diferite persoane.” (Anca Stanciu139, redactor-șef al RTV Galați)

”Trebuie să fii un mic evazionist ca să plătești salariile jurnaliștilor, dacă nu ai o sursă de finanțare constantă.” (Jurnalist, editor ziar online)

Motivele pentru care managerii, producătorii și jurnaliștii au declarat că au decis să lucreze în mass-media sunt, potrivit respondenților, plăcerea de a face meseria, poziția pe care o dețin, provocările meseriei și utilitatea pentru comunitate. Motivele care i-ar face pe cei intervievați să demisioneze sunt legate de chestiuni morale sau financiare. Salariile jurnaliștilor sunt cuprinse între 1.000 și 1.500 de lei.

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Județul Galați este dominat, conform respondenților, de USL, PC având aici una dintre cele mai puternice organizații. Unii dintre cei intervievați au spus că televiziunile locale nu sunt independente din punct de vedere politic, fapt ce se poate vedea din acționariatul unora dintre ele. Conform respondenților, TV Galați este afiliat PSD, Vox TV este afiliat PC, RTV este afiliat PP-DD, iar Express TV este afiliat PDL. Unii dintre respondenți au fost de părere că trebuie schimbată condiția jurnalistului care s-a degradat în ultimii ani. Această schimbare se poate face doar în momentul în care va exista o stabilitate financiară, în prezent jurnaliștii nefiind motivați nici moral, nici financiar. În timp ce unii dintre cei intervievați au recunoscut afilierea politică a televiziunii la care lucrează și au menționat că patronatul nu intervine în procesul editorial, jurnaliștii având libertate de mișcare, alții au declarat că în Galați se practică intensiv șantajul mediatic.

”Am blocat materiale de la difuzare din motive economice. Dacă se face o știre despre o firmă care are o campanie de nu știu ce vânzări îi spun reporterului să nu facă știrea pentru că acea firmă nu a vrut să încheie un contract de publicitate cu noi. Politic, mi se pot impune anumite materiale, dar le pot ocoli. O problemă o reprezintă CNA care nu ar trebui să dispună difuzări gratuite televiziunilor locale și să interzică plata unor emisiuni electorale în timpul campaniilor politice. Relația televiziunii cu mediul politic local este bună. Trebuie să conviețuiești. Cei de la PDL sunt mai recalcitranți. În ceea ce privește știrile, când există situații negative, se discută cu managementul firmei.” (Manager TV Galați)

”Am oprit de la difuzare materiale pentru că jurnaliștii nu erau informați și nu verificaseră materialul foarte bine. În general, nu mă implic în agenda editorială.” (Roxana Marosy, manager Vox TV)            

Se știe că partea editorială și partea administrativă nu trebuie să se intersecteze, dar în realitate se întâmplă. Mi-au fost blocate materiale din considerente de simpatii. Presiunea politică în media se face prin patronat. Patronatul este problema presei. O presă locală independentă se face prin modificarea statului jurnalistului, poate și prin modificarea finanțării și a statutului organului de media.” (Jurnalist Vox TV)

”Galațiul este cel mai mizerabil loc, pentru că mediul politic local a controlat așa de bine mediul de afaceri, încât nu a permis dezvoltarea economică locală. Jurnaliștii sunt niște copii. Se poartă angajamentul la diferite firme ale administrației locale. Durbacă angaja oameni la Transurb140. Apăreau ca angajați acolo și lucrau la televiziune. Televiziuni independente nu există. Soluția independenței stă în facilitățile pentru care MediaSind se luptă: TVA scăzut la achiziții, subvenții la energie pentru mass-media, așa cum există în toate statele civilizate ale Europei. Fără o piață liberă a publicității mor toate instituțiile mass-media care nu sunt susținute politic. Ar trebui să existe un mediu economic benefic, asta însemnând inclusiv obținerea subvențiilor obținute de breaslă de la stat. O problemă e și mentalitatea politicienilor care cred ca mass-media e un fel de hârtie igienică pe care o poți folosi în campaniile electorale, după care o arunci și tragi apa.” (Jurnalist, editor ziar online)

”Echipele redacționale trebuie să aibă măcar autonomie, dacă nu independență politică sau economică totală.” (Profesor jurnalism)

”Un om politic sau un om pus politic într-o funcție administrativă își vede în continuare de treabă indiferent de ilegalitățile care se descoperă că le-a făcut. Pentru unii e chestia aia: dacă ajungi la închisoare ca om politic, e o virtute.” (Alina Brandabur, redactor-șef TV Galați)

”La Galați nu există presiune politică și nici chiar financiară. Sunt alte reguli în provincie. Interesele politice și financiare sunt mai mici și automat și presiunea asupra noastră este mai mică. După părerea mea, jurnaliștii de provincie sunt mult mai liberi să-și facă meseria corect, nu-i sună nimeni, nu-i ceartă nimeni. Poți să-ți alegi subiectul.” (Director de programe TV Galați)

Conform CNA, TV Galați a fost sancționată în 2012 pentru nerespectarea normelor și a regulilor privind campaniile electorale: „Membrii Consiliului au constatat existenţa unui dezechilibru atât în privinţa ştirilor referitoare la competitorii electorali, cât şi în privinţa participărilor în emisiunile electorale. De exemplu, în emisiunile informative, postul TV GALAŢI a prezentat ştiri despre competitorii electorali ai USL de 12 de ori, ai APP de 8 ori, ai AVB şi PP-DD o dată, în timp ce despre alţi competitori electorali nu a fost prezentată nicio ştire”141.

”În general, televiziunea pe care o conduc nu are parte de presiuni politice, dar USL, de exemplu, nu a onorat nicio invitație în timpul campaniei electorale, cei de acolo fiind deranjați de emisiunile difuzate. În general, nu pot să spun că avem o presiune politică.” (Anca Stanciu, redactor-șef RTV)

”Pe plan local nu există o presiune politică prea mare. Unitatea breslei, care ar putea deveni o forță, este o măsură ce ar trebui luată pentru a ajuta jurnaliștii în fața presiunilor economice și politice.” (Roxana Marosy, managerul Vox TV)

”În televiziunile locale apartenența politică se observă în emisiunile acestora. În perioada de maximă audiență, politicul primează în grila de programe, dar nu le pot asocia politic pe nici unele cu vreun partid. N-avem ce face, fără politic nu putem să trăim. Măsurile de protecție a jurnaliștilor depind de patronatul instituției media. Nu cred în constrângeri, ci mai degrabă în mica înțelegere. Eu, când conduceam o societate privată, am plătit un articol despre activitatea pe care o desfășuram. Am plătit și a apărut articolul.” (Membru PC Galați)

 

3. Relația în redacție

Relațiile dintre jurnaliștii din cadrul aceleiași redacții și dintre management și jurnaliști sunt considerate de către cei intervievați în general bune, explicația dată de către cei intervievați fiind personalul redus din fiecare redacție. Relația televiziunilor locale cu cele centrale a fost indicată de către respondenți ca fiind în general bună. TV Galați este, de exemplu, stație afiliată Prima TV. Unii dintre respondenții au indicat o lipsă de solidaritate și de comunicare între jurnaliștii gălățeni.

”Relațiile dintre instituțiile media din oraș sunt constipate, presa fiind polarizată, cu jurnaliști grupați pe bisericuțe și găști. Există niște cooperative, să le spunem. Noi, de la sindicatul jurnaliștilor, avem bănuieli că sunt ziariști sub acoperire și avem destule indicii. N-am obținut dovezi. Ziariști sub acoperire, adică agenți ai serviciilor sub acoperire. Pe unul îl și știm, e notoriu, lucrează la Mediafax și de-a lungul anilor a încercat să distrugă sistematic tot ce s-a construit organizatoric în jurnalism.” (Jurnalist Vox TV)

O situație aparte în peisajul mediatic gălățean pare să o reprezinte războiul dintre RTV și Vox TV.

Noi avem o problemă cu RTV, o televiziune locală cu rating foarte mic. Patronul, Aurel Stancu, un așa-zis jurnalist făcut la 50 de ani, fost ajutor de macaragiu, a tras țepe după țepe celor din presă. Adică omul nu i-a plătit absolut deloc, luni de zile, pe jurnaliști. Unii și-au pierdut casa din cauza lui. A făcut foarte mult rău și nimeni nu a luat atitudine.” (Roxana Marosy, manager Vox TV)

Aurel Stancu, patronul RTV, s-a decis să candideze în același colegiu cu Eugen Durbacă, care deține Vox TV. În timpul campaniei au existat numeroase reclamații ale lui Eurgen Durbacă împotriva lui Aurel Stancu, atât la CNA, cât și la Poliție. În ziua alegerilor, conform inspectorului teritorial CNA, s-a iscat o altercație după ce membri ai PP-DD și USL s-au acuzat reciproc că dau mită. Roxana Marosy a reclamat la poliție faptul că pe 9 decembrie 2012, în ziua alegerilor, a fost agresată într-o secție de votare de patronul RTV, Aurel Stancu, care candida pe listele PP-DD. Întrebată fiind dacă Vox TV face jocul unor partide politice, Roxana Marosy a susținut că nu și că jurnaliștii nu se autocenzurează din cauza orientării politice a patronatului.

”La un moment dat a venit domnul Stancu înjurând de mama focului și acuzând în stânga și-n dreapta. Eu, cunoscând în ce este implicat domnul Stancu, i-am pus niște întrebări, într-adevăr nu l-am abordat în cel mai fericit mod. Tonalitatea mea n-a fost ok, nu am jignit. Am pus niște întrebări, dar am fost agresată. M-a făcut golancă, m-a făcut proastă. Am făcut plângere penală, am și filmarea. M-a împins, a dat în mine.” (Roxana Marosy, manager Vox TV)

”Managerul RTV a zis că intră în politică cu o zi înainte de a intra în campanie, a renunțat la funcții și a apărut ca și candidat respectând legislația. Întreaga sa campanie și-a construit-o prin atac la contracandidați. În colegiul lui principalul contracandidat era Eugen Durbacă de la PC – om de afaceri din Galați. Copiii lui au deschis VOX TV. La un moment dat, Durbacă s-a enervat și a început cu plângeri la CNA, la Poliție împotriva RTV. Unele pe bună dreptate. În ziua algerilor, la ora 19.00, mai multe posturi au primit un pont că se dă mită. Au venit și politicieni. A apărut o altercație verbală, nu se știe de la ce. PP-DD acuza USL că dă mită, cei de la USL, invers. PP-DD erau foarte violenți, printre care și Aurel Stancu. Doamna Roxana Marosy a luat un microfonul, ea fiind reporter, și a intrat în secția de votare și a început să pună întrebări. Știind problemele de la RTV că avea angajați care lucraseră acolo, Stancu s-a iritat și a porcăit-o și s-a luat în piept cu ea. Au început plângeri și rapoartele sunt la CNA.” (reprezentant CNA)

RTV Galați a mai fost sancționat de CNA142 în 10 ianuarie 2012 cu somație publică în urma analizării reclamaţiilor și rapoartelor întocmite de Serviciul Inspecţie cu privire la emisiunile „Punctual” şi „Tare şi pe faţă”, difuzate în 14 şi, respectiv, 19 octombrie 2011:

”Emisiunea «Punctual», moderată de dl. Aurel Stancu, avându-l ca invitat pe dl. Eugen Durbacă - vicepreşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, a fost difuzată în direct în data 13.10.2011, de la ora 20:00. În preambulul emisiunii «Punctual» a fost prezentat un punct de vedere de aproximativ 12 minute al moderatorului Aurel Stancu. Aceasta s-a referit la un incident petrecut în clădirea postului de televiziune RTV Galaţi după terminarea emisiunii «Punctual» difuzată joi, 13.10.2011, în sensul că petentul Marosy Mircea (om de afaceri, ginerele d-lui Eugen Durbacă), nemulţumit de unele acuzaţii la adresa sa făcute în emisiune, a venit la postul RTV Galaţi şi a avut un schimb de cuvinte cu moderatorul Aurel Stancu. După prezentarea punctului de vedere exprimat de moderatorul Aurel Stancu, postul a redifuzat emisiunea propriu-zisă «Punctual» din 13.10.2011, cu o durată de 1 oră şi 50 de minute. În cadrul acesteia, moderatorul a încercat să afle răspunsuri la o serie de întrebări legate de presupuse ilegalităţi încă de pe vremea când Eugen Durbacă era primar al municipiului Galaţi şi de activitatea familiei în afaceri. Astfel, s-a discutat şi despre ginerele acestuia, petentul Marosy Mircea, la adresa căruia au fost formulate o serie de acuzaţii, fără a i se solicita un punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile legislaţiei audiovizuale.”

În general, majoritatea respondenților a declarat că este de acord cu difuzarea materialelor comandate, dar doar dacă sunt materiale publicitare, nu de investigații. Acceptarea reclamei în schimbul renunțării la materiale și plata consumației jurnaliștilor în timpul documentării nu sunt acceptate. De interesul administrației publice locale s-a ținut cont în perioada sărbătorilor, pentru că Primăria avea activități pe care le organiza.

”N-aș accepta, personal, un mesaj de genul: haideți să exploatăm Roșia Montană. N-aș distruge mediul pentru îmbogățirea chiar și a noastră.” (Alina Brandabur, redactor-șef TV Galați)

 

4. Relația cu autoritățile locale

Relația cu autoritățile locale a fost descrisă, în general, ca fiind una bună.

”Primarul Galațiului face tot posibilul să nu ajung la conferințele de presă, să am acces la informație. L-am dat în judecată. Asta e parodie de colaborare cu autoritatea publică.” (jurnalist Vox TV)

”Jurnalistul trebuie să semnaleze greșelile, în niciun caz să preamărească administrația locală. Dar sunt activități organizate de Primăria Galați, mai ales de sărbători, care sunt în interesul gălățenilor, automat le mediatizăm.” (director de programe TV Galați)

”Promovăm licitațiile autorităților publice, dar acestea se promovează gratis. Noi nu am luat nici măcar doi lei. Nu am avut contracte de publicitate cu autoritățile locale. Știm că există un fond, dar nu am beneficiat de el. Profit? De unde?” (director RTV Galați)

”Relația cu autoritățile locale din punctul meu de vedere este foarte bună. Nu am avut probleme, noi nu întrecem limita. De când am venit vreau să păstrez echidistanța, nu vreau să întrec limita.” (Roxana Marosy, manager Vox TV)

”Relația cu autoritățile locale e ok, primim informații, vin la emisiuni. În general vin, cu excepția campaniei.” (Anca Stanciu, redactor-șef RTV)

 

5. Soluții pentru jurnalismul de calitate

Calitatea jurnalismului a fost descrisă de cei intervievați ca fiind strâns legată de imparțialitate, de modul de documentare a articolelor, de personalitatea jurnalistului, de disciplină, de cunoașterea legislației, de ignorarea presiunilor care se manifestă asupra sa și de motivarea financiară, pentru că „unora dintre jurnaliști li se oferă bani în special din mediul politic și un jurnalist de calitate trebuie să refuze să primească”. Pregătirea profesională a jurnaliștilor gălățeni este de nota 7, conform mediei notelor date de către cei intervievați. Soluțiile oferite de respondenți pentru îmbunătățirea jurnalismului au variat de la: desființarea celor două facultăți de Jurnalism, la nevoia de cursuri de specializare pe teme de jurnalism, teme economice, cursuri tehnice. Un material de televiziune bine realizat trebuie să se încadreze în grila de programe în funcție de specificul postului, este pregătit din timp și verificat din punct de vedere al imaginilor, sunetului și trebuie să fie bine structurat. Soluții pentru îmbunătățirea jurnalismului au fost indicate de cărei cei intervievați ca fiind: revigorarea mediul economic local, salarii mai mari pentru jurnaliști, salarii care ar duce la motivarea jurnaliștilor și la lipsa de influență politică.

”E o meserie care nu se învață la facultate, ci la locul faptei.” (profesor de jurnalism)

”O soluție pentru calitatea jurnalismului este desființarea Facultății de Jurnalism de la Galați. Profesorii sunt total nepregătiți, oameni care n-au făcut teren în viața lor, dar predau cursuri de jurnalism la facultate. Studenții care termină sunt catastrofali, nu depășesc nici măcar bacalaureatul pe care l-au luat, pregătirea este zero absolut. Se mai face practică la tv, dar am fost extrem de dezamăgită de tot ce mi-a trecut prin mână. Meseria asta, din punctul meu de vedere o înveți din mers, făcând practică.” (Alina Brandabur, redactor-șef TV Galați)

„Acum se scot jurnaliști pe bandă rulantă. Nu văd nicio soluție pentru îmbunătățirea calității jurnaliștilor.” (membru PDL)

”Facultățile de Jurnalism sunt inutile, nu produc nimic rezonabil. Cameramanii sunt amatori, sunt luați de la nunți. Nu poți să-ți propui să faci ceva de performanță cu un cameraman care nu poate să regleze albul. Jurnalistul de investigații lipsește cu desăvârșire, nu mai există, nimeni nu mai face nici cea mai sumară instrucție.” (jurnalist Vox TV)

”Jurnalistul de calitate este jurnalistul care respectă codul deontologic făcut de Convenția Organizațiilor Media, este conștient de clauza de conștiință – care trebuie să fie opozabilă în justiție – și nu se lasă atras de mirajul politic. Pentru un jurnalism de calitate, patronatul nu trebuie să încurajeze cenzura sau autocenzura politică, iar mediul economic să fie prietenos și să dea un anumit statut jurnaliștilor. Un jurnalist de calitate trebuie să fie clar, concis, corect și să dea culoarea materialului tv/articolului, să se implice în probleme comunității.” (jurnalist, editor ziar online)

Aderarea la un sindicat nu este văzută ca o soluție de aproape toți cei intervievați din cauză că un sindicat nu ar putea să apere drepturile jurnaliștilor, deși în Galați există mai multe asemenea organizații.

”Atât timp cât am condus sindicatul din presa gălățeană am reușit mărirea salariilor pe plan local în urmă cu 4-5 ani. Am dat în judecată patronatele, dar ulterior sindicatul a scăzut ca putere din cauza unor puciuri succesive. Jurnaliștii care doreau să se înscrie în sindicat erau amenințați. Era sub presiune sindicatul, să fie distrus, să fie anihilat. Cumva au reușit, că i-au înspăimântat de ziariști să nu se înscrie, dădeau telefoane și mă întrebau cine mai este înscris în sindicat, cu telefonul pe speaker, ca să audă ce spun. Sunau de la Viața Liberă, vechii patroni, vroiau să știe câți jurnaliști de la Viața Liberă sunt înscriși în sindicat. Și de la TV Galați. În ultima vreme nici nu m-am mai ocupat pentru că am fost scârbit. Dacă am văzut că oamenii nu sunt interesați să fie apărați, să cotizeze, să aibă o structură, am lăsat-o baltă. Am predat ștafeta unor tineri.” (jurnalist Vox TV)

”Pe unii jurnaliști din asociație i-am afiliat la MediaSind, dar i-am pierdut pe toți, pentru că îi amenințau prin redacție.” (jurnalist, editor ziar online)

”Nici nu m-am interesat dacă există. Dacă e un sindicat cum e în Sidex, prefer să mă lipsesc. La ce sindicate am văzut, prefer să-mi apăr singură drepturile.” (Anca Stanciu, redactor-șef RTV)

”Un sindicat nu ar putea să-mi apere mie niciun fel de interese. Doar eu mi le pot proteja. Nu văd ce ar putea schimba un sindicat al jurnaliștilor aici în Galați.” (Alina Brandabur, redactor-șef TV Galați)

”Este societatea aceasta a jurnaliștilor, Dunărea de Jos, care cumva vine și în sprijinul nostru atunci când e o situație, dar nu pot spune că m-am lovit vreodată de o situație pe care să nu pot să o rezolv singură.” (director de programe TV Galați143)

Dușmanii libertății de exprimare au fost indicați de către respondenți ca fiind mediul politic, mediul economic (un material critic la adresa unui furnizor de publicitate nu este difuzat), justiția, lumea interlopă, mentalitatea din administrația locală.

Foarte greu se lucrează cu Poliția, Parchetul, Judecătoria, Tribunalul, Curtea de Apel. Parchetul este execrabil și așa a fost întotdeauna. Este vorba strict de oameni. La Brăila avem deschidere totală. La Galați este o cutumă, adică evită relația cu presa de teamă să nu le facă rău.” (Alina Brandabur, redactor-șef TV Galați)

”Din păcate nu am aderat la niciun sindicat. Jurnaliștii se gândesc să-și facă anul viitor. După evenimentul Stancu... să le apere drepturile, ei singuri cu siguranță nu și le pot apăra. N-au demonstrat că și le pot apăra, au fost cam 60 de păgubiți și nu a luat niciunul atitudine. Nu li s-au dat salariile de luni bune și chiar de ani. Și cu acțiuni în instanță și fără niciun rezultat.” (Roxana Marosy, manager Vox TV)

Cu excepția a doi dintre jurnaliștii intervievați, respondenții s-au declarat în favoarea unei legi a presei. O lege a presei este considerată de aceștia ca fiind binevenită, pentru că jurnaliștii din audiovizual sunt agasați de ideea de a fi controlați, pe când cei din presa scrisă nu au un CNA. O lege trebuie să includă, conform celor intervievați, drepturile jurnaliștilor, și ar trebui să prevadă până unde merge libertatea de exprimare a unui grup de presă, unde moderarea unei emisiuni poate fi cenzurată. Autoreglementarea funcționează numai la nivel individual, al jurnalistului, au fost de părere unii dintre cei intervievați. Alții sunt convinși că autoreglementarea funcționează, dar mai trebuie lucrat la pârghiile ei.

”Ar trebui reglementată conduita unui jurnalist, însă nu trebuie îngrădită libertatea unui jurnalist, o lege a presei putând duce și la interzicerea publicării unor materiale.” (membru PC Galați)

Sunt pentru o lege a presei, pentru că libertatea presei, așa cum sunt toate libertățile pe care noi le-am dobândit de 22 de ani încoace, a fost înțeleasă prost. Deci, câtă vreme tu, ca jurnalist, minți sau dezinformezi, sau arunci o pastilă pe surse ce-am făcut? De ce să nu fii penalizat pentru asta? Presa ar trebui să fie educativă prin tot ceea ce face, stimulativă pentru discuții, pentru dialog și pentru libertate de exprimare, dar niciodată pentru miniciună și pentru femei goale. Jurnaliștii nu respectă nicio normă. Puțini sunt cei care respectă. Presa are o forță incredibilă, dar ea poate fi manipulată în așa fel încât să distrugă minți, să distrugă vieți, să distrugă conștiințe, să creeze alți monștri.” (membru PDL Galați)

”Trebuie lucrat foarte bine, și lucrat cu oameni din presă, ca să faci această lege a presei. Trebuie lucrat mult timp la ea, trebuie cerute părerile tuturor oamenilor din presă. La această lege a presei nu trebuie să lucreze numai un grup restrâns. Ar trebui să lumineze cumva calea jurnalistului, în primul rând să se stabilească clar ce drepturi are jurnalistul și pedepse pentru cei care nu respectă conținutul legii respective.” (manager TV Galați)

”Sunt pro, în măsura în care se și respectă niște principii. Accesul liber la informație pe bune, protecție reală din partea autorităților atunci când ne aflăm pe teren. În Galați autoreglementarea funcționează în măsură destul de mare pentru că există acele norme CNA care nu-ți permit din start să faci anumite lucruri. Adică ne autocenzurăm. E mult spus autocenzurăm, respectăm acele reguli din start. Cred că este nevoie de o reglementare mai strictă în presa scrisă.” (Alina Brandabur, redactor-șef TV Galați)

”Sunt pro, pentru că uneori am sentimentul că și jurnaliștii sar calul mult și pentru că există presiunea asta, pe care eu nu o simt, dar o văd la posturile centrale. Presiuni politice și economice.” (director de programe TV Galați)

”Depinde în ce constă legea presei. Ar trebui să existe. Nu ar strica o lege. Un jurnalist care vrea să facă o anchetă nu ar trebui să aibă pumnul pus în gură. Legea ar trebui să apere jurnalistul.” (Anca Stanciu, redactor-șef RTV)

”Sunt pro, bineînțeles. Ar trebui să includă foarte multe, în primul rând un salariu minim decent de la care să se pornească. Foarte puțini respectă regulile. Lumea nu are bani și acceptă tot felul de comisioane în schimbul unor articole pro sau contra.” (Roxana Marosy, manager Vox TV)

”Sunt împotriva unei legi. Luptăm pentru autoreglementare Mai trebuie lucrat la pârghiile acesteia.” (jurnalist, editor ziar on-line)

”O lege a presei trebuie să aibă un articol unic: <<Presa e liberă.>>!” (jurnalist Vox TV)

Coduri deontologice au toate cele trei televiziuni. TV Galați are un cod etic, un regulament intern, aprobat încă de la înființarea televiziunii, conform directorului de programe care spune că au afișat în redacție codul deontologic al BBC, adaptat, codul deontologic fiind și o cerință a CNA. Alina Brandabur, redactor-șef TV Galați, spune că nu există un cod etic. RTV Galați urma, la data documentării, să publice codul deontologic pe site-ul televiziunii. Vox TV a avut mai multe coduri deontologice, printre care și pe cel furnizat de Convenția Organizațiilor de Media.

”Nu prea îl folosim. Avem, să zicem, instincte. Nu cred că știu jurnaliștii tineri de el, dar ei, tot așa din instinct, nu fac nimic, sunt paralizați. Se autocenzurează, asta este o problemă actuală: autocenzura.” (jurnalist Vox TV)

 

 

Calitatea televiziunilor giurgiuvene trece prin buzunar

 

1. Context

La începutul lui 2012144, principalele televiziuni din Giurgiu, Valahia TV și Muntenia TV, aveau aproximativ câte 10 angajați, plătiți în medie cu aproximativ 1.000 de lei pe lună.

În județul Giurgiu existau opt licențe de televiziune, dintre care șapte cu distribuție prin cablu și una prin antenă terestră - Antena 1. Dintre acestea, în 2012, doar două televiziuni prin cablu - Muntenia TV și Valahia TV - aveau un program local semnificativ și consistent, cu emisiuni și știri realizate în studiourile proprii. Stația locală Antena 1 Giurgiu transmitea integral programele postului Antena 1 București, iar celelalte televiziuni locale difuzau programe de videotext. Totodată, mai existau televiziunile prin cablu Cabmedia Serv din Bolintin Vale și Lidas Prod din Giurgiu, care aveau posibilitatea de a difuza „ocazional materiale filmate”145, potrivit CNA.

Mediul de afaceri din Giurgiu este slab reprezentat - micii întreprinzători locali sunt restrânși la număr și nu obișnuiesc să investească în publicitatea de presă ca mijloc de promovare146. De asemenea, marile companii (românești sau străine) apelează la televiziunile locale doar sporadic, atunci când au campanii de promovare națională, conform respondenților.

Principalele surse de venit ale populației din Giurgiu provin din angajarea în instituțiile administrației și internelor, deci din fonduri publice, și din comerțul cu amănuntul (în cadrul marilor rețele comerciale). Cât privește marile companii industriale din Giurgiu, doar Șantierul Naval era într-un oarecare reviriment, având aproximativ 1.000 de angajați, dar nu avea contribuții semnificative la finanțarea audiovizualului sau a presei locale în genere.

Mediul economic din Giurgiu este în strânsă legătură cu cel politic, potrivit majorității celor intervievați.

Județul este nedezvoltat din punct de vedere economic, iar investitorii locali nu manifestă interes pentru a contracta publicitate la televiziuni, potrivit respondenților.

”În Giurgiu nu se întâmplă nimic economic. Giurgiu e nedezvoltat din punct de vedere economic.” (Reprezentant PDL Giurgiu)

”Cei din mediul privat nu sunt oameni cu studii, nu au educație, s-au trezit cu bani peste noapte și nu vor publicitate. (...) Firmele consideră că sunt vremuri vitrege și nu-și fac reclamă. Noi facem muncă voluntară aici. (...) Mediul politic și economic sunt legate. Aici nu se poate face nimic fără primar.” (Director Valahia TV)

În acest context, televiziunile locale din Giurgiu au ajuns să fie dependente în mare măsură de fondurile publice, potrivit reprezentanților Muntenia TV și Valahia TV.

Resursele limitate ale televiziunilor locale din Giurgiu au făcut ca multe funcții din interiorul redacțiilor să se suprapună, fără ca jurnaliștii să fie întotdeauna plătiți diferențiat (în plus) pentru activitățile adiacente muncii specificate în fișa postului. De pildă, la Valahia TV, care formează un grup de presă împreună cu ziarul Informația de Giurgiu, ziariștii realizează materiale atât pentru televiziune, cât și pentru ziar. Totodată, unele funcții administrative și editoriale se suprapun la ambele televiziuni.

”Aici e cumva atipic. În televiziunile locale nu există ierarhie strictă. Sunt mai multe funcții cumulate. Administratorul e și redactor-șef, editorul e și producător, și reporter. Redactorii sunt și prezentatori, unii mai și montează, alții mai și filmează.” (Editor coordonator Valahia TV)

”Nu avem redactor-șef, fiind un colectiv mic. Ne consultăm între noi să iasă bine, nu ne dirijează cineva.” (Jurnalistă Muntenia TV)

Televiziunea Valahia TV a fost finanțată în anul 2011 în proporție majoritară din banii obținuți pe contractele de promovare din fonduri publice, atribuite de Consiliul Județean și Primăria Giurgiu, în urma organizării unor licitații, potrivit documentării. Reprezentanții Valahia TV au declarat că salariile angajaților erau acoperite de contractele prin care difuzau integral ședințele Consiliului Local și Consiliului Județean. De asemenea, postul a beneficiat și de un contract de publicitate pentru o investiție din fonduri europene a regiei locale de apă și canalizare din Giurgiu. Aceeași televiziune a aplicat pentru un proiect european în urma căruia a reușit să doteze redacția cu echipamente moderne și performante și să refacă studioul de înregistrare. Compania prin care operează Valahia TV a înregistrat pierderi financiare în 2011 (un deficit de 60.000 de lei), principala cauză invocată fiind plata restantă147 a unei sume foarte mari pentru drepturile de autor datorate societăților de gestiune colectivă conform Legii 8/1996148. Veniturile din publicitate ale televiziunii, aferente anului 2011, au fost în medie de 5.000 de lei pe lună, sumă de cinci ori mai mică decât cifra de afaceri pe 2010 a companiei care operează postul149. Totodată, compania deține un grup de presă și are ca obiect principal de activitate editarea revistelor și periodicelor (ex: săptămânalul Informația de Giurgiu). Potrivit celor intervievați, unicul acționar al televiziunii, la data documentării, era un ziarist. Ion Cristea este unicul acționar al societății comercială Romprod SRL (CUI: 1289323), care deține licența Valahia TV150. În 2012, societatea comercială a avut o cifră de afaceri netă de 187.614 lei, a înregistrat o pierdere netă de 101.625 de lei și a funcționat cu 10 angajați, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor.

Televiziunea Muntenia TV este deținută de TV Muntenia SRL (CUI: 19737179), ai cărei asociați sunt: Dumitrescu Șerban – asociat principal – 90% și Dumitru Paul - 10%. Postul a beneficiat la rândul său de contracte din bani publici, dar în proporție mai mică decât Valahia TV, potrivit respondenților. Contractele au vizat promovarea activităților Primăriei și Consiliului Județean și difuzarea ședințelor acestora. Managementul Muntenia TV a indicat o cifră de afaceri de 96.000 de lei pe anul 2011. Problemele financiare ale televiziunii i-au determinat pe angajați să intre în grevă pentru o zi la sfârșitul lui 2011, din cauza întârzierilor salariale, la scurt timp după schimbarea patronatului televiziunii. Potrivit managementului, salariile fuseseră amânate întrucât prioritatea a fost achitarea unor restanțe la Finanțe. În ziua următoare declanșării grevei, jurnaliștii de la Muntenia TV și-au primit salariile. După acest incident, angajații televiziunii au spus că nu au mai întâmpinat întârzieri salariale151.

În cele din urmă, în ciuda unor dificultăți economice și a schimbării acționariatului în noiembrie 2011, SC Muntenia TV SRL a înregistrat profit. Conform declarațiilor managementului televiziunii concurente Valahia, Muntenia TV ar fi reușit să amâne în instanță plata drepturilor de autor și, în acest fel, să își salveze bilanțul anual. Încasările au fost însă mici, de 7-8000 de lei lunar152. În 2010, Muntenia TV declarase venituri totale de 57.075 de lei și înregistrase o pierdere de 157.202 de lei, potrivit Finanțelor Publice.

La data documentării pe teren, Muntenia TV era deținut de omul de afaceri Șerban Dumitrescu (care avea 90% din acțiuni) și de consilierul județean (PNL) Paul Dumitru, care preluaseră televiziunea în noiembrie 2011. Intervievat pentru prezentul studiu, Paul Dumitru153 nu a menționat afilierea sa la un partid politic. Potrivit site-ului Consiliului Județean Giurgiu și potrivit propriilor sale declarații de avere154 și de interese155, acesta era consilier județean și membru în biroul municipal PNL. Muntenia TV nu figura în declarația de avere a consilierului județean Paul Dumitru, deși acesta deținea 10% din acțiuni și era responsabil de partea de management. Managerul Muntenia TV Paul Dumitru a avut aceeași abordare netransparentă și în privința asociatului său Șerban Dumitrescu, despre care a declarat: „Am un prieten, el e asociatul principal, lucrează în mediul privat, dar nu vă spun domeniul de activitate”. Mai mult, întrebat dacă îl cunoaște pe managerul Muntenia TV Paul Dumitru, purtătorul de cuvânt PNL Giurgiu, Ionel Muscalu, a omis la rândul său să precizeze că erau colegi de partid, rezumându-se la a spune că „domnul Paul Dumitru a lucrat de multă vreme în presă, în domeniul informației, a fost șeful cablului Tehnosat și mai apoi la UPC”.

Paul Dumitru a mai declarat că nu urmărea Muntenia TV înainte să devină unul dintre patronii televiziunii și că motivul pentru care a preluat-o este că „cealaltă nu era de vânzare”. Acesta a spus că a atras noi contracte de publicitate în virtutea relațiilor pe care le-a cultivat de-a lungul timpului și că i-a încurajat și pe jurnaliști să găsească clienți de publicitate.

Conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor, în 2012 compania care deține Muntenia TV a avut o cifră de afaceri de 239.174 de lei, un profit net de 2.110 de lei și 12 angajați.

”Nu avem un finanțator principal. Sunt mulți și mici. Publicitatea din mediul privat predomină. Am avut funcții de conducere destule și în orașul ăsta am fost bine perceput. După ce am ajuns director la Combinatul Chimic, care e cea mai mare unitate a județului, atâtea relații mi-am făcut, încât, dacă aveam nevoie de ceva oriunde în județul ăsta, mă servea oricine. Existau relații de întrajutorare pe care le-am păstrat. Profit de faptul că sunt destul de cunoscut și mă descurc. (...) Pot și angajații să aducă contracte, chiar zilele trecute au adus câteva contracte și fetele [jurnalistele postului –n.r.]. Ne descurcăm cum putem.” (Paul Dumitru, manager Muntenia TV și consilier județean Giurgiu. În trecut, Paul Dumitru a fost, printre altele, director la Combinatul Chimic Giurgiu, apoi la Alcozim Zimnicea și la UPC Giurgiu, potrivit spuselor sale.)

Televiziunile Muntenia TV și Valahia TV erau distribuite exclusiv prin cablu, cu singura diferență că Valahia TV era prezentă în toate rețelele de cablu156, în timp ce Muntenia TV nu era distribuită în rețeaua UPC. Muntenia TV putea fi urmărită și în județul Teleorman. Piața de cablu din municipiul Giurgiu era estimată la un total de aproximativ 25.000 de abonați, din care compania Nextgen avea aproximativ 60% din piață, UPC deținea aproximativ 5.000 de abonați, iar compania CCC Blue Telecom deținea restul abonaților157.

Nu există măsurători recente ale audiențelor televiziunilor locale din Giurgiu, deci gradul de influență efectivă a opiniei locale este greu de cuantificat, iar publicitatea este cu atât mai greu de atras. Estimările (empirice) indică un interes ridicat pentru acestea, potrivit unora dintre cei intervievați, deoarece programele televiziunilor locale ar atinge probleme de interes imediat pentru cetățenii din județ. Alți respondenți au spus însă că giurgiuvenii preferă să urmărească TVR și PRO TV. Jurnaliștii Valahia TV au declarat că află „din vorbă în vorbă” audiența și impactul emisiunilor, se orientează după numărul de accesări de pe site și mai folosesc drept barometru interacțiunea cu utilizatorii conectați la conturile lor de socializare.

Din punct de vedere politic, la data documentării pe teren, administrația locală din județul Giurgiu era dominată de PNL, atât prin faptul că majoritatea primăriilor din județ aparțineau PNL, cât și prin prezența majoritară a liberalilor în Consiliul Județean și Consiliul Local Giurgiu. Configurația politică la nivel local punea în opoziție aceste două instituții cu reprezentanții Guvernului (PDL) în teritoriu, de la Prefectura Giurgiu.

Spre jumătatea anului 2012, președintele Consiliului Județean Giurgiu, Dumitru Beianu, și-a dat demisia din PNL, a fost înlocuit de la șefia Consiliului Județean (ocupată în prezent de fostul senator PNL Vasile Mustățea) și a trecut în tabăra PSD, invocând relația sa tensionată cu Lucian Iliescu, primarul din Giurgiu (PNL). „Nu am fost unul dintre cei care pun în aplicare orice ordin primit de la Lucian Iliescu – acesta a fost principalul motiv pentru care am fost executat atât de brutal. Pentru Lucian Iliescu nu contează nimic mai mult decât interesul său”158, a declarat Dumitru Beianu pentru o publicație locală din Giurgiu, după ce a fost demis de la șefia Consiliului Județean. La scurtă vreme, primarul din ultimii 16 ani al orașului Giurgiu, Lucian Iliescu (PNL), a pierdut alegerile locale în favoarea candidatului independent Nicolae Barbu, susținut de PP-DD, potrivit presei locale.

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Majoritatea celor intervievați la Giurgiu au identificat lipsa fondurilor pentru finanțarea televiziunilor locale (achiziții, deplasări, salarii) ca fiind cea mai stringentă problemă a presei locale românești, în genere, și a celei giurgiuvene, în particular.

Atât configurația politică de la nivel județean și municipal, cât și relațiile dintre politicieni, respectiv dintre politicieni și patronatele televiziunilor, s-au reflectat, de-a lungul timpului, în conținutul difuzat de cele două televiziuni locale incluse în acest studiu, potrivit celor intervievați la Giurgiu. Aprecierile privind existența unor influențe politice au fost aproape unanime, dar acceptate deseori ca fiind „inerente” muncii de presă în televiziune, în condițiile crizei economice și a slabei finanțări din sectorul privat. Ponderea însemnată a finanțărilor din bani publici influențează agendele editoriale ale televiziunilor locale, din perspectiva celor mai mulți respondenți. La data documentării, televiziunile Valahia și Muntenia erau percepute ca fiind apropiate de (fracțiuni diferite din) PNL.

”Se prezintă selectiv informațiile, în funcție de interesele politice locale sau județene.” (Reprezentant CNA)

”Nu am încredere în niciuna dintre televiziunile locale. Vin la conferințele de presă și nu redau decât ce le spune stăpânul lor să dea pe post. De obicei, poziția PDL nici nu se vede la televiziunile locale - de multe ori, eu trebuie să-i atac pe adversarii politici sau să fac scandal ca să apar la televizor că uite ce am făcut. Stăpânii lor sunt de la PNL. Le-au cumpărat și informațiile trec printr-un filtru groaznic. Nu ziariștii sunt de vină. E o situație foarte rea aici. Giurgiu e nedezvoltat din punct de vedere economic. Neavând unde să lucreze, ziariștii, săracii, deja nu-și mai fac meseria de ziarist. Sunt subordonați proprietarilor, care susțin PNL-ul.” (Marin Anton, președintele PDL Giurgiu, membru în Biroul Permanent Național. La data documentării pe teren, Marin Anton era secretar executiv PDL și Președintele Comisiei Infrastructură și Mediu.)

”Cu finanțarea și lipsa publicității e greu. În general, firmele mari dau bani doar când au campanii naționale. De la finanțare pleacă totul: lipsa unei dotări comparative cu televiziunile naționale etc. Din cauza lipsei publicității, niciun tip de televiziune, radio sau ziar nu poate supraviețui fără sprijinul financiar din partea unui politician. La ambele televiziuni din Giurgiu sprijinul vine din partea PNL. (...) Avem contracte de publicitate cu Primăria și cu Consiliul Județean în ceea ce privește știrile pe care le realizăm pentru ei și, în baza contractelor, cred că ținem cont de interesul lor. (...) Nu cred că o să-și revină societatea prea curând și, ca atare, nici presa. Neavând acces la publicitate de la firme mari, nu ești independent financiar.” (Jurnalistă Valahia TV)

”Toți conducătorii de partide din județ încearcă să controleze televiziunile locale, prin aparițiile lor foarte dese”. (Reprezentant PNL Giurgiu)

”Mă lovesc de tot felul de interese. Să ne lase să ne facem treaba. În toate ziarele văd politică. Toți jurnaliștii s-au canalizat pe politică. Haideți, dom’le, să facem și noi niște cazuri sociale, să spunem pe cultural ce se mai întâmplă!” (Reprezentant Valahia TV)

Reprezentanții PNL Giurgiu au admis că prezența lor precumpănea la televiziunile locale, dar au pus acest fapt pe seama conformației politice locale și au susținut că posturile Valahia și Muntenia erau independente și informau corect publicul. Dovezi ale aprecierii celor două televiziuni erau și diplomele „de excelență”, pentru „consecvență și concizie” și „tastatură de oțel” afișate în redacții, acordate de PNL.

”PNL are o relație bună cu cele două televiziuni, la fel ca și celelalte partide. PNL are ocazia aici în Giurgiu să aibă conferințe de presă miercurea (organizația municipală) și vinerea (organizația județeană). Vinerea are și PDL-ul, iar televiziunile merg și la PNL și la PDL. Norocul PNL este că cei doi conducători de instituții locale, primarul municipiului și președintele Consiliului Județean, sunt amândoi liberali, și, în conferințe, apar acești oameni care sunt liberali, până la urmă. Chiar dacă ei vorbesc de deszăpezire, e o problemă pe care mulți locuitori o văd prin omul care vorbește. Când vorbește primarul, știe toată lumea că e liberal. Când vorbește președintele Consiliului Județean, același lucru. Deci, PNL este foarte prezent la cele două televiziuni locale. (...) Aș asocia televiziunile locale cu partidele care apar la televizor: PNL, PDL. Mai puțin cu PUNR, pentru că nu sunt așa de bine reprezentați. Și cu PSD mai puțin, pentru că PSD este într-o reorganizare aici la Giurgiu în momentul ăsta. (...) De fiecare dată avem miercurea și vinerea întâlniri unde toată presa e liberă să vină. Nu am oprit niciodată un om din presă să vină, pentru că ar fi o greșeală. Nu toate articolele din presă sunt favorabile PNL, uneori sunt chiar rău-intenționate, dar e mai bine să ai o atitudine pozitivă și față de activitatea ta proprie și față de activitatea lor. De ce să ne facem dușmani inutili? Principiul meu este că cel mai bine e ca și dușmanii să stea în cort, nu în afara cortului. E un principiu pe care, de altfel, cred că orice om din publicitate îl practică. E vorba aia: <<mai bine să facă pipi în afara cortului și să stea în cort, decât să stea afară și să facă pipi în cort>>. Mai bine să fie alături de noi toată lumea, chiar dacă unii ne înjură, decât să stea afară și să ne înjure.” (Reprezentant PNL Giurgiu)

[Despre diplomele acordate de PNL jurnaliștilor giurgiuveni – n.r.] „Rațiunea este una firească. Nu numai televiziunile au primit diplome, ci și celelalte instituții de presă. Nu au fost diplome de excelență, ci au fost niște diplome mai mult haioase. Am oferit <<linotipul de cristal>>, <<tastatura de oțel>>, <<ora deadline>> și așa mai departe. Am oferit aceste diplome la sfârșitul fiecărui an pentru toate instituțiile de presă din Giurgiu. Împreună cu ceilalți colegi de la departamentul nostru de imagine (...), am decis ca fiecare dintre televiziuni să primească câte o diplomă, pentru materiale politice care ne priveau pe noi. Nu le-am dat bani. Pe lângă diplome, am organizat o conferință de presă mai relaxată, în care ziariștii au putut să pună orice fel de întrebare, nimic altceva.” (Ionel Muscalu, PNL Giurgiu)

Televiziunea Muntenia TV a fost percepută, de-a lungul timpului, ca având diverse orientări politice, în funcție de schimbarea (preferințelor) patronatului. Ca atare, potrivit unora dintre cei intervievați, Muntenia TV a fost asociată cu PSD - în speță, cu Victor Boiangiu, fost președinte al Consiliului Județean din partea PSD, care a trecut ulterior la PDL. (O ziaristă de la Muntenia TV a lucrat o perioadă pentru Guvernul României, pe vremea premierului Emil Boc, la secretariatul ministrului Valentin Iliescu, pentru Relația cu Parlamentul, fapt de istorie personală care ar putea susține ipoteza unei atitudini părtinitoare, favorabile PDL. Jurnalista a subliniat însă că nu este membră de partid și că nu împărtășește ideologia acestei formațiuni politice.) Apoi, odată cu schimbarea preferințelor/ influențelor politice ale patronatului, televiziunea ar fi devenit mai apropiată de PDL. În cele din urmă, după schimbarea conducerii, Muntenia TV s-ar fi orientat către PNL (mai precis, către o fracțiune din PNL apropiată de primarul Lucian Iliescu).

”Jocurile la Muntenia erau făcute de dl Boiangiu, care a fost președinte al Consiliului Județean Giurgiu din partea PSD. Metoda e PSD-istă. Televiziunea a fost preluată de un fost PSD-ist actualmente deputat PDL, dar a vândut-o. Cât a fost patronul la PSD, era orientată către PSD, apoi, când a venit el la PDL, televiziunea a fost pro PDL. (...) Televiziunile de aici sunt deținute de politicieni direct sau printr-o clică de interpuși. Primul lucru care mi s-a spus când am venit în Giurgiu a fost să-mi fac televiziune, că altfel nu mă reprezintă nimeni niciunde. M-am încăpățânat și mă încăpățânez în continuare și sper că până la urmă jurnaliștii vor face rost de bani și își vor face ei televiziune și se vor ocupa de jurnalism, în loc să fie slugile celor din politic. Nu am nevoie de așa ceva, am nevoie de oameni obiectivi. Era o întrecere deosebită aici. Se gândeau că cine are televiziune, ăla câștigă alegerile. Cine are presă, ăla câștigă alegerile. Eu nici nu cred în așa ceva.” (Marin Anton, PDL Giurgiu)

”Toți ziariștii sunt coordonați politic și, chiar dacă eu declar că nu sunt membru și nici măcar simpatizant al vreunui partid, lucrez la o televiziune care aparține PNL. Aici lucrez ca profesionist, nu ca angajat politic, nu am nicio simpatie politică. Chiar dacă nu-mi convine, eu lucrez pentru bani aici. Vin la serviciu așa cum vine orice muncitor, îmi fac treaba cât mai bine din punct de vedere tehnic și profesional și nu mă interesează. Cine mă plătește, pentru ăla lucrez, ca mercenarii sau ca la nuntă.” (Angajat Muntenia TV)

”Înainte să preiau Muntenia TV, postul era mai apropiat de un partid [PDL – n.r.], dar acum nu mai e partizan.” (Paul Dumitru, manager Muntenia TV)

Reprezentanții Valahia TV au precizat că postul nu avea o afiliere politică directă, dar că era vizibilă opțiunea informală a patronatului pentru (o parte din) PNL, partid care domina administrația locală și care se număra printre principalele surse de informare ale televiziunii. Jurnaliștii de la Valahia TV au declarat că realizează materiale despre „absolut toate” formațiunile politice locale, atunci când acestea organizează evenimente, și au susținut că nu li s-au impus sau li s-au retras de la publicare materiale din motive politice sau economice, dar că au existat „propuneri” din partea unor politicieni. Unul dintre ziariștii Valahia TV a relatat că a fost el însuși patron de ziar, dar a trebuit să închidă publicația, ca urmare a presiunilor exercitate de politicieni PSD pe vremea când acest partid era la putere și în opoziție cu PNL.

”Afiliere – nu în mod direct. E o opțiune informală către Partidul Național Liberal a patronatului, asumată public.” (Jurnalist Valahia TV)

”În campania trecută, cealaltă televiziune era cu PDL-ul, iar noi tot cu PNL-ul. Acum, și cealaltă e tot cu PNL. (...) De când suntem aici, așa am găsit televiziunea. Știam de când ne-am angajat. Este o opțiune evidentă, deci este asumată.” (Editor Valahia TV)

”În județul Giurgiu domină Partidul Național Liberal. Are mai mulți primari. Noi aici ne învârtim. Dacă zicem că avem nevoie de ceva, noi aici apelăm, dacă avem nevoie de informare din județ”. (Manager Valahia TV)

Presa giurgiuveană (online) a scris că Valahia TV, post apropiat de fostul președinte al Consiliului Județean Dumitru Beianu (PNL), aflat în conflict declarat cu primarul Lucian Iliescu, ar fi contribuit decisiv la înlăturarea din funcție a edilului, după 16 ani de mandat. O confirmare a tensiunilor dintre Valahia TV și politicianul Lucian Iliescu a venit indirect la scurt timp după alegerile locale. La alegerile parlamentare, un jurnalist Valahia TV care filma în fața sediului PNL Giurgiu a fost agresat aparent fără motiv de soția fostului primar Lucian Iliescu, candidat la Senatul României. Smaranda Iliescu l-a lovit de mai multe ori pe reporter peste cameră, cerându-i să nu o mai filmeze159. În sprijinul acesteia au sărit mai mulți membri ai partidului, care l-au bruscat pe cameraman. Potrivit înregistrării video160, discuția dintre Smaranda Iliescu, soția celui care a fost primar în Giurgiu timp de 16 ani (actualmente, senator PNL), și reporterul Valahia TV a decurs în termenii următori:

Smaranda Iliescu: „De ce mă filmezi?”

Reporter Valahia TV: „Sunt pe domeniu public. Îmi fac meseria. Dumneavoastră de ce mă agresați?”

Smaranda lliescu: „Și eu sunt pe domeniu public, fac ce vreau, cum faci tu ce vrei. (...) Pe domeniul public înseamnă că pot să fac și eu ce vreau, să-ți trag un pumn, asta e pe domeniu public.”

La nivel formal, la CNA nu există plângeri împotriva celor două televiziuni, în 2011 sau la începutul lui 2012, care să ateste dezechilibre sau partizanate politice. Experiența ultimilor ani arată că sesizările apar aproape exclusiv în campaniile electorale, pe de o parte pentru că politicienii sunt mai sensibili și mai atenți la conținutul media care face referire la ei, iar pe de altă parte pentru că în campaniile electorale se fac presiuni mai mari asupra jurnaliștilor și/sau a patronilor de presă, conform respondenților.

Editor Valahia TV: „Sesizările apar în campanie pentru că li se pare unora că nu sunt dați la fel de mult ca ceilalți.”

Autor Harta Televiziunilor: „Doar li se pare?”

Editor Valahia TV: „Nu, așa și e, din păcate. În campanie apar niște presiuni.”

„Perioada electorală este o perioadă de efervescență și efervescența asta se prelungește cam cu două-trei luni înainte de evenimentul propriu-zis. Atunci se agită spiritele și ies la lumină mai pregnant prin ce se prezintă pe post. Acesta este un barometru care mie cel puțin mi-a dat de înțeles că acolo încep să se agite spiritele. Chestia asta e la nivel de conducere a postului, nu la nivel de un simplu operator care filmează. Înainte de campania din 2008 și în general în preajma campaniilor electorale, cu câteva luni înainte, se fac presiuni asupra jurnaliștilor sau asupra patronatului. Jurnaliștii îmi spuneau <<off the record>> că se fac presiuni mari asupra lor, în general prin patronat. Chiar și indirect li se spune cum anume să trateze un material, ce nuanțe să aibă.” (Reprezentant CNA)

”Oamenii sunt mai tensionați în campanie, fiecare își urmărește interesele și scopurile și nu toți sunt obișnuiți cu presa și nu toți fac din presiunea pragului de trecut o scară. Poți să nu te împiedici de un prag, ci să urci pe el. Dar asta trebuie să o faci singur, nu te urcă nimeni. (...) Probabil că atunci [în campania electorală – n.r.] oamenii își exacerbează problemele pe care le au referitor la imaginea publică și cred că memoria concetățenilor ține de la începutul campaniei până la sfârșitul ei. Și, atunci, când apar diverse materiale, sigur că apar și sesizările. Însă asta demonstrează că televiziunile respective sunt independente, dacă patru ani nu le întreabă nimeni nimic și apoi o dată, o lună de zile, toată lumea bombardează. Nu s-au întâmplat aici la Giurgiu evenimente de genul celor de la Piatra Neamț, unde în ziua campaniei electorale cineva a difuzat emisiuni sau spoturi care să favorizeze unul dintre candidați. Nu s-a întâmplat nici măcar să apară vreo dezmințire în condițiile în care în Giurgiu, la un moment dat, adversarii primarului aruncaseră fluturași în care spuneau că a trecut la un alt partid în noaptea dinaintea alegerilor. Televiziunile nu au publicat o dezmințire, pentru că nu aveau voie să dea informații despre candidați în ziua alegerilor. Asta, din punctul meu de vedere, spune mult despre ce înseamnă profesionalismul lor.” (Ionel Muscalu, PNL Giurgiu)

Implicarea acționarilor în televiziunile locale giurgiuvene este puternică și a fost vizibilă și atunci când unii jurnaliști s-au asigurat întâi că patronatul era de acord ca ei să discute cu autorii acestui studiu. Totodată, angajați ai ambelor televiziuni locale din Giurgiu au declarat că intervine autocenzura atunci când un material ar putea afecta „strategia firmei” care deține postul. Alți jurnaliști au criticat mentalitatea patronilor de a folosi presa „numai în scop politic sau financiar”.

”Sunt angajat într-o firmă și trebuie să țin cont și de interesul care derivă din strategia firmei.” (Jurnalist Valahia TV)

Presa e o activitate strict comercială. (...) Patronul impune politica de post și politica asta e foarte clară. Trebuie să dăm materiale de o anumită culoare. Această televiziune este a unui partid, deci cum puteți avea pretenția să fie o televiziune echidistantă? Este undeva în țara asta așa ceva? Mie mi se pare firesc, dacă omul dă banii... Ajung la bunul simț al lui Becali, bunul simț popular. Asta e realitatea cruntă din țara asta: cine te plătește - impune punctul de vedere. Ne asumăm răspunderea asta. Nimeni nu te obligă. (...) Nimeni nu a încercat să ne dea afară, pentru că nu au fost cazuri de insubordonare, de încercare de a face altceva decât politica patronatului. Nu au fost probleme din astea interne. Dacă nu-ți convine, te duci în altă parte, la o televiziune independentă, poate la CNN.” (Angajat Muntenia TV)

”Deși o televiziune e, într-adevăr, o societate comercială, până la urmă, prea se abdică de la rostul presei în favoarea actului comercial sau politic”. (Reporter Valahia TV)

Mulți jurnaliști din Giurgiu au declarat că resimt complexele locuitorilor unui oraș mic [orașul are aproximativ 50.000 de localnici – n.r.], unde „toată lumea se cunoaște cu toată lumea”, motiv pentru care frecvent jurnalismul se face „la mica înțelegere”, cu precauția să nu supere „prea tare” pe nimeni. Alte consecințe care s-au remarcat de pe urma acestui tip de mentalitate au fost: rezerva/ teama unor respondenți de a numi politicienii sau instituțiile care reprezintă o amenințare pentru libertatea de exprimare și paradoxul că aceiași politicieni pot alterna rolurile de dușmani și apărători ai libertății de exprimare, în conjuncturi diferite. Întrebat ce ar trebui schimbat în mediul politic și economic pentru o presă locală independentă, un ziarist giurgiuvean a replicat: „Să nu mai fie politică”.

”Nu pot să vă dau nume de oameni, e un oraș prea mic. Și sunt și instituții, dar nu vă pot da nume de instituții. Locale și județene. În special județene. Și dușmanii sunt politicieni de la mai multe partide.” (Jurnalistă Muntenia TV. Anterior, aceeași jurnalistă declarase că măsura „cea mai rapidă și mai bună” de a proteja jurnaliștii de presiunile politice și economice este ca acestea să fie făcute publice.)

”Mărimea comunității e un dușman al libertății de exprimare. Fiind un oraș mic și oricine cunoscând pe oricine, există interese, pe de o parte, și rușinea față de vecinul tău, pe de altă parte.” (Angajat Muntenia TV)

”Dușmanii sunt politicienii, dar nu prea-și fac de cap. Nici noi nu suntem foarte răi, dar nici ei, ne tolerăm.” (Editor Valahia TV)

”Oamenii politici sunt într-o comunitate mică, înțeleg că trebuie să-i mai și critici. Se mai supără, mai ai discuții prin conferințe de presă, dar până la urmă o să le treacă”. (Jurnalist Valahia TV)

”Tot cei care ne îngrădesc [politicienii – n.r.] ne și apară, au momentele lor.” (Manager Valahia TV)

              

3. Relația cu autoritățile locale

Referitor la relația cu autoritățile locale, jurnaliștii din Giurgiu s-au declarat nemulțumiți de netransparența și de modul în care înțeleg unele instituții publice să respecte Legea accesului la informațiile de interes public.

Alți jurnaliști au reclamat faptul că le-a fost blocat accesul în unele instituții publice, printre care Primăria, și că au fost agresați verbal de unii funcționari publici. Totodată, intervievații s-au plâns că forțele de ordine nu intervin prompt atunci când un ziarist este agresat.

O altă problemă în relația cu autoritățile locale este aceea că unii reprezentanți ai instituțiilor publice refuză să dea declarații dacă au fost numiți în funcții de partide politice aflate în opoziție cu partidele susținute informal de instituțiile de presă, potrivit unor respondenți.

Cei mai mulți intervievați au declarat că țin cont de interesul administrației locale când realizează un material dacă subiectul abordat „folosește postului de televiziune și rolului pe care îl are administrația locală” sau când există un contract de publicitate din bani publici care impune promovarea unor evenimente.

”Au fost situații când primarul i-a smuls unui coleg al meu aparatul de fotografiat și reportofonul iar pe mine m-a împins afară din Primărie.” (Jurnalist Valahia TV)

”În primul rând, ne lovim de purtătorii de cuvânt de la instituții. Sunt purtători de tăcere, nu de cuvânt. Nu ți-ar spune să-i pici cu ceară. Nu se respectă legea accesului la informații și durează prea mult să te duci în instanță, să te plângi la șeful celui care nu-ți dă informația. Sunt puși acolo fie să ocolească răspunsurile, fie să te plimbe. Le dai telefon, nu îi mai găsești, când îi găsești nu-ți spun, apar purtători de cuvânt nepregătiți.” (Reporter Valahia TV)

„Dușmanii libertății de exprimare pentru ziariști sunt purtătorii de cuvânt din instituții și directorii, pentru că ei dau numai informațiile care convin instituției”. (Jurnalist Valahia TV)

”Sunt instituții în care nu poți să intri până nu vorbește secretara cu șeful”. (Jurnalist Valahia TV)

„Trebuie îmbunătățită legislația. La anumite evenimente, forțele de ordine ignoră amenințările la care sunt supuși ziariștii.” (Reporter Valahia TV)

”O problemă este refuzul reprezentanților unor instituții de a colabora. Asta se întâmplă din cauza comezilor politice. De exemplu, o instituție este a PDL-ului, alta – a PSD-ului, și reporterul de la o televiziune a PNL poate să fie evitat. Instituția poate e deschisă, poate ar vrea, dar un om de acolo, fiind pus de un alt partid decât partidul din care se presupune că ar face parte televiziunea, va refuza să dea declarații. Asta este o problemă foarte mare. Dacă se trece peste obstacolul ăsta, e foarte simplu. Oamenii sunt oameni, orașul e foarte mic, oricine cunoaște pe oricine. Politica e problema în orașele mici.” (Reprezentant Muntenia TV)

 

4. Relația în redacție

Relațiile din redacțiile televiziunilor din Giurgiu au fost descrise ca fiind bune și foarte bune de către majoritatea celor intervievați. La Valahia TV, potrivit respondenților, relațiile sunt „de prietenie”, iar comunicarea se face „de la egal la egal”. La Muntenia TV, relațiile au fost descrise ca fiind cordiale, de colaborare. Aceste aspecte s-au numărat printre motivele invocate de ziariști pentru a lucra în redacțiile respective. Pe alocuri, a fost recunoscută o barieră de comunicare între patronate și redacție, puse pe seama lipsei unei comunicări directe.

”Poate ar ajuta să ne întâlnim mai des. Am ști mai bine ce gândim noi jurnaliștii și ce gândește patronatul“. (Jurnalist Valahia TV)

”Din propria-mi experiență, am realizat că, în momentul în care te duci la serviciu cu plăcere și sunt niște relații cordiale între șefi și subalterni sau între colegi, te duci cu plăcere, și atunci ai și satisfacția muncii și randamentul este mult mai ridicat, în contextul ăsta. Dacă te duci la serviciu și ai un director tâmpit și te cerți cu el și se fac presiuni, sunt oameni care, atunci când se țipă la ei și se fac presiuni asupra lor, se apucă și muncesc, dar cea mai mare parte a oamenilor dau randament în clipa în care nu sunt stresați. Or, mai ales în cazul jurnaliștilor, care apar și pe ecran, trebuie să fie cât mai destinși, să se vadă că fac lucrul ăsta din plăcere. (...) Modul de management duce la îmbunătățirea relațiilor. Dacă lași o atmosferă mai caldă, mai apropiată, dacă întreții o atmosferă mai apropiată față de subalterni, atunci și între ei se destind relațiile.” (Paul Dumitru, acționar și manager Muntenia TV)

Întrebați ce i-ar determina să-și dea demisia de la actualul job, jurnaliștii au spus că ar opta pentru un loc de muncă mai bun, care să îi provoace profesional, sau pentru un post mai bine plătit, iar unii dintre ei au declarat că ar demisiona dacă li s-ar impune să facă ceva ce contravine principiilor lor.

”Mi-aș da demisia dacă mi-ar zice să intru în partidul care finanțează această televiziune sau dacă ar fi niște intruziuni foarte mari în activitatea mea profesională.” (Angajat Muntenia TV)

În ceea ce privește relațiile dintre cele două redacții, acestea au fost prezentate ca fiind „amicale”, de colaborare. De multe ori, jurnaliștii se ajută reciproc cu înregistrări de la evenimente și cu diferite alte informații. Relaționarea cu jurnaliștii din presa centrală se face în special pe considerente de prietenie, neexistând contracte formale de colaborare între instituțiile de presă.

”Am văzut că televiziunile Muntenia și Valahia au o relație foarte bună. Am văzut că, dacă nu participă unii la un eveniment și participă ceilalți, își dau înregistrările, se ajută cu imagini.” (Reprezentant PNL Giurgiu)

 

5. Soluții pentru un jurnalism de calitate

Dificultățile financiare și slaba profesionalizare au vulnerabilizat televiziunile giurgiuvene. Pe o scală de la 1 la 10, cei intervievați au evaluat că nivelul de pregătire al jurnaliștilor giurgiuveni este (în medie) de nota 7. Majoritatea angajaților Valahia TV și Muntenia TV nu aveau studii de Jurnalism, iar mulți dintre ei nu aveau deloc studii superioare, la data realizării acestei documentări. Câțiva absolvenți de Jurnalism rămași în Giurgiu lucrau în presa scrisă sau aveau colaborări cu televiziunile naționale, iar unul dintre aceștia era purtătorul de cuvânt local al unui partid politic, potrivit celor intervievați.

Cele mai frecvente soluții propuse de respondenți pentru un jurnalism local de calitate au vizat o mai bună pregătire a jurnaliștilor (mulți nu știau ce înseamnă „advertorial”), investirea în cursuri cu specialiști în domeniu și schimburi de experiențe, finanțarea deplasărilor pentru ziariști, o mai bună documentare a știrilor din teren și evitarea folosirii conferințelor de presă ca principală sursă de informare.

Autosuficiența și lipsa de interes ale unora dintre jurnaliști au fost indicate, la rândul lor, drept cauze ale degradării actului jurnalistic.

”Toți tratează presa ca un loc de muncă, nu îi interesează ce cheltuieli sunt. Ei vin ca la un loc de muncă, își fac partea lor de lucru și gata. Poate nici nu e problema lor să se ocupe de mai mult. Să facă materiale mai ample, să fie Jurnalul mai bun – nu îi interesează. Asta ar fi o problemă a mea cu angajații. Ăsta e jobul, nu putem să facem mai multe știri. Materialele de-abia le facem. Eu aș vrea mai mult. Încerc să fac o echipă care să plece în județ. Am cunoscut câțiva jurnaliști de la București. Erau croiți să facă treabă, să cerceteze. (...) Un jurnalist de calitate ar trebui să aibă studii, să caute tot timpul materiale, să lucreze într-un mod cât mai eficient. Niciodată să nu se mulțumească și să zică: <<Am unu-două materiale, gata, mi-am făcut treaba>>. Să caute tot timpul, să fie interesat 12 din 24 ce se întâmplă, să fie activ. Asta e ce lipsește”. (Manager Valahia TV)

”Presa locală e într-o comunitate mică, e greu să faci presă aici, se cam știe tot. E greu să aduci ceva nou și să fii și inedit. Ar trebui ceva mai multă independență financiară și să renunțăm la conferințele de presă. S-a neglijat teritoriul, jurnalistul s-a cantonat în municipiu.” (Jurnalist Valahia TV)

”Jurnaliștii trebuie să se informeze cât mai bine despre orice se întâmplă, să se raporteze la ceea ce află ca profesioniști, nu ca simpli cetățeni.” (Reporter Valahia TV).

La Giurgiu, calitatea actului jurnalistic trece (și) prin buzunar. Multe dintre propunerile de soluții pentru un jurnalism de calitate indicate de cei intervievați se referă la confortul material (creșterea salariilor) și la dotările studiourilor. Totodată, respondenții au susținut în unanimitate că o finanțare predominantă din mediul privat și salariile mai mari ar contribui decisiv la creșterea calității prestației editoriale și jurnalistice a televiziunilor locale.

”Nu avem resurse să ne ducem pe teren, bani de combustibil. Noi mergem la toate conferințele de presă, dar nimeni nu ne înțelege că noi facem asta doar pur și simplu pentru informare. Avem niște cheltuieli, dar nu ne susține nimeni, din păcate”. (Manager Valahia TV)

”Când presa va fi independentă, atunci va fi și jurnalismul de calitate. Dar, în România, slabe speranțe. Independența asigură și calitatea omului, în primul rând. Și, dacă omul e de calitate, respectă niște principii morale, de bun-simț - se respectă pe el, și, atunci, și publicul va fi respectat. Când vor fi independenți, când nu vor mai depinde de diverse partide, atunci poate vom vorbi de profesia de jurnaliști. Acum sunt niște angajați buni de gură și care scriu frumos, ai unor partide sau ai unor oameni cu interese.” (Angajat Muntenia TV)

”În primul rând, acționariatul majoritar al societăților care dețin instituții de presă ar trebui să nu fie implicat politic direct sau indirect, prin rude, cunoștințe sau alte forme de nepotism. În general, multe posturi locale își trag finanțările din contracte de publicitate și alte contracte încheiate cu Consiliul Județean, cu Primăria, cu tot felul de alte organizații locale care țin oarecum de Primărie, iar fondurile se repartizează politic. Ar trebui ca posturile să se autofinanțeze și să aibă publicitate din alte activități economice decât cele ale acționariatului. Să aibă bani din afaceri private, care nu au legătură cu statul, astfel încât să nu depindă de bugetul local, de contractele cu Consiliul Județean ș.a.m.d. [Politicienii – n.r.], chiar dacă nu-ți spun explicit să îi susții, asta este un fel de lege nescrisă.” (Reprezentant CNA despre județul Girugiu)

Majoritatea celor intervievați la Giurgiu s-au declarat împotriva unei legi a presei, pe motiv că ar afecta libertatea de exprimare. Cei care au pledat în favoarea unei legi au susținut că aceasta ar trebui elaborată de breaslă, pentru o mai mare protecție a jurnaliștilor în fața presiunilor și a agresiunilor.

”Legea presei nu e necesară, n-are rost. Jurnaliștii știu ce-au de făcut, nu trebuie să-i învețe nimeni. Se elimină singuri cei care mint, mai ales în comunitățile mici”. (Reporter local)

”Eu sunt pentru libertatea presei. O lege a presei nu face altceva decât să îngrădească libertatea.” (Paul Dumitru, manager și acționar Muntenia TV)

”Nu știu dacă o lege a presei este cea mai stringentă problemă a societății românești în momentul de față. Nu cred că e nevoie. Autoreglementarea cred că e mult mai importantă, pentru că, până la urmă, dacă s-ar adopta un cod deontologic extrem de bine pus la punct de presă, cred că ar fi mult mai bine decât să vină o normă propusă și susținută de oameni politici în Parlament, care au propriile interese și care nu reprezintă presa și interesele presei. Presa este o lume în mișcare, o lume dinamică, în care ce era valabil acum șapte ani, opt ani, zece ani nu mai este absolut deloc valabil. De aceea cred că legea presei, venită de la politicieni, ar fi mai mult o intruziune decât o rezolvare a problemelor presei.” (Ionel Muscalu, absolvent de Jurnalism, administrator public al Consiliului Județean Giurgiu și purtător de cuvânt al PNL Giurgiu, la data documentării. Ulterior, politicianul a devenit președintele organizației municipale PNL Giurgiu).

”Sunt pentru o lege a presei. Eu, venind dintr-un partid care are două trusturi [centrale - n.r.] de presă împotrivă, m-aș concentra pe obiectivitatea presei. În momentul în care nu prezinți corect și obiectiv o știre, ar trebui să existe niște sancțiuni. Răspunderea jurnalistului trebuie să existe. O lege a presei nu ar duce la îngrădirea presei, ci la responsabilizarea presei. (...) Nu văd cum s-ar putea autoreglementa, dacă jurnaliștii depind foarte mult de banii patronului.” (Marin Anton, președintele PDL Giurgiu)

”În ceea ce privește protecția ziariștilor, e nevoie de o reglementare. Sunt pentru o lege a presei care să fie inițiată de profesioniști din presă.” (Jurnalist Valahia TV)

”Ar fi mai utilă o lege, pentru că ce s-a întâmplat până acum arată că autoreglementarea nu funcționează”. (Reprezentant CNA despre județul Girugiu)

O altă necesitate invocată pentru creșterea calității presei din Giurgiu a fost aceea ca jurnaliștii să respecte codul deontologic și să facă apel la clauza de conștiință pentru a se proteja de presiuni.

”Le interzic jurnaliștilor să ceară bani de la surse. La nivelul orașului Giurgiu nu există cazuri de șantaj de presă, dar la nivelul altor ziariști din presa centrală, dacă va uitați la averile lor, ale celor care au funcții mari și care au intrat și în politică – să fim serioși! Cum dracu a venit ala din Caracal și are acum Rolls-uri si yacht-uri? Sau Sorin Roșca Stănescu...” (Paul Dumitru, manager și acționar Muntenia TV)

”Un jurnalist de calitate este un om care știe să facă față presiunilor, care ține un echilibru între etica profesională și presiunile exercitate asupra lui”. (Reporter Valahia TV)

În ceea ce privește existența unor coduri deontologice ale redacțiilor, televiziunile au afișat pe site-uri adaptări ale codului deontologic ARCA.

”Am adaptat după cel de la ARCA, să nu vină să spună că e al lor și că trebuie să-l plătim. Am văzut în codul etic că sunt noțiuni generale de jurnalism. Tot timpul se aplică. Scriem opiniile tuturor, cităm”. (Reprezentant Valahia TV)

Cei mai mulți jurnaliști și-au manifestat neîncrederea în a adera la un sindicat menit să le protejeze drepturile. S-au întâlnit reacții de tipul: „Nu mai vreau, nu-mi trebuie. Nu mai am prea mare încredere. Mișcarea sindicală din Romania este varză”, sau: „N-am nicio așteptare, sunt dezamăgit de prestația sindicală din România, mai repede se poate rezolva în instanță”. Au fost și intervievați care s-au declarat dispuși să adere la un sindicat care să îi protejeze pe jurnaliști de imixtiunile patronatului. Directorii televiziunilor nu au vrut să investească în aderarea la o asociație patronală, considerând, conform spuselor acestora, că este o cheltuială inutilă.

”Există Uniunea Ziariștilor Profesioniști, care nu e un sindicat, dar are oarecum și atribuții sindicale, dar nu am aderat, pentru că nu mi-a plăcut cum s-a încercat constituirea, cu lideri impuși.” (Reporter Valahia TV)

”Nu am aderat la niciun sindicat, dar simt nevoia. M-aș aștepta ca un sindicat să facă un pic curățenie în patronat, să mai scăpăm de patroni de presă cu interese politice.” (Jurnalist Valahia TV)

”Am încercat [să ader la un sindicat – n.r.]. Nu mă ajută nimeni să mă reprezinte. Doar așa, să cotizez lunar să țin sindicatul că e și el sindicat, nu am niciun beneficiu. Am încercat să mă duc la diverse, dar nu am găsit avantajele. Cu ce mă reprezintă pe mine? Am auzit că e 100 de euro pe lună la ARCA, dar n-am atâția bani.” (Manager Valahia TV)

 

 

 

Televiziunile „imobiliare” din Iași

 

1. Context

La jumătatea anului 2012161, în județul Iași existau 20 de licențe de televiziune, dintre care nouă licențe prin antenă terestră la nivelul municipiului Iași, 10 licențe pentru televiziuni cu difuzare prin cablu și o licență prin satelit (ultima aparținând studioului teritorial al televiziunii publice – TVR Iași). În municipiul Iași, televiziunile private cu licență prin antenă terestră erau Tele M Iași (operată prin Tele M SA), Iași TV Life (operată de societatea comercială Iași TV Life SRL) și TV Bit (operată de Iași TV - Bit SRL), iar restul licențelor aparțineau stațiilor locale ale unor televiziuni comerciale naționale, și unor televiziuni din alte localități sau județe. Televiziunile locale ieșene aveau distribuție pe aproape toate rețelele de cablu din județ, însă niciuna nu emitea în sistem digital. În județul Iași operau 32 de companii de cablu162, la data documentării, principalii operatori fiind UPC și RCS & RDS, cu un număr relativ echilibrat de abonați, urmați de NextGen, potrivit estimărilor CNA.

Cele mai importante televiziuni ieșene, Tele M și Iași TV Life, sunt deținute de doi oameni de afaceri cu activități în domeniul imobiliar.

Astfel, deţinătoarea licenţei audiovizuale a televiziunii ieșene Tele M este Tele M SA163 (CUI: 1969117), deținută în proporție majoritară de Moldova Universal SA164 (67.8225%) și Alimentara SA165 (32.1749%), companii al căror acționar principal este dezvoltatorul imobiliar Dănuț Cătălin Prisecariu, rezident canadian, absolvent de management, turism și comerț, fost membru PSD în perioada 2003-2006, potrivit declarațiilor sale.

În ceea ce privește televiziunile Iași TV Life și TV BIT (cea de-a doua retransmite B1TV), acestea aparțin societăților Iași TV-BIT SRL (CUI: 21374830) și Iași TV Life SRL (CUI: 1969354), deținute de antreprenorul Bogdan Nicolai Cihodaru, de profesie inginer mecanic auto (implicat în afaceri imobiliare, construcții, cadastru, vânzări și turism, potrivit declarațiilor sale), și de soția acestuia, Gabriela Cihodaru. Astfel, în cazul TV BIT, deținătoarea licenței audiovizuale este societatea comercială IAȘI TV-BIT SRL, ai cărei asociați sunt: Cihodaru Nicolai Bogdan – asociat principal – 99% și Cihodaru Gabriela – 1%. La Iași TV Life, deținătoarea licenței audiovizuale este societatea comercială IAȘI TV LIFE SRL, ai cărei asociați sunt: Cihodaru Gabriela – asociat principal – 85% și Cihodaru Nicolai Bogdan – 15%. Din grupul media compus din Iași TV Life și TV BIT face parte și săptămânalul regional 7 Est. În ceea ce privește TV BIT, această televiziune retrasmitea, la data documentării, producții ale postului național B1 TV, însă reprezentanții televiziunii au declarat că aveau în plan să o transforme în post de divertisment cu programe proprii. Motivul amânării acestui demers a fost acela că emisiunile de divertisment realizate pe plan local nu pot concura cu cele naționale, care dispun de bugete de publicitate ce permit investiții substanțiale în realizarea acestui tip de producții, conform respondenților.

Bugetele televiziunilor locale Tele M și Iași TV Life pe anul 2011 au fost de aproximativ jumătate de milion de euro, respectiv de 170.000 de euro, potrivit patronatelor, care sunt, totodată, principalii finanțatori ai acestor instituții media. De asemenea, reprezentanții posturilor au declarat că niciuna din cele două televiziuni nu a înregistrat profit în ultimii ani. Conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor, în 2012 Tele M SA a avut o cifră de afaceri de 501.067 de lei și un număr de 30 de angajați. În 2012, cifra de afaceri netă a societății care deține televiziunea Iași TV Life a fost de 0 lei și s-a înregistrat o pierdere netă de 626 lei, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor. BIT TV a avut în 2012 o cifră de afaceri netă de 0 lei și o pierdere netă de 20.107 lei, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor.

Potrivit celor intervievați, cea mai mare problemă a instituțiilor de presă ieșene este ponderea scăzută a finanțărilor din publicitate, fapt care a determinat dependența televiziunilor de patronate și scăderea investițiilor în jurnaliști și produse editoriale de calitate. Respondenții ieșeni au declarat că publicitatea locală ar fi dificil de atras pentru că societățile comerciale ar considera promovarea la televiziunile locale drept o cheltuială „inutilă” și preferă să se îndrepte spre stațiile locale ale televiziunilor centrale, care au audiență mai mare, dar și pentru că unii clienți de publicitate ar asocia televiziunile locale cu proprietarii acestora și cu afacerile și interesele lor colaterale, în care nu doresc să investească. Cei intervievați au precizat că situația economică la nivelul județului Iași este marcată de criza financiară, care contribuie semnificativ la scăderea investițiilor în publicitate. Bugetul municipiului Iași a scăzut treptat în ultimii ani și a ajuns, de la 980 de milioane de lei în 2009, la 675 de milioane de lei în 2012166. Respondenții au declarat că un aport semnificativ la bugetul local îl aduc universitățile din Iași, care atrag anual peste 100.000 de studenți din țară, companiile private (străine) de IT și de consultanță, precum și industria antibioticelor.

”Oamenii consideră publicitatea o cheltuială și nu o investiție. După munca titanică pe care o depui să-i explici unei firme de ce are nevoie de publicitate, se ajunge la sumele de bani și acolo se blochează tot. Nu cred că este în zona Moldovei vreun post de televiziune care este pe autogestiune financiară.” (Lia Anton, manager grup Iași TV Life – TV BIT – 7 Est)

Bugetele de publicitate sunt din ce în ce mai greu de atras. (Emanuel Medvedev, manager Tele M)

”Problema cu care se confruntă televiziunile locale este legată de finanțare, pentru că nu se pot susține din punct de vedere economic din publicitate, oricât s-ar încerca, și atunci, cel puțin în zona privată, depind în totalitate de [finanțare de la – n.r.] patronat.” (Jurnalist Tele M)

Reprezentanții Iași TV Life și Tele M au declarat că este acceptabilă practica publicării de advertoriale, atâta timp cât acestea sunt semnalate corespunzător. Aceștia au precizat că nu au contracte de publicitate cu autoritățile publice locale (managerul Iași TV Life a declarat că excepție face săptămânalul regional 7 Est, care aparține aceluiași grup media). Potrivit primarului municipiului, singura instituție de presă finanțată de instituția pe care o reprezintă este ziarul Curierul de Iași, publicație editată de Primărie care apare o dată pe săptămână pe suport de hârtie și este actualizată zilnic online167. Primarul a mai declarat că există și contracte de promovare din fonduri publice atribuite prin licitație instituțiilor media locale care întrunesc condițiile legale.

Audiențele posturilor locale se bazează preponderent pe estimări empirice și sondaje de opinie realizate de partidele politice și de televiziuni, conform respondenților. Managerul Tele M a declarat că televiziunea la care este angajat a încheiat un contract de publicitate cu agenția de publicitate Goldbach Media și că Tele M are cea mai mare audiență la nivel local, potrivit unui studiu Dedalus Millward Brown realizat în perioada 10 aprilie – 4 mai 2012. La polul opus, patronul Iași TV Life, vicepreședinte al Patronatului Presei din România – RoMedia168, a declarat că măsurătorile de audiențe realizate la nivel local plasează televiziunea sa în vârful audienței. Totodată, Bogdan Cihodaru a pledat pentru „unificarea televiziunilor locale sub un brand comun” – o formă de afiliere care să măsoare audiențele la nivel local și care să atragă publicitate pentru aceste instituții media.

Din interviuri a reieșit că lipsa fondurilor, deficitul și fluctuația de personal din redacții și numărul limitat de ore de emisie ale televiziunilor ieșene contribuie deseori la suprapunerea rolurilor angajaților din redacții și la imposibilitatea realizării unor materiale de profunzime (reportaje, investigații).

De-a lungul timpului, în contextul în care soluțiile de business în media au devenit unele de subzistență, numeroși jurnaliști ieșeni au ales să se orienteze către presa centrală (mulți au precizat că televiziunile locale sunt percepute ca „rampe de lansare” în presa centrală), ori s-au reprofilat și au pătruns în alte domenii (PR, publicitate, administrație publică etc.).

Cât despre jurnaliștii angajați în televiziunile locale, aceștia sunt în cea mai mare pondere plătiți pe contracte de colaborare remunerate în jurul a 1.500 de lei și colaborează și cu alte instituții de presă locale și centrale, sau cu edituri, instituții de cultură și organizații nonguvernamentale. La data documentării, Tele M avea aproximativ 40 de angajați și colaboratori, iar Iași TV Life avea 20, potrivit reprezentanților celor două instituții.

”Absolvenți de Jurnalism sau chiar studenți de la Jurnalism [din Iași - n.r.] stau cam doi-trei ani în presa locală, după care ori se lasă de meserie și se îndreaptă spre partea de comunicare, marketing etc., ori se duc la București și încearcă să lucreze în presă acolo.” (Fostă jurnalistă locală, actualmente reprezentantă a unei organizații nonguvernamentale care face traininguri pentru jurnaliști)

”Principala problemă a jurnaliștilor e lipsa de timp cauzată de constrângerile bugetare. Adică, nu ne putem permite să avem suficient de mulți reporteri și suficient de buni.” (Producătoare emisiuni Tele M)

”Cantitatea de publicitate nu este suficientă pentru a susține producția de emisiuni.” (Manager Iași TV Life)

Administrația publică locală și județeană ieșeană este dominată de USL (alianța PSD-PNL).

 

2. Percepția asupra jurnalismului. Influențe economice și politice

Intervievații ieșeni au indicat credibilitatea scăzută a presei la nivel național drept una dintre principalele cauze ale declinului (financiar al) organelor de presă. Decredibilizarea presei a fost pusă deopotrivă pe seama presiunilor exercitate de patronate și de sfere de interese locale economice și „transpartinice” (politicieni de la mai multe partide și oameni de afaceri se grupează în funcție de obiective comune), cât și pe seama înmulțirii unor practici lipsite de etică și profund nocive pentru imaginea breslei, precum șantajul de presă și materialele făcute la comandă (una dintre cele mai prospere publicații scrise și online din Iași este „consacrată”, potrivit intervievaților, pentru astfel de practici și a pierdut mai multe procese din acest motiv). De asemenea, autocenzura și servilismul unora dintre jurnaliști au fost indicate drept cauze ale declinului moral al presei.

O parte a respondenților a declarat că, înainte de accentuarea și generalizarea crizei financiare, mulți profesori de la Facultatea de Jurnalism din Iași îi sfătuiau pe studenți să se îndrepte către presa centrală. Motivele principale erau legate de faptul că, după spusele unora dintre intervievați, exista o discrepanță mare între principiile jurnalismului și compromisurile profesionale pe care erau obligați să le facă ziariștii în media locale, pe fondul lipsei de resurse, iar alternativele de angajare în domeniu pe plan local erau limitate. La data documentării, mulți dintre cei intervievați au declarat că situația a devenit mai tensionată decât în perioada 2000-2004, când mass-media erau „măcinate de presiuni politice” și „conduse” în foarte mare măsură de PSD, deoarece, între timp, numărul instituțiilor media a scăzut, iar presa a fost pusă în slujba intereselor patronale și s-a deprofesionalizat, astfel încât jurnaliștii profesioniști din televiziunile locale au devenit excepții care confirmă regula.

În acest context, mulți dintre cei intervievați au spus că patronatele folosesc televiziunile ca „arme”/ „unelte” prin care să obțină avantaje economice, să-și promoveze afacerile, să-și „regleze conturile” cu concurența și să influențeze deciziile politicienilor din administrația locală.

În contrapondere, acționarii principali ai televiziunilor Iași TV Life și Tele M au invocat motive personale pentru investițiile în presă, care țin de „informarea corectă și echidistantă” a publicului. Bogdan Cihodaru a relatat că a luat decizia de a deține un grup media după ce un membru al familiei sale s-a operat – context în care, potrivit spuselor sale, a realizat că anumite informații „importante” sunt greu accesibile publicului. Pe de altă parte, Dănuț Prisecariu a declarat că a devenit patron de presă pentru „a da ceva înapoi” mediului ieșean, care „i-a permis să facă bani” să-și dezvolte afacerile.

Unii dintre patroni își pun preventiv televiziunile în slujba autorităților și a oamenilor politici. (...) Văd foarte mulți jurnaliști tineri care sunt primii care cedează presiunilor, ba chiar o fac cu foarte mare bucurie. Cred că este și o lipsă de cultură jurnalistică și o lipsă de cultură politică, și demnitatea s-a refugiat în presă în niște cotloane. (...) Având în vedere ultimii ani și toate disponibilizările din presă, cred că după ’90 suntem în cea mai gravă situație a presei, atâta vreme cât fluxurile economice, mai ales aici, la nivel local, nu funcționează.” (Jurnalist Tele M)

”Cred că sunt cele mai dure constrângeri. Înainte erau mai multe jurnale, te mai puteai mișca, dar acum nu ai unde să mergi, peste tot e greu.” (Jurnalist angajat la stația locală a unei televiziuni centrale)

Probabil că echidistanța postului ține de patronat. Nu este neapărat voința noastră. (...) În momentul în care patronul vrea să transforme instituția de presă într-o unealtă, o face, independent de dorința jurnaliștilor sau a instituției în sine. (...) Dacă vrei să-l faci pe un jurnalist să tacă, te iei de patron – nu-i accepți o autorizație sau îi trimiți de vreo două ori un control fiscal. (...) Orice instituție de presă din Iași este instituția unui patron, care are fie o culoare politică, fie interese financiare; și asta se întâmplă nu numai la presa locală, ci este vorba și de presa națională.” (Manager Iași TV Iași Life)

Nu cunosc niciun individ care să dețină în proprietate o instituție media locală sau regională și care să trăiască din acest business. În Moldova, nu știu. Proprietarii media au alte afaceri, un conglomerat, iar partea asta de media o folosesc ca instrument de luptă, nu ca să informeze lumea. (...) Eu aveam următoarea tehnică până acum vreo câțiva ani: pe studenții foarte răsăriți îi împingeam spre București. Până a început nenorocirea și la București. Înainte era o mare socoteală să trimit patru oameni la Evenimentul Zilei; acum e o mare rușine să-i trimit acolo, la Dan Andronic, să-i instruiască el. Înainte era o mare chestie să trimiți pe cineva la Cotidianul; acum e o rușine, e o fițuică. Și așa mai departe. N-a mai rămas nimic de fapt nici din presa scrisă, nici din televiziune. Starea asta n-a fost nici în 2004. Dependența economică și interesele patronatului au început să dicteze de vreo trei sau patru ani politicile editoriale în mod vizibil și să transforme în mercenari oameni care de regulă nu aveau stofa asta. Toată lumea zicea că mercenari sunt <<dinozaurii>> din presa comunistă. Nu. Eu am stat de vorbă cu șefi de redacții care mi-au zis că mercenari sunt cei tineri, care se duc, execută comanda întocmai și la timp.” (Profesor la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași)

”Sunt unii [oameni de afaceri – n.r.] care vor să folosească presa. Și, pe termen scurt, poate câștigă, dar, pe termen lung, pierd sigur. (...) Sunt oameni care au doar interese și încearcă să folosească presiunea unui canal media, fie că-i televiziune, fie că-i ziar, pentru a condiționa anumite structuri ca să obțină avantaje. Există și presa adevărată, care se întreține din ceea ce se face în presă, fără să condiționeze administrația publică locală. (...) Există un principiu în jurnalismul românesc și, în special, în cel autohton, al nostru, al Iași-ului: <<nu lăsa adevărul să-ți omoare știrea>>. Treaba asta am înțeles-o până la un punct, dar confecționarea de știri în defavoarea adevărului mi se pare că este un lucru rău. (...) Presa, cu cât este mai neutră, cu atât reușește efectiv să fie credibilă.” (Gheorghe Nichita, PSD, primarul Municipiului Iași)

”Dependența financiară îi face pe jurnaliști să schimbe politica editorială în funcție de cel care plătește. (...) Totul pleacă de la bani. Presa nu-i independentă, pentru că nu-i independentă financiar. Aici este problema.” (Marius Spânu – la data documentării, președinte al organizației municipale PDL Iași)

În anul 2012, Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat televiziunile locale Iași TV Life și Tele M cu amenzi de 7.000 de lei, respectiv de 10.000 de lei, pentru maniera în care au prezentat unele subiecte legate de viața politică locală.

Concret, în luna martie, CNA a amendat Tele M cu 10.000 de lei pentru trei emisiuni (din lunile ianuarie și februarie) în cadrul cărora s-ar fi adus acuzații fără probe, de natură a-i prejudicia imaginea primarului Gheorghe Nichita, fără a se fi cerut și punctul de vedere al celui vizat în legătură cu faptele imputate169, potrivit Consiliului. Ulterior, reprezentanții Tele M au contestat sancțiunea, invocând invitații repetate pe care i le-ar fi adresat primarului de a veni în platourile televiziunii, dar CNA a respins cererea acestora de a micșora amenda.

”Uitați-vă la nivel național cât de futilă este o amendă de 100 de milioane, când miza ta este, în unele cazuri, o afacere de milioane de euro. (...) O să zâmbiți, dar, la nivel local, o amendă CNA îți poate închide business-ul. (...) Vi se pare normal ca CNA să judece [sancționeze – n.r.] cu aceeași valoare financiară o televiziune locală al cărei buget este infim față de cel al postului Antena 3, să spunem? Mi se pare o formă de discriminare. (...) Eu aș vrea să existe un cod etic al CNA.” (Jurnalist Tele M)

În iunie 2012, CNA a sancționat Iași TV Life cu o amendă în valoare de 7.000 de lei pentru difuzarea unei emisiuni cu caracter electoral după încetarea campaniei electorale locale și pentru nerespectarea obligației legale de a asigura desfășurarea unei campanii electorale echitabile, echilibrate și corecte pentru toți competitorii170. Potrivit CNA, în data de 7 iunie 2012, Iași TV Life a difuzat o emisiune cu politicianul (PSD) Sorin Iacoban, candidat la Consiliul Local Iași pentru alegerile ce urmau să se desfășoare pe 10 iunie. Formatul televiziunii, care constă în reluarea „în buclă”, din oră în oră, a informațiilor difuzate, a permis ca emisiunea respectivă să fie prezentată de mai multe ori, până a doua zi, 8 iunie – dată la care, conform legii, televiziunile nu mai aveau voie să difuzeze materiale referitoare la candidații de la alegerile locale. Deși reprezentanții televiziunii nu au încadrat emisiunea respectivă ca având caracter electoral, CNA a constatat contrariul, prin faptul că invitatul, deși nu vorbea despre alegeri, era unul dintre candidați.

Totodată, monitorizările CNA au relevat că Iași TV Life a săvârșit un „dezechilibru semnificativ” în reflectarea candidaților la alegerile locale, pe toată durata campaniei electorale. Consiliul a constatat că, per ansamblu, reprezentanţii USL au beneficiat de un număr de 102 apariţii cu o durată totală de 35 de ore, competitorul PSR a beneficiat de 53 de apariţii cu o durată de 18 ore, reprezentanții PDL au beneficiat de 49 de apariții cu o durată totală de 49 de ore, competitorul electoral PP-DD a beneficiat de 74 de apariţii cu o durată de 25 de ore şi 7 minute, în timp ce la polul opus s-au aflat competitorii PV şi UPSC cu 8, respectiv 10 apariţii, cu o durată de aproximativ 3 ore171. Prin urmare, informațiile difuzate de Iași TV Life pe durata campaniei electorale au favorizat net USL, alianță politică dominantă în administrația locală ieșeană (atât înainte de alegeri, cât și ulterior).

Reprezentanții televiziunii au contestat sancțiunea și au declarat pentru autorii acestui studiu că au colaborat în campanie cu „absolut toate partidele politice”, dar că dezechilibrul era inevitabil, în condițiile în care, potrivit spuselor acestora, USL ar fi realizat cele mai multe subiecte de presă. Cei intervievați au declarat că dezechilibrele în emisiunile de dezbatere au printre cauze și refuzul unor politicieni de a participa la discuții față-în-față cu adversarii politici. Mai mult, managerul Iași TV Life și redactorul șef au declarat că în Iași se știa din sondaje cine va ieși primar, „pentru că societatea alt concurent nu vedea”172, fapt care ar fi determinat mediul politic să nu investească foarte mult în campanie.

”Partidul pierzător nu investea foarte mult efort, pentru că știa că oricum nu are foarte mare succes, iar cel câștigător zicea că o să iasă și nu merita să investească foarte mult efort. (...) Dacă alte partide nu au produs știri, este greu să echilibrezi cantitatea de știri.” (Manager Iași TV Life)

”Nu puteai să îngrădești dreptul la campanie al unora pentru că ceilalți nu voiau să-și facă.” (Redactor-șef Iași TV Life)

Majoritatea celor intervievați au declarat că politica editorială a televiziunilor locale ieșene depinde în mare măsură de relația patronatelor acestora cu mediul politic local și, în special, cu politicienii din partidele care domină administrația publică locală (PSD, PNL). Angajații Iași TV Life și Tele M au declarat însă că încearcă să fie echilibrați și echidistanți, pentru a-și păstra credibilitatea. Totuși, unii jurnaliști au declarat că sunt companii care evită să cumpere publicitate la televiziunile unde lucrează, pentru a nu fi asociate cu interesele patronale ale acestora, sau că sunt reprezentanți ai unor instituții care refuză să ofere informații invocând același motiv. În ce privește abordarea subiectelor care țin de viața politică locală, jurnaliștii Tele M au declarat că sunt critici la adresa puterii, în timp ce jurnaliștii Iași TV Life au declarat că preferă o abordare neutră a subiectelor politice. Unii dintre reprezentanții Iași TV Life au criticat opțiunea televiziunii concurente de a avea permanent o poziție critică în relație cu politicienii de la conducere și au pus această abordare pe seama intereselor economice ale patronatului Tele M. Pe de altă parte, reprezentanții Tele M au susținut că postul concurent sprijină politicienii și oamenii de afaceri apropiați patronatului Iași TV Life.

Reprezentanții Iași TV Life au declarat că modelul de jurnalism adoptat de televiziune este bazat pe un format austriac, conform căruia știrile și dezbaterile sunt reluate „în buclă” pe parcursul întregii zile, astfel încât telespectatorii pot urmări toate informațiile difuzate, la ore diferite. Potrivit patronatului postului, acest model a fost preluat după ce mai mulți jurnaliști Iași TV Life au făcut schimburi de experiență la televiziuni din Germania și Austria.

Angajații Iași TV Life au declarat că încearcă să aibă o relație „bună” și „echidistantă” cu întreg spectrul politic și cu mediul de afaceri local și că, din acest motiv, nu au întâmpinat recent presiuni din partea sferei politice sau economice. Potrivit acestora, unii politicieni sau oameni de afaceri ar fi încercat în trecut să facă presiuni asupra patronatului Iași TV Life pentru influențarea agendei editoriale, dar patronatul nu a cedat acestor presiuni și nu a intervenit în activitatea jurnaliștilor.

”În Iași, presiunile politice sunt destul de scăzute. Noi, ca post de televiziune, am intrat în campanie și am mers cu toate partidele, nu am avut parti-pris-uri. I-am invitat pe toți, s-au declarat chiar mulțumiți. Cam toți au venit.” (Redactor-șef Iași TV Life)

”N-am credibilitate dacă susțin un politician anume. În campania asta eu m-am dus și am luat bani pe contracte de la toți politicienii. De ce? Pentru că avem credibilitate. Concurența, care a dat într-o singură direcție patru ani de zile, n-a luat bani nici de la ăia, nici de la ăia.” (Proprietar Iași TV Life)

Potrivit unora dintre angajații Iași TV Life, patronatul nu se implică în probleme editoriale, iar deciziile asupra materialelor sunt luate de redactorul șef, uneori împreună cu managementul postului. Jurnaliștii Iași TV Life au precizat că nu s-au ferit să abordeze subiecte „sensibile” pentru politicienii sau oamenii de afaceri locali, atunci când acestea erau de interes public, întrucât o astfel de abordare ar fi distrus credibilitatea lor și a postului. Pe de altă parte, patronatul și managementul Iași TV Life au declarat că au fost situații în care s-a evitat abordarea unor subiecte cu impact negativ asupra unor politicieni sau oameni de afaceri locali. Bogdan Cihodaru, proprietarul Iași TV Life, a declarat că televiziunea sa nu a difuzat niciodată materiale critice la adresa clienților săi de publicitate, pentru a nu afecta relația comercială cu aceștia. Totodată, managerul Iași TV Life a declarat că în presa locală ieșeană nu există agresiuni la adresa jurnaliștilor și „nu se discută subiecte de milioane ca să fie nevoie de tăcerea unui jurnalist sau să îți fie frică că ai spus ceva”.

Primarul orașului a declarat că Iași TV Life are o relație „civilizată” cu mediul politic ieșean.

”Am preferat în timpul campaniei electorale să nu dăm în nimeni. (...) Atunci când lovești în unul, ar trebui să lovești în toți. Pentru că, în caz contrar, îți urci puterea în cap. Și e bine totuși să fii prieten cu cei care sunt la putere. Nu-i bine, atunci când ești atât de mic, să fii împotriva lor.” (Manager Iași TV Life)

”Nu au fost oprite materiale de la publicare de către patronat. Se fac uneori presiuni de către cei care urmează să apară (...). De obicei sună la patronat, patronatul ne spune nouă și noi zicem da, ok, lasă că dăm mai tare, pentru obrăznicia asta. Deci chiar și cu intervenții, materialul apare.” (Jurnalist Iași TV Life)

”S-ar putea ca banii pe care-i primești pentru publicitate să nu fie suficienți pentru a suporta critica telespectatorilor. Sunt unele materiale de un impact atât de mare pentru Iași, încât nu știu câți bani ar trebui să-mi dea cineva, ca să refuz aceste materiale. (...) Nu poți să iei bani de la un client pentru publicitate și, în momentul în care vine publicitatea lui, să bagi niște știri absolut negative. Nu există, pentru că pierzi contractul. Când sunt informații grele, treci peste contract și le publici. Când sunt informații de scandal, din astea lejere, prefer să mă abțin. Nu sunt nici pro, nici contra, dar mă abțin. Și-au fost mai multe situații când am preferat să mă abțin, pentru că mă băgam într-o troacă de porci fără să am de ce.” (Reprezentant Iași TV Life)

Din documentarea realizată a reieșit că Tele M este o televiziune autodeclarată și percepută din exterior ca fiind „critică la adresa puterii locale”. Din declarațiile unora dintre respondenți, faptul că televiziunea prezintă frecvent materiale despre cum sunt administrați banii publici în Iași și despre derapajele unor politicieni locali de la vârf a atras încrederea unei părți a publicului în Tele M. Potrivit altora dintre cei intervievați, poziția critică asumată a postului Tele M în relație cu administrația publică locală – coroborată cu conflictul „de notorietate” dintre proprietarul Tele M și primarul din Iași și cu faptul că multe dintre investigațiile postului vizează subiecte legate de interesele economice ale patronatului – ar afecta credibilitatea televiziunii și ar pune sub semnul îndoielii independența editorială a unora dintre jurnaliști.

”Noi avem un discurs constant împotriva unora dintre acțiunile primarului Gheorghe Nichita pe care le considerăm nocive pentru oraș. Ne-am păstrat acest discurs constant de circa opt ani. Adică, nu fluctuăm în funcție de eventualele contracte pe care le-am avea cu municipalitatea sau cu alți oameni de afaceri din anturajul primarului. (...) Personal am tendința aceasta de a fi un spin în coasta puterii. Și probabil că, indiferent cine ar fi acolo, că s-ar numi PDL sau PSD, analiza obiectivă asupra gesturilor puterii ar trebui să fie o prioritate.” (Jurnalist Tele M)

Angajații televiziunii intervievați în cadrul acestui studiu au declarat în unanimitate că este opțiunea lor profesională să critice administrația publică și că patronul Dănuț Prisecariu nu le impune și nu le oprește de la difuzare materiale sau subiecte, din rațiuni politice sau economice. Pe de altă parte, foști angajați ai postului au denunțat presiuni din partea patronatului și ingerințe în politica editorială, precum și nerespectarea drepturilor angajaților. Omul de afaceri Prisecariu a negat aceste acuzații, pe care le-a etichetat ca fiind „povești”, „minciuni”, „lipsite de probe”. Primarul Gheorghe Nichita a sprijinit acuzele la adresa patronului Prisecariu și a declarat că foști jurnaliști de la Tele M i s-ar fi plâns că se făceau presiuni asupra lor și ar fi plecat de la Tele M pentru că „nu mai puteau suporta”. Totodată, primarul a declarat că unii dintre foștii jurnaliști ai televiziunii, la emisiunile cărora ar fi participat în trecut, s-ar fi alăturat între timp echipei sale de campanie.

„Până la urmă, eu îi știu foarte bine pe colegii mei și nu se poate pune problema de presiune asupra lor. Oamenii s-au dus într-o anumită măsură la TeleM și pentru că întâmplător împărtășesc opinia patronatului. Adică nu vine nimeni să le spună că de azi [trebuie – n.r.] să nu-ți mai placă Nichita sau să fii critic la adresa primarului. Practic aici s-a ajuns în presa românească: ai o anumită convingere, te duci la un ziar sau la o televiziune unde ești liber să o exprimi.” (Jurnalist Tele M)

”Nu este un militantism impus printr-o constrângere politică sau economică asupra jurnaliștilor. Dacă eu am o anumită opinie, ceva e greșit și spun că lucrul ăsta e greșit, pot fi considerată cumva militantă, dar asta nu înseamnă că o fac pentru interese, ci pentru că așa cred. (...) Foarte sincer, dacă asupra mea s-ar face presiuni, eu aș pleca în secunda doi, n-am niciun fel de reținere.” (Realizatoare de emisiuni Tele M)

”În primul rând, în clipa în care aș ști că am dreptate în ceea ce spun și mi s-ar oferi argumente subiective pentru a renunța la sentimentul de dreptate pe care-l am, aș pleca. În al doilea rând, în momentul în care oamenii care se află în subordinea mea ar fi tratați într-un fel care ar contraveni principiilor mele, aș pleca. Și, în al treilea rând, în momentul în care aș simți că devin o marionetă în mâna cuiva, indiferent dacă vorbim de redactor-șef, de patron, de cine-știe-ce partid politic, aș avea decența și aș pleca. (...) Dacă fiecare jurnalist ar avea unde să plece, credeți-mă că presa ar arăta altfel. Însă constrângerile de natură materială fac din jurnalist, adeseori, un instrument în mâna cuiva.” (Producător Tele M)

”Am plecat de la TeleM deoarece acolo chiar erau presiuni din partea patronatului.” (Fost jurnalist Tele M)

”Comanda o făcea direct patronul, dar nu vorbea cu mine, vorbea cu directoarea de atunci.” (Alt fost jurnalist Tele M)

”Jurnaliști cu care am avut în decursul anilor emisiuni nu mai sunt la Tele M de ani de zile. Unii dintre ei lucrează în campanie pentru mine.” (Gheorghe Nichita, PSD, primarul Municipiului Iași)

În ceea ce privește relația patronului Tele M cu primarul orașului și felul în care se răsfrânge aceasta asupra (materialelor) televiziunii, primarul a acuzat că omul de afaceri Dănuț Prisecariu folosește televiziunea ca instrument de șantaj, iar proprietarul Tele M a declarat că primarul încearcă să „preia frâiele” televiziunii.

Dănuț Prisecariu, patronul Tele M, fost membru PSD în perioada 2003-2006, a declarat că în trecut a avut o relație „foarte amiabilă” cu actualul primar al Iașiului, Gheorghe Nichita (PSD). Prisecariu a mai afirmat că l-ar fi sprijinit pe Gheorghe Nichita, prin intermediul televiziunii sale, să obțină funcția de edil, în anul 2004, cu prețul unor derapaje (”Este singurul derapaj pe care mi-l asum”, a declarat proprietarul Tele M).

”În 2004 erau presiuni din partea patronatului și le-am evitat plecând. (...) Atunci, postul Tele M era practic o platformă a lui Gheorghe Nichita și a PSD-ului.” (Fost jurnalist Tele M)

Potrivit lui Dănuț Prisecariu, relațiile lui și ale televiziunii sale cu Gheorghe Nichita s-au deteriorat după ce Nichita a ajuns primar și ar fi încercat să „controleze” Tele M și să dicteze politica editorială a postului.

Prisecariu a declarat că primarul Nichita i-ar fi propus, prin interpuși, să blocheze apariția materialelor critice realizate de Tele M la adresa edilului, a apropiaților și a colaboratorilor din sfera sa de influență, în schimbul facilitării obținerii unor autorizații necesare pentru activitățile economice ale patronului Tele M. Prisecariu a catalogat această propunere drept „șantaj” și a relatat că, după ce a refuzat-o, ar fi început „abuzurile” administrației publice locale și a instituțiilor cu atribuții de control (”dirijate politic”, conform patronului Tele M) în relație cu televiziunea și cu afacerile desfășurate de companiile sale pe plan local. Ca atare, potrivit declarațiilor patronului Tele M, primarul și apropiați ai acestuia ar fi început să-i saboteze afacerile, i-ar fi cerut să se retragă de la anumite licitații publice, i-ar fi anulat „pe nedrept” unele autorizații, ar fi făcut presiuni asupra unor agenți economici să-și retragă publicitatea de la Tele M și ar fi instrumentat anchetarea sa penală de către magistrați corupți sau vulnerabili la presiuni pentru fapte pe care nu le-ar fi săvârșit (evaziune fiscală, deturnare de fonduri).

O parte dintre angajații Tele M au susținut, la rândul lor (atât în cadrul interviurilor realizate de autorii acestui studiu, cât și în luările de poziție ale televiziunii și sesizările adresate organizațiilor de media și unor politicieni de la conducerea țării173), administrația publică ar fi făcut presiuni în mai multe situații în care televiziunea a difuzat materiale critice la adresa edililor ieșeni. În fapt, reprezentanții Tele M au precizat că Primăria Municipiului Iași ar fi încercat în anul 2004 și în anul 2013 să „pună presiune asupra patronatului postului Tele M, încercând să descurajeze jurnaliștii” prin adoptarea unor măsuri care blocau accesul în parcarea Hotelului Traian, deținut de Dănuț Prisecariu, proprietarul Tele M. Jurnaliștii au susținut că, în 2004, Primăria ar fi blocat accesul în parcarea hotelului după ce televiziunea ar fi dezvăluit „maniera ilegală” în care consilierii locali au votat proiectul Madison, redenumit ulterior Palas. Atunci, potrivit reprezentanților televiziunii, Consiliul Concurenței a pus în vedere Prefecturii Iași să anuleze decizia Primăriei de a bloca accesul în parcarea hotelului Traian.

În martie 2013, Tele M a semnalat că autoritățile au blocat din nou accesul în parcarea hotelului deținut de proprietarul postului, invocând lucrări de amenajare, la scurt timp după difuzarea unor materiale critice la adresa viceprimarului (PSD) Mihai Chirica. Contactat (în martie 2013) pentru a-și exprima punctul de vedere, viceprimarul Mihai Chirica a negat că măsurile luate de Primăria Iași ar fi constituit vreodată o „vendetă” la adresa Tele M. „La Hotel Traian nu există parcare. Este haos acolo, lumea își parchează mașinile pe scări și pe esplanada pietonală. Nu a fost o reacție abuzivă, venită peste noapte, și nu este cazul să amestecăm lucrurile. Hotelul Traian nu dispune de parcare proprie, ci folosește abuziv, de ani de zile, domeniul public”, a mai spus viceprimarul Chirica. Viceprimarul a menționat că îi consideră pe jurnaliștii Tele M niște profesioniști, dar că printre ei ar fi și „uscături”, și că proprietarul hotelului încearcă să se folosească de televiziune, în loc să găsească o soluție pentru problema parcării. Mihai Chirica a catalogat drept „tendențioasă și părtinitoare” întrebarea autorilor prezentului raport: „De ce administrația publică a luat măsuri abia acum, când Tele M a difuzat informații critice la adresa dumneavoastră, dacă spuneți că problema parcării s-a perpetuat timp de mai mulți ani?”.

”O anumită parte a presei pune presiune pe demnitarii acestui stat”. (Mihai Chirica, PSD, viceprimar Iași)

Intervievat (în luna iulie 2012) în cadrul acestui studiu, primarul Gheorghe Nichita (aflat la cel de-al treilea mandat) a respins acuzațiile proprietarului Tele M și a spus că este un susținător al „investitorilor onești” din Iași. Primarul a declarat că, până în 2004, perioadă în care a fost director la Regia de Apă și Canal din Iași (instituție care avea publicitate la Tele M174), a avut o relație „apropiată”, „de comunicare” și colaborare „reciproc avantajoasă” cu proprietarul Tele M. Nichita a precizat că relațiile au devenit „încordate” de când a devenit primar, pentru că proprietarul Tele M ar fi transformat televiziunea într-un instrument de „șantaj” și ar fi încercat să obțină anumite avantaje economice „necuvenite” de la administrația locală. Potrivit primarului, Tele M și o publicație locală online din Iași i-ar fi „urmărit” și „hărțuit” familia și ar fi lansat acuzații fără probe la adresa lui și a membrilor familiei sale.

”Nu mi se pare corect ca tu să fii patron de post de televiziune, să ai o groază de dosare penale și să faci pe lupul moralist într-un oraș și să blochezi investitorii, să condiționezi administrația publică, să-ți pui consilieri pe ici, pe colo, că poate reușești în felul ăsta să obții autorizații. (...) Nu poți intra în biroul primarului să-l condiționezi. Vii cu proiecte, dar nu vii cu presiunea că, dacă nu găsește soluții imediat, începi să-l bălăcărești [la televiziune – n.r.]. (...) „Acum un an și ceva prezentau știrile când își făcea câinele meu nevoile în fața casei, comentau în direct. Cei de la Bună Ziua Iași și cei de la TeleM stăteau după mine. Unde ies, unde intru, unde intră nevastă-mea, ce cumpără din magazin. Unde intră fiică-mea. (...) Nu poți să intri cu ciubota în viața unei familii. Sunt eu primarul, politicianul, da, eu sunt responsabil, dar lăsați-mi familia în pace. Soția mea nu face politică. Nu beneficiază de funcții administrative. Nu a vrut să fie niciodată directoare, nici măcar director adjunct, nimic. Vrea să se ocupe de creșterea copiilor și-a familiei. Lăsați-mi soacra în pace! Lăsați-mi până și câinele în pace, că-i câinele meu, are și el dreptul la intimitate.” (Gheorghe Nichita, PSD, primarul Municipiului Iași)

Primarul din Iași este cunoscut și pentru faptul că, din fondul pentru Sărbătorile Iașului, a acordat câte 150 de lei în plic reprezentanților mass-media care au acceptat această formă de plată. Mai mulți reprezentanți ai presei (organizații de media, jurnaliști) au criticat această măsură și au invocat codurile deontologice care le interzic ziariștilor să accepte cadouri în bani sau alte favoruri materiale care pot fi interpretate că influențează actul jurnalistic175. Purtătorul de cuvânt al Primăriei Iași a negat că această practică ar fi o formă de mită, spunând că banii constituiau un „buget de criză” destinat tuturor jurnaliștilor ieșeni176.

Intervievați în cadrul prezentului studiu, patronii televiziunilor Tele M și Iași TV Life au avut poziții opuse cu privire la eveniment. Astfel, patronul Iași TV Life a declarat că această remunerație este acceptabilă, atâta timp cât se acordă fără discriminare tuturor jurnaliștilor, și că n-ar avea nimic împotrivă să existe bugete speciale, acordate tuturor jurnaliștilor locali, în funcție de audiențe. Pe de altă parte, patronul Tele M a declarat că le-a interzis jurnaliștilor să primească banii și că le-a cerut, în caz contrar, să se „transfere” la alte organe de presă.

De asemenea, primarul Gheorghe Nichita a afirmat că „mărul discordiei” între proprietarul Tele M și Primăria Iași ar fi fost aprobarea „proiectului de amenajare urbanistică Palas care îmbină partea de loisir și partea de afaceri”177. Potrivit primarului, ansamblul Palas, dezvoltat de omul de afaceri Iulian Dascălu, prin compania Iulius Group, ar fi fost aprobat de Consiliul Local Iași într-o zonă care prezenta interes și pentru dezvoltatorul imobiliar Dănuț Prisecariu.

Legalitatea parteneriatului public-privat dintre Consiliul Local Iași și compania Iulius Group a fost contestată în instanță de două societăți comerciale ale patronului Tele M. Totodată, televiziunea omului de afaceri Dănuț Prisecariu a prezentat o serie de investigații care susțineau ilegalitatea proiectului. Mai mult, patronul Tele M a declarat că ansamblul Palas ar fi avut publicitate la televiziunea sa și că omul de afaceri Iulian Dascălu ar fi anulat contractul de promovare, după prezentarea unor informații critice la adresa proiectului, invocând în instanță nerespectarea condițiilor de publicitate din contract.

Omul de afaceri Iulian Dascălu, aflat pe locul 40 în topul celor mai bogați români, cu o avere estimată la aproximativ 100 de milioane de euro, este cel mai mare proprietar de mall-uri din România (cu patru centre comerciale, în Iași, Suceava, Cluj și Timișoara) și are „cel mai scump proiect imobiliar dezvoltat de un român” – Palas Iași – o investiție de circa 265 de milioane de euro178, potrivit revistei Forbes.

În noiembrie 2010, după patru ani de procese, Curtea de Apel Oradea a anulat prin sentință irevocabilă179 decizia Consiliului Local Iași care dispunea trecerea unui teren din proprietatea publică a municipalității în domeniu privat (este vorba de terenul pe care a fost construit ansamblul Palas, denumit inițial Madison). Decizia Curții de Apel Oradea a venit ca urmare a unui recurs declarat în contencios administrativ de SC Alimentara SA și SC Turism Moldova SA (companii deținute în proporție majoritară de Dănuț Prisecariu, proprietarul Tele M) împotriva Consiliului Local al Municipiului Iași și împotriva SC Iulius Group SRL (companie deținută de Iulian Dascălu).

Instanța a stabilit „încălcarea prevederilor legale imperative care reglementează regimul juridic al proprietăţii publice” și „nelegalitatea deciziei de trecere a terenului din proprietatea publică în proprietatea privată a municipiului”, întrucât zona amplasării complexului Palas (lângă Palatul Culturii din Iași) ar fi fost de utilitate publică. Totodată, potrivit magistraților, pe terenul respectiv erau situate și monumente istorice din proprietatea publică.

Motivația instanței a precizat și că „trecerea în proprietatea privată a fost făcută doar pentru a se eluda dispoziţiile imperative care reglementează regimul proprietăţii publice şi [pentru – n.r.] a se putea încheia contractul de asociere cu un anumit investitor privat”. Astfel, în motivație se arată că Iulius Group SRL își depusese oferta înainte ca intenția Consiliului Local Iași de a iniția un parteneriat în domeniul concesiunii de lucrări utilitare să fie făcută publică. Curtea de Apel Oradea a constatat că societățile patronului Tele M „au depus mai multe scrisori de intenție prin care au solicitat concesionarea sau depunerea unei oferte concrete în situaţia încheierii unui parteneriat public-privat”. „Chiar dacă, formal, şi aceste oferte au fost supuse la vot, intenţia Consiliului Local de a încheia un anumit tip de contract cu un anumit investitor privat era deja evidentă” și „s-au schiţat în linii mari condiţiile în care se va încheia contractul de asociere cu S.C. Iulius Group S.R.L” – se mai arată în motivația instanței. Mai mult, instanța a arătat că „intenţia Consiliului Local Iaşi de a da doar o aparenţă de legalitate” cedării terenului „rezidă şi din aceea că informarea cetăţenilor prin publicarea intenţiei despre adoptarea hotărârii s-a realizat doar cu 5 zile înaintea adoptării acesteia, în perioada Crăciunului” și a precizat că „importanţa problemelor discutate (...) ar fi impus acordarea unei perioade mai îndelungate de dezbatere publică, prin informarea din timp a cetăţenilor asupra acestor probleme de interes public”.

Consiliul Local Iași și Iulius Group au cerut revizuirea deciziei Curții de Apel Oradea, iar primarul Gheorghe Nichita, care a susținut în mai multe rânduri că proiectul Palas a fost realizat „în beneficiul comunității locale”180 (inclusiv în interviul acordat în cadrul acestei documentări), a declarat că „două judecătoare au dat o decizie nelegală, superficială și bazată pe interpretări tendențioase”. „Practic, cele două judecătoare au luat mot-à-mot ceea ce a susținut reclamantul, fără a avea o opinie”181, a spus primarul Gheorghe Nichita. În aprilie 2012, Curtea de Apel București a respins revizuirea deciziei Curții de Apel Oradea și a întărit sentința care contesta legalitatea dezvoltării proiectului Palas. Reacția reprezentanților Iulius Group a fost că „Decizia Curţii de Apel Bucureşti de respingere a unei părţi din motivele de revizuire formulate de către Consiliul Local Iaşi şi Iulius Group, chiar dacă nu modifică situaţia creată prin decizia Curţii de Apel Oradea, rămâne fără niciun impact asupra finalizării ansamblului Palas, deoarece contractul de asociere în participaţiune dintre Consiliul Local Iaşi şi Iulius Group rămâne în vigoare. În continuare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României judecă cererea de revizuire formulată de Consiliul Local Iaşi şi Iulius Group, bazată pe motivele de competenţa sa”182. Deși existau două sentințe definitive și irevocabile care susțineau ilegalitatea proiectului, ansamblul Palas a fost inaugurat, în luna mai 2012, în prezența premierului Victor Ponta (PSD). În octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de revizuire formulată de Consiliul Local Iași și de Iulius Grup și a anulat decizia Curții de Apel Oradea, stabilind astfel legalitatea proiectului Palas183.      

Cu foarte puține excepții, respondenții ieșeni au declarat că mediul de afaceri local este în strânse legături cu sfera politică și că aceste relații se propagă în anumite situații la nivel regional sau chiar național. Mai mult, intervievații au declarat că se produc ingerințe, condiționări reciproce și suprapuneri între rolurile de politicieni și oameni de afaceri.

”Sunt oameni de afaceri care au trimis oameni din firma lor la toate partidele și i-au sprijinit să ajungă la niveluri destul de importante de decizie.” (Marius Spânu - la data documentării, președinte al organizației municipale PDL Iași)

”Unii oameni de afaceri din Iași au gândit la un moment dat că pot să controleze politicul și-au încercat să-și aducă oameni apropiați din firmele lor în [mediul – n.r.] politic. Unii au reușit, alții nu.” (Gheorghe Nichita, PSD, primarul municipiului Iași)

”În Iași, economia fără politică nu se face. Cred că așa este peste tot. Nu poți obține autorizație, nu poți desfășura o activitate fără a avea tangențe sau o prietenie deosebită cu sfera politică.” (Manager Iași TV Life)

”E foarte greu, în ziua de azi, să distingi economicul de politic. În fiecare zonă economică se află un centru de influență politică. (...) Mai nou, dacă politicienii n-au în spate și niște afaceri, nu se simt oameni împliniți.” (Producător Tele M)

”Mediul de afaceri este indiscutabil strâns legat de cel politic.” (Jurnalist angajat la stația locală a unei televiziuni centrale)

 

3. Relația în redacție            

Jurnaliștii au descris relațiile din redacție ca fiind: „prietenoase”, „colegiale”, „bazate pe respect reciproc”, „de profesionalism”. Unii dintre respondenți au declarat că resimt necesitatea organizării unor teambuilding-uri, întrucât, fiind puțini angajați care trebuie să îndeplinească roluri diferite în redacții, atmosfera este uneori tensionată, iar gestionarea eventualelor conflicte se face „din mers”.

”Eu nu cred că trebuie să existe o relație foarte apropiată între jurnaliști și mangement. Trebuie să existe o relație de respect reciproc.” (Jurnalist Tele M)

 

4. Relația cu autoritățile locale        

Cei mai mulți reprezentanți ai televiziunilor ieșene incluse în acest studiu au semnalat că nerespectarea dreptului de acces la informațiile de interes public de către reprezentanții unora dintre autoritățile locale este un obstacol de care se lovesc frecvent în exercitarea meseriei lor.

Jurnaliștii Tele M au pus acest fenomen pe seama relației tensionate a primarului în raport cu televiziunea și au declarat că edilul nu acceptă niciodată să participe la emisiunile postului. Pe de altă parte, primarul a susținut că refuzul de a participa la emisiuni a venit după ce unii jurnaliști ar fi realizat materiale „tendențioase” și ar fi difuzat informații false la adresa lui.

Reprezentanții Iași TV Life au declarat că uneori este nevoie de mai multă insistență, dar că în general li se furnizează informațiile solicitate. 

”Când ceri informații de la instituțiile publice din Iași le obții, însă depinde ce ceri. Nu că încalcă legea, dar încearcă să te dribleze (...). Și faci așa câte un schimb de adrese, ceri sancționarea celui care nu a dat, iar până îți dau informația este prea târziu uneori.” (Jurnalist Iași TV Life)

”Marea mea problemă este în continuare accesul la informație publică. (...) Jurnaliștii se confruntă, în primul rând, cu un soi de blocaj al informației la nivel de sursă, atunci când sursa este instituția publică. De multe ori, lucrul acesta vine pe baza unor prejudecăți din piață, pentru că tu, dacă ești asumat în piață ca fiind un opozant al primarului Gheorghe Nichita, toate instituțiile publice afiliate mai mult sau mai puțin Primăriei au un soi de jenă, de timiditate.” (Producător emisiune de investigații, Tele M)

”De ce să mă duc la un post de televiziune care efectiv deturnează adevărul și îmi face campanie împotrivă? Ca să-i mai ridic și cota? Primarul înseamnă o persoană publică cu notorietate. Prezența mea într-o emisiune legitimează acea emisiune.” (Primar Gheorghe Nichita, PSD)

5. Soluții pentru un jurnalism de calitate      

Media notelor acordate de intervievați pentru calitatea presei locale de la televiziunile din Iași a fost 7. Lipsa independenței presei, nerespectarea normelor deontologice, slaba pregătire a jurnaliștilor și lipsa investițiilor în calitatea jurnalistică au fost principalele probleme invocate. Cei intervievați au declarat că autoreglementarea la nivel de breaslă s-a încercat în mai multe rânduri, dar că efectele au fost slabe, iar presa s-a deprofesionalizat treptat. În aceste condiții, mare parte din cei intervievați au spus că investițiile în publicitate ar „salva” jurnalismul.

”Din nefericire, începe să dispară orice criteriu deontologic. Dispare minima responsabilitate, asta-i cumplit.” (Profesor de Jurnalism din Iași)

”Presa, cât timp este susținută economic, devine independentă de mediul politic. Nu toate firmele susțin mediul politic, unele da. Presa, dacă ar fi susținută financiar cu onestitate, ar fi independentă și mediul politic nu ar avea ce să-i facă. Totul se rezumă la bani.” (Redactor-șef Iași TV Life)

De asemenea, mulți jurnaliști au declarat că o soluție pentru păstrarea independenței profesionale este aceea de a avea mai multe joburi, la instituții de presă diferite, astfel încât să-și poată permite oricând să-și dea demisia, în cazul în care se fac presiuni asupra lor. Totodată, deținerea unui blog personal a fost văzută de respondenți ca o cale de a se exprima liber. Totuși, freelancing-ul nu a fost indicat drept o soluție pentru presa din Iași – respondenții s-au declarat sceptici în privința faptului că un jurnalist ar putea trăi din această activitate și că s-ar putea impune pe piață.

”Din păcate, libertatea de exprimare s-a cam mutat pe bloguri. La noi a fost un exod foarte mare de jurnaliști la București. Au mai rezistat doar cei care au mai putut lucra într-un loc unde au putut face ceea ce cred. Cred că, în cazul meu, asta a fost în zona culturală.” (Jurnalist Tele M)

”Independența poate să vină din orientarea acționariatului, dar depinde și de resursele umane. Pe programe, aproape toți realizatorii nu au acest singur job, inclusiv eu. Și atunci nu depinzi 100%. (...) E o soluție la independența jurnaliștilor.” (Realizatoare emisiuni Tele M)

”Nu am în minte o soluție concretă pentru un jurnalism de calitate, în condițiile în care ca jurnalist în Iași lucrez în jur de 16 ore pe zi.” (Jurnalist radio & TV)

”Ce freelancer? Cine-ți cumpără materialele? Freelancing-ul merge în momentul în care ai o piață de produse editoriale și în care ai actori de pe piață care vor să cumpere produse tale.” (Profesor de jurnalism)

”Cum poți să-i ceri unui om care ia salariu de șase milioane [600 de lei – n.r] să dea randamentul maxim?” (Fostă jurnalistă din presa scrisă)

Unii intervievați au declarat că o lege a presei ar îmbunătăți calitatea actului jurnalistic și ar veni în sprijinul instituțiilor de media, în vreme ce alții au declarat că o astfel de lege ar face „mai mult rău” și ar pune și mai mare presiune pe jurnaliști.

”Autoreglementarea ar trebui să fie suficientă pentru că, în momentul în care o să avem o lege a presei, nu o să avem niciun control când va trece prin Parlament și cred că va da naștere unor abuzuri tocmai prin trecerea unor articole mai puțin mediatizate sau introduse în ultima clipă prin comisii.” (Jurnalist Tele M)

”Ar fi bună o lege a presei care să pedepsească inclusiv jurnaliștii care nu-și fac treaba.” (Redactor-șef Iași TV Life)

”Sunt foarte suspicios cu ideea de lege a presei. Există un reflex necondiționat, pavlovian, al politicianului, de a obstrucționa direct sau indirect, voluntar sau involuntar, presa. O poate obstrucționa cu zâmbetul pe buze sau o poate obstrucționa la modul agresiv, însă mereu va exista tentația aceasta din partea politicului de a delimita lanțul acelui „câine de pază” al societății.” (Jurnalist Tele M)

”Pentru o presă locală independentă ar fi nevoie de mai multă autoreglementare din partea jurnaliștilor. Eu nu cred că e nevoie de o lege a presei, pentru că nu poți obliga pe cineva care lucrează în domeniul acesta. Nu prea văd cum poate fi pusă în practică o lege a presei.” (Fost jurnalist Tele M)

”Trebuie găsite soluții legislative de dat posibilitatea televiziunilor locale să câștige bani. Una ar fi asta: interzicerea posturilor afiliate televiziunilor naționale.” (Patron TV)

”E cea mai mare amenințare, o lege a presei.” (Profesor de jurnalism)

”La noi, legile sunt făcute atât de bine încât toți știu să se strecoare. E o vorbă, se strâng parlamentarii și zic facem o lege „nouă”, nu „vouă“. Asta este zicala și cam așa se întâmplă.” (Jurnalistă Tele M)

O lege a presei ar fi necesară. Să știți că eu nu sunt procesoman. Mai mult sunt dat în judecată decât dau în judecată. Dar, de când a dispărut calomnia din Codul Penal, pot să spun că lucrurile s-au schimbat în rău. Adică, poate oricine să te-njure, pentru că ești persoană publică. (Primar Gheorghe Nichita)

”Ideal ar fi ca dumneavoastră, breasla, să propuneți o astfel de lege.” (Marius Spânu – reprezentant PDL la data documentării. La începutul lui 2013, politicianul a fost demis din funcția de președinte al Organizației Municipale PDL Iași. Marius Spânu este cunoscut și pentru că a propus un proiect de lege a presei, în septembrie 2010, alături de alți parlamentari români184. Proiectul propunea ca presa scrisă și online să intre sub autoritatea CNA și sprijinea introducerea licențelor pentru toate instituțiile de presă185.)

Au fost jurnaliști care au indicat necesitatea unor cursuri de specializare pe teme de jurnalism de investigație, producție de emisiuni și montaj, dar și intervievați care au declarat că în presă nu este nevoie de cursuri, ci de „abilități înnăscute”.

”Nu simt nevoia a nimic instituțional. Nu cred în facultăți de Jurnalism, nu cred în manuale de jurnalism care să-ți spună cum să fii, cum să procedezi. Nu există rețete. Eu cred în ideea că ori te naști cu instinctul jurnalistic, ori îl dobândești foarte greu și-l mimezi artificial și se vede. În anii ăștia de când sunt în presa din Iași, cei mai slabi jurnaliști au venit de la Facultatea de Jurnalism Alexandru Ioan Cuza. O fi cea mai bună, însă ies de acolo toți cu niște idei preconcepute, cu niște norme deontologice care le paralizează orice curaj. Un jurnalist lipsit de curaj mai bine stă acasă, se uită la desene animate. În clipa în care îți dispare curajul și te porți cu mănuși cu instituțiile statului sau cu cei cu care lucrezi, din start ai de pierdut.” (Producător Tele M)

Dacă jurnaliștii nu au stofă de acasă, poți să-i îmbraci în cursuri, dar oricum mai buni nu vor deveni. (Manager Iași TV Life)

 

 

 

Televiziunile din Mureș, asociate cu partide politice

 

1. Context

La data documentării pe teren186, în județul Mureș funcționau opt posturi principale de televiziuni locale (Știi TV, Erdely TV, Televiziunea Târgu-Mureș, TVR Târgu-Mureș, Realitatea TV Târgu-Mureș, Antena 1 Târgu-Mureș, Prima TV Târgu-Mureș, Pro TV Târgu-Mureș), potrivit informațiilor furnizate de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA). Exceptând stațiile locale ale televiziunilor naționale, cele mai relevante televiziuni locale mureșene erau Televiziunea Târgu-Mureș (TTM), Știi TV și Erdely TV (ETV), conform respondenților187.        

Televiziunea Târgu-Mureș (TTM) realiza emisiuni bilingve, în limba română și limba maghiară.

”O bună parte din populația din Mureș este de naționalitate maghiară și, prin urmare, se impune a avea știri și emisiuni și în limba română și în limba maghiară. Noi suntem o televiziune cu caracter multicultural.” (Cristian Georgescu, director general TTM)

La data documentării, TTM avea aproximativ 30 de angajați și era deținută de omul de afaceri Ionuț Șandru (activ în industria petrolului și gazelor188), membru PSD. Director general TTM era Cristian Georgescu, consilier județean din partea UNPR, fost purtător de cuvânt al Prefecturii Târgu-Mureș și fost senator PSD în legislatura 2004-2008189. Reprezentanții instituției au declarat că bugetul TTM pe anul 2011 a fost de aproximativ 600 de milioane de lei vechi și că principalul finanțator al postului era patronul. De-a lungul timpului, Televiziunea Târgu-Mureș a avut contracte de colaborare cu televiziuni regionale și naționale precum: Neptun TV, Transilvania Live și B1 TV, potrivit conducerii postului.

TTM aparține societății Marketing Politic și Sondaje SRL, al cărei unic acționar este SC Prorom SRL (CUI: 17684906), administrator fiind Ioan Șandru190. În anul 2012, societatea comercială a avut o cifră de afaceri de 163.547 de lei și o pierdere netă de 351.414 lei, conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor.

Știi TV aparținea, la data documentării pe teren, societății SC Info Statistics SRL (CUI: 15165635), potrivit managementului televiziunii.

Info Statistics SRL, societatea comercială care deține licența Știi TV, este deținută de Cătană Marius Cristian (acționar principal – 95%) și de Cătană Emilia Lucia (5%)191. Datele de bilanț disponibile pe site-ul Ministerului Finanțelor indică pentru anul 2012 o cifră de afaceri de 1.885.224 de lei, un profit de 72.252 de lei și un număr de 4 angajați.

Societatea comercială era condusă de omul de afaceri Marius Cătană, fost membru PSD până în 2005192, actualmente cunoscut ca apropiat al primarului orașului Târgu-Mureș, Dorin Florea (PDL)193. Coordonatorul Știi TV era Marius Pașcan194, fost jurnalist, fost purtător de cuvânt al Primăriei Târgu-Mureș (conduse de edilul Dorin Florea), fost prefect, candidat la Președinția Consiliului Județean Mureș (în 2012, din partea Alianței Pentru Mureș - compusă din PDL, UNPR și PER195), care a obținut un post de senator PDL în decembrie 2012196. Anterior lui Marius Pașcan, televiziunea Știi TV a fost coordonată de Ioana Roman, fostă jurnalistă, fostă purtătoare de cuvânt PDL Mureș, devenită consilier local din partea PDL, potrivit angajaților televiziunii (Ioana Roman a candidat fără succes în decembrie 2012 la alegerile parlamentare, pentru un post de deputat din partea ARD197).

Știi TV avea aproximativ 20 de angajați și colaboratori, la data documentării, și difuza numai patru ore de program local zilnic, din motive legate de finanțarea slabă a postului, potrivit respondenților. Reprezentanții televiziunii au declarat că postul urma să-și extindă grila de programe la șase ore, după încheierea unui contract cu Primăria, care le permitea să amplaseze fibră optică în zona centrală a orașului (unde se situează Primăria, Palatul Culturii, Consiliul Județean), pentru a transmite în direct ședințele Consiliului Local și Județean și evenimentele organizate în special de administrația publică locală (ex.: Festivalul Vinului etc.).

”Am amplasat fibra optică acolo pentru că dorim să transmitem în direct ședintele de Consiliul Local și Județean, ca urmare a unui considerent foarte simplu: lumea nu știe ce se hotărăște acolo.” (Producător general Știi TV)

Șediul Știi TV se afla în incinta Hotelului President198, deținut de omul de afaceri mureșean Sorin Țerbea, totodată unul dintre principalii advertiseri ai televiziunii, potrivit respondenților. Producătorul general al televiziunii a declarat că postul beneficia și de publicitate națională, prin intermediul ArboMedia. La data documentării, SC Info Statistics SRL (deținătoarea Știi TV) era printre principalii operatori de televiziuni locale din județ care beneficiau de publicitate din bani publici de la Primăria Târgu-Mureș, conform anunțurilor de atribuire de servicii de promovare199 și potrivit declarațiilor unora dintre respondenți.

Purtătorul de cuvânt al Primăriei Târgu-Mureș a declarat că instituția pe care o reprezenta avea contracte de publicitate cu toate televiziunile locale, dar reprezentanții Erdely TV și TTM au negat această informație și au declarat că în ultimii ani nu au mai avut contracte de publicitate din bani publici cu Primăria.

”Advertiserul principal al televiziunii din rândul instituțiilor publice este Primăria.” (Producător Știi TV)

”Primăria Târgu-Mureș are contracte de publicitate cu toate televiziunile.” (Aurel Trif, Purtător de cuvânt al Primăriei Târgu-Mureș)

”Nu avem contract cu autoritățile locale pentru publicitate.” (Szepessy Előd, director executiv ETV)

”Bani de la Primărie nu am primit de trei ani – și mă refer la contract de publicitate.” (Cristian Georgescu, director general TTM)

Erdely TV (ETV) este o televiziune regională cu sediul în Târgu-Mureș care emite în limba maghiară. În aceeași clădire cu televiziunea funcționează și postul de radio omonim. Potrivit respondenților, televiziunea și radioul sunt sprijinite de fundațiile Jenő Janovics și Communitas, înființate de (membri) UDMR. Totodată, directorul executiv ETV, Szepessy Előd, fost membru UDMR200, a îndeplinit rolul de consilier în cadrul Ministerului Comunicațiilor în 2008, când la conducerea acestui minister se afla politicianul UDMR Karoly Borbely201. De asemenea, din managementul (de marketing) al radioului Erdely FM făcea parte, la data documentării, Csep Andrea – consilier județean din partea UDMR (aceasta a candidat pentru un post de senator la alegerile parlamentare din 2012202).

ETV colaborează cu jurnaliști și cu televiziunea publică din Ungaria, făcând schimb de informații de interes pentru comunitatea maghiară, iar angajații ETV fac training de două ori pe an cu specialiști media din Ungaria, conform reprezentanților televiziunii. Bugetul operațional al postului ETV pe anul 2011 a fost de 1.400.000 de lei, iar principalul finanțator a fost fundația Communitas, a declarat directorului televiziunii. În ianuarie 2013, Consiliul Național al Audiovizualului a introdus postul regional Erdely TV în sistemul „must carry”203, din care fac parte televiziunile pe care operatorii de cablu au obligația să le retransmită.

Erdely TV este deținută de societatea comercială ETV Center SRL (CUI: 16887660), al cărei asociat unic este Fundația Janovics Jeno Alapitvany204. De asemenea, cifra de afaceri a societății care deține licența a fost în 2012 de 100.943 de lei și s-a înregistrat un profit net de 1.146 de lei, conform datelor de bilanț disponibile la Ministerul Finanțelor.

Cei mai mulți angajați ai televiziunilor mureșene îndeplinesc concomitent mai multe roluri în redacție, din cauza numărului redus de personal, dar nu sunt remunerați în acord cu efortul depus, potrivit documentării.

Totodată, respondenții din cadrul televiziunilor mureșene au declarat că, pe fondul investițiilor scăzute în bugetele de publicitate locale, se confruntă cu numărul insuficient de angajați și colaboratori și cu limitarea cheltuielilor pentru salarii, profesionalizare, producții editoriale, echipamente și deplasări de presă. În acest context, fluctuația de personal din redacțiile televiziunilor mureșene este mare și mulți profesioniști fie aleg să se reorienteze profesional, fie se îndreaptă către alte televiziuni (eventual centrale), fie sunt obligați să aibă mai multe joburi (în presa scrisă, print, tv și/sau online), conform respondenților.

Salariile jurnaliștilor mureșeni din televiziunile locale se situau în medie în intervalul 1000-2000 de lei, potrivit celor intervievați.

”Principala problemă care cred că e aplicabilă peste tot cred că este criza financiară, care a făcut în așa fel încât activitatea să se restrângă foarte mult. S-a comprimat același volum de muncă cu angajați mai puțini. (...) Presa cred că ar putea fi ajutată de economie, în general, pentru că, dacă roțile economiei se mișcă, altfel pot arăta și televiziunile. Din păcate, criza a arătat că trebuie să faci un efort de adaptare mai mare, să faci poate același efort pe aceeași remunerație sau poate pe o remunerație mai mică, să faci din acel efort aceeași ca